3,188 matches
-
broască țestoasă de galapagos și înlo cuiești, dintr-o singură învârteală abilă, tendonul osificat cu un nasture-de-scoică-de-mohenjo-daro. broaștele țestoase rămân foarte uimite în fața noii însușiri pe care le-ai dăruit-o, promit că vor scrie despre asta, încep să exerseze bucuroase scosul și pusul carapacei lor. șase în al patrulea loc: pe seară, le instruiești pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos până la capăt, ele află că de fiecare dată când se dezbracă de carapace au obligația să își ungă atent
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
hanuman este forțat să abandoneze cursa și să se întoarcă între zidurile groase ale cetății lui. nouă în al patrulea loc: te așezi lin pe un pisc înalt, stolul de vrăbiuțe-soldat aterizează pe trupul tău, îți acoperă tot trupul, ciripind bucuroase, de afară te vezi ca un conglomerat de vrăbiuțe-soldat, privești către cerul de deasupra cerului celorlalți, recunoscător, le înveți pe zburătoarele dragi să nu se întristeze de această retragere din fața puternicei oștiri a dușmanilor tăi, le înveți să nu fie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mici din clanul abenaki, cu talie de albinuțe superpolenizatoare, dungate auriu cu argintiu, care te pot face să plutești, cu trenă de fire de trifoi cu cinci foi, ei, așa mai merge, ești pe deplin mulțumită, acum poți să intri bucuroasă în bisericuța-marii-tale-speranțe, la brațul prințului cutezător shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te grăbești către cuibulețul tău de puf de dragoste pură, te străduiești să alergi cât mai repede, dinspre pelendava înapoi, e un drum obositor, te mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji, precum se poate auzi, să ne întoarcem cu bunăvoie la ale noastre. Fata noastră cea mijlocie, Dana, și-a vădit înțelepciunea, pentru că nu-i puțin lucru să ai de soț un bărbat chipeș la port și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de către cei cu stare. Așa se și cade! Bun urmaș va fi pentru Degeaba-Împărat, tot megieș al nostru, acest Fudul-Voievod și bine o vei duce lângă dânsul, fata mea. Să se scrie deci carte și către aceștia, cum că așteptăm bucuroși pețitorii. Iară acolo să se arate, dar tot numai prin viu grai, ca și dincolo, că domnița Dana va primi de la noi, asemenea surorii ei mai mari, harabalele cu bulendre și cârmâzuri, precum și a doua jumătate din împărăția mea. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea domniei tale. Oare ți-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută că mă scapă / Să m-arunce-n apă. / Că de cer ar fi iertată / Și de lumea toată." LIOARA: Frumos cântec, fata mea, da' nu-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Prea multe mofturi! Ia, mănâncă și taci, că-i din cămările altuia și se cheamă că faci o economie. Acasă la tine-i mânca după pofta inimii... GÂND: Ba nu așa! Eu am voit să-mi știu oaspeții mulțumiți și bucuroși de bucuria noastră. (vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
persoane - s-a amuzat Costăchel. Măriuca s-a apropiat și s-a aplecat peste umărul lui, să vadă ce scrie. După ce s-a lămurit, l-a întrebat: Nașii au să fie de acord? Da’ ce întreb eu? Ei întotdeauna sunt bucuroși de oaspeți. Spune-mi numai de ce trebuie să te întâlnești cu agronomul? Măriucă, fata tatii. În lumea asta o început mare vânzoleală din cauza nemților. Ziarele scriu, lumea vorbește, dar nimeni nu spune răspicat ce și cum. Agronomul, însă, pe lângă ziare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
musteața. Bine ați venit, copii. Așezați vă colea, să ne stea pețitorii - i-a întâmpinat învățătorul. Eu am avut o presimțire, că la vreme de seară o să avem oaspeți, și chiar acum am scos plăcintele din cuptor - a intervenit învățătoarea, bucuroasă de musafiri dragi. Nici eu nu am rămas mai prejos. Ia priviți colea cum geme oala cea burduhoasă sub povara vinului... Măi, să fie! Care-i norocosul dintre noi doi? Îi greu de spus, dar știu sigur care-i băgăciosul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem. Am făcut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a răspuns Costăchel. Cum să n-o știu, dragule? Numai că acuma lupul îi bine venit. Și, pentru că sunteți primii veniți după sămânță, am să v-o dau kilă pa kilă. Până una alta, să intrăm în casă. Au intrat bucuroși. În timp ce ei își căutau loc să se așeze, inginerul și-a făcut de treabă printr-un blidar și apoi pe la beci. Să vă dea Dumnezeu sănătate și belșug! - le a urat imginerul, ridicând paharul cu vin. Noi vă urăm să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în care persoana mea se află în centrul unor discuții, după părerea mea, cam lipsite de delicatețe. Sunt bucuroasă că vă interesează viața mea particulară, deși... Spun unii că mi-aș dori un copil. Confirm, e adevărat, am mai spus-o într-un cerc mai restrâns, nu ascund un adevăr care se va putea vedea în lunile ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i fel de fel de păpușele din cârpă pe care le juca în fața lui, cum văzuse ea odată la un bâlci pe Măriora și Vasilache, și copilul se prăpădea de râs la vederea giumbușlucurilor celor două ilustre personaje. Simona era bucuroasă că are cine să-l supravegheze pe micuțul ei. Deși Răducu era un copil cuminte și ascultător, mai slobozea uneori caii energiilor ținuți în frâu de dimineață până seara într-o încăpere de 4 pe 4. Singura lui bucurie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la scene asemănătoare în perimetrul spitalului, trecu cu vederea duioasa ei întâlnire cu trecutul... Când Simona reveni în spital, îi povesti asistentei de salon că își văzuse copilul și era așa de bucuroasă! Dar i-au schimbat numele... E posibil așa ceva? Orice e posibil, încercă aceasta să intre cu înțelegere voită în jocul ei. Bine că își văzuse copilul și era foarte bucuroasă. Da, da, continuă ea să vorbească singură după ce se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de salon că își văzuse copilul și era așa de bucuroasă! Dar i-au schimbat numele... E posibil așa ceva? Orice e posibil, încercă aceasta să intre cu înțelegere voită în jocul ei. Bine că își văzuse copilul și era foarte bucuroasă. Da, da, continuă ea să vorbească singură după ce se așeză în pat, dar nu pot pricepe de ce el e convins că-l cheamă Tudor!? Câteva zile Simona se hrăni cu imaginea copilului văzut în parc. Fața ei dobândise o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și nu așa, oricum, ci atrași ca un magnet de mirosul ce venea dintr-acolomama ne vorbea și ne sorbea din ochii albaștri ca cerul În zilele senine de vară, ochi Încă Înlăcrimați ... În care strălucea o nețărmurită bucurie. Bună seara! Bucuroși de oaspeți? Te avertizăm ... că avem o foame de lup - și mai Înainte de a ne Înfrupta din minunatele bucate, am vrea să Îmbrățișăm pe cel mai grozav bucătar. Bată-vă norocul să vă bată! M-ați speriat de-a binelea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste animale de companie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toți cu soții, soțiile și copiii lor la Ionel acasă. Se pregătise masa cu de toate și nu lipsea nici un pahar de vin de la mama de acasă, care fusese păstrat anume pentru acea zi timp de două luni. Erau toți bucuroși că se aflau din nou împreună. Ioana își iubește mult nepoții, pe fiecare din ei l-a purtat în brațe, l-a îngrijit și l-a văzut crescând cu ochii ei. Nu le vorbește niciodată despre dragostea ei, niciodată nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și o odaie și nu le trebuie nimic mai mult. De-ar avea sănătate! Ioana era conștientă că de-ar fi dorit să treacă cu traiul în casa părintească, n-ar fi fost nicio problemă, sora ei ar fi fost bucuroasă, dar acest lucru nu se putea întâmpla. Conștiința era de acord, dar sufletul o durea. El, sufletul, nu se putea împăca cu această pierdere. - Nu voi mai intra în ograda noastră nicicând, nu voi mai putea rupe strugurii pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu asculți de părinți? Ai vrut să te lauzi, uite că Dumnezeu ți-a arătat că nu e bine să fii mândră și lăudăroasă. Nu prea înțelegea ea lecția cu lauda și cu pedeapsa lui Dumnezeu, era pur și simplu bucuroasă că nu o mai vedea pe maică-sa plângând și în sine hotărâse că o va asculta de acum înainte de fiecare dată și va face doar ce o va învăța ea. Nu vroia să-i mai producă durere și suferință
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
serviciul militar, după care, mai muncind prin Rusia câte doi ani, se căsătoriră și ei, unul după altul, la scurt timp. Se stabiliseră toți trei, sora cea mai mare și cei doi frați, cu traiul în sat. Părinții erau foarte bucuroși. Venise rândul celorlalte surori. Elena, care era cu patru ani mai mare ca mine, plecă la studii, făcea agronomie la Tiraspol. Peste doi ani și Vera, care era cu doi ani mai mare ca mine, plecase, cu o prietenă de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în promisiunile fraților săi și hotărî să se întoarcă acasă. Dar, foarte repede, rămase dezamăgit. Frații uitaseră ceea ce vorbiră și de promisiunea făcută. Nu văzuse niciodată niciun fel de sprijin sau ajutor de la ei, care împreună cu soțiile lor erau foarte bucuroși că au scăpat de grija bătrânului și nu doreau nici să-i vadă, nici să știe de ei. Lăsară toată greutatea pe umerii lui. Moș Ion, pe atunci fiind tânăr, frumos și muncitor, își găsi o fată la fel ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]