1,311 matches
-
unghere clipe doar unda se pierdea peste undă. Atunci ca și acum, ca și o liră muzica se auzea cu nedumerire ca un alean de dor peste a tânguirii fire. Un fior, apare cu lanț, călăul vestitor ce sufla în bucium de corn sau dorul... Referință Bibliografică: Sau dorul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SAU DORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344056_a_345385]
-
acel ceva de Păcală, de cealaltă parte, grav, meditativ, invitând la reflexive, cum e Dionisie Vitcu tragicul. Tema centrală a poeziilor sale este iubirea, dragostea în sensul larg al cuvântului, umanismul, evocarea frumuseții și melancoliei ținuturilor moldave (,,Văd serile la Bucium cum printre vii scoboară,/ cum lenea le întinde cu umbrele sub plopi,/ pe barba ursului hurmuzul de rouă cade stropi/ si vi la cuiburi păsări cînd somnul le doboară.// Bahluiu-si trage soios pestelca ruptă-n fată,/ molcom, cuminte trece prin
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
însă trebuiau să facă și rate pentru mobilă și electronice. Luând magazinele de specialitate la rând, hotă-rându-se destul de greu asupra celor ce vor cumpăra, până la urmă s-au hotărât și au încărcat camionul cu mobilă, aragaz, frigider, un radio marca Bucium cu pick-up, fabricat la Electronica București și un TV alb-negru. Restul vor mai lua și de la Mangalia pe parcurs. Pretențioasă cum era asupra lucrurilor nou achiziționate, Ramona căuta nu numai optimizarea raportului calitate preț pentru obiectele cumpărate ci și aspectul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
Badea Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poeme pe nisip... Am acostat la poarta viselor, iubite Am obosit de- atât amarnic zbucium, Vreau șoapte- n calea mea, abia -ivite Doar dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- arunca nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plaja rumenă -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
de frunți, munții urcă temerar la soare și la oceanul magnific al veșniciei. Asemeni lor, glasul Lucreției Ciobanu zboară la armonia melodică a edenului muntenesc al Sibiului, mozaicat de pâlcuri albe de oi păstorite de ciobani doinitori din fluier, frunză, bucium... și încă alte instrumente arhaice care, cu glasul au mers și au cântat prin munți, în urma turmelor, veacuri după veacuri. Artista Lucreția Ciobanu preia în cântec povestea crestelor munților, pădurilor, ciobanilor cu norii de oi urcând prin iarba scurtă și
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
sârmanul Și câți vrură să-l străbată, Zgândărind cu teaca ,jarul, Dacia s-o lase lata. Nu a reușit niciunul Să mi-i bată pe străbuni, Chiar de-au ocupat cătunul, Doar vremelnic,far' de răni. Din Leuce-n Cogaion Sună bucium de-adunare, Cu Zamolxe,Sfântu Ion, Vin toți Dacii,toți călare. Risipitu-s-au cu toții, După atâtea mii de ani N-au dat nimănui emoții Spunem noi,vechii Ramani! Referință Bibliografica: DACIA ETERNĂ / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844
DACIA ETERNA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380587_a_381916]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului La mijloc de Ianuar, sub clar de lună, când bucium alb răsună-n Ipotești, din noaptea veșniciei se arată Luceafărul și tremură-n ferești Să ne-amintească de, Emin, poetul ce-a stat, cândva, cu Dumnezeu la cină și har primea-n cuvânt, să-i fie hrană, în trecerea lui
LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380591_a_381920]
-
Sau albăstrie pe marginea iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins, Este Nichita și-al versului val Ce se înalță pe-al minții întins. Toți
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor ... Citește mai mult Pământul n-a fost pământEl a fost o plămadă transparentăîn care rădăcinile arborilorFormau coroane subterane.Pe acolo a trecut Omul,In fața lui creșteau munți de cristalCare-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
organizat activități în memoria celui al cărui spirit a rămas viu în sufletele lor. Astfel la statuia care imortalizează chipul poetului, din parcul care îi poartă numele au fost depuse buchete de flori. La Casa Memorială „Nichita Stănescu” de pe strada Buciumului din Ploiești, sub coordonarea doamnei director Carmen Guef s-a desfășurat matineul muzeal „Să ne amintim de Nichita...” Prefectul județului Daniel Grigoraș Ștefan și-a exprimat bucuria de a participa la această activitate dedicată poetului, scriitorului, eseistului Nichita Stănescu, personalitate
NICHITA STĂNESCU, 33 DE ANI DE NEMURIRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381030_a_382359]
-
organizat activități în memoria celui al cărui spirit a rămas viu în sufletele lor. Astfel la statuia care imortalizează chipul poetului, din parcul care îi poartă numele au fost depuse buchete de flori. La Casa Memorială „Nichita Stănescu” de pe strada Buciumului din Ploiești, sub coordonarea doamnei director Carmen Guef s-a desfășurat matineul muzeal „Să ne amintim de Nichita...” ... Citește mai mult NICHITA STĂNESCU, 33 DE ANI DE NEMURIRE 13 decembrie 2016, o nouă filă în calendarul nemuririi poetului Nichita Stănescu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
organizat activități în memoria celui al cărui spirit a rămas viu în sufletele lor.Astfel la statuia care imortalizează chipul poetului, din parcul care îi poartă numele au fost depuse buchete de flori.La Casa Memorială „Nichita Stănescu” de pe strada Buciumului din Ploiești, sub coordonarea doamnei director Carmen Guef s-a desfășurat matineul muzeal „Să ne amintim de Nichita...”... XVI. SEMICENTENARUL COLEGIULUI TEHNIC „ELIE RADU”, PLOIEȘTI, de Elena Trifan , publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. SEMICENTENARUL COLEGIULUI TEHNIC
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. OMAGIU (SONET XXXII ), de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou, Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi, Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor? Doina ar avea răsunet
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
toți codri și-nainte și-napoi. Și din valurile vremii, te întreb: De ce nu-mi vii? Tu Luceafăr, tu speranță a întregii Românii. Citește mai mult Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou,Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El,Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,Să-i picteze nemurirea într-un ireal
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
soț și fără El,Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel.Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi,Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor?Doina ar avea răsunet
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
vor fi șterși din Cartea Vieții Neamului Străbun. Acesta a fost sfatul ținut de Măritul Zamolxe, împreună cu Marii Străbuni și solii din Muntele Sfânt! Voi ce credeți? A sosit oare vremea, să aprindem focurile pe dealuri și să sunăm din buciume? A sosit oare vremea să ne trezim din somnul letargic al morții și să îi rugăm pe Străbuni să ne ajute?! DEZROBIREA GETO-DACIEI Zile târzii ce Moș Timpul le-adună Răgaz să mă vindec, cu sică străbună Falxul de foc
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
rugăm pe Străbuni să ne ajute?! DEZROBIREA GETO-DACIEI Zile târzii ce Moș Timpul le-adună Răgaz să mă vindec, cu sică străbună Falxul de foc, îmi zguduie mâna Înțelepciunea străbună îmi mângăie ființa Iar Marele Lup Alb, mă așteaptă la bucium. Zamolxe Străbunul, voie să-mi dea Să cern Pleiade în sita eternă Meteori, aș pune să ducă speranța Visului sacru, de Spirit Străbun. Acum sunt bine, găsitu-mi-am destinul Cuvânt întrupat, cu sica-mi pe limbă Aștept doar o
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
și așa o să fie Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale Să țâie în veci aprinsă- Flacăra Vie De Neam, de Glie- Pământul Străbun Din bucium să sune. Fuioare de fum să zgârâie, Al Muntelui Sfânt creștet în vânt. De-ar fi ca alt neam de coloni să se-mbie De-al Țării pământ și Apa cea Vie. În veci să rămână această poruncă Zis-a
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă? Din lampă nu mai ies fărâme de lumină, rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci palma nu-mi mai asudă pe casca îndoită și-atât mi-a mai rămas : să sper sub crucea veacurilor seci! Mihaela Rașcu (30
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > OMAGIU (SONET XXXII ) Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou, Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal
OMAGIU (SONET XXXII ) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380935_a_382264]
-
soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi, Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor? Doina ar avea răsunet
OMAGIU (SONET XXXII ) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380935_a_382264]
-
ploieștenii au dat dovadă în timpul manifestărilor pe care le-au desfășurat pentru cinstirea celui ai cărui pași încă se mai aud pe culoarele Liceului "I.L. Caragiale" din Ploiești și al cărui pian încă mai răsună în casa părintească din strada Buciumului. A consemnat Elena TRIFAN Referință Bibliografică: NICHITA STĂNESCU, OMAGIU 2016 / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NICHITA STĂNESCU, OMAGIU 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380944_a_382273]
-
NISIP, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016. Poeme pe nisip... Am acostat la poarta viselor, iubite Am obosit de- atât amarnic zbucium, Vreau șoapte- n calea mea, abia -ivite Doar dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- aruncă nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plajă rumena -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]