958 matches
-
n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
că-i un spectacol degradat, Și mi-am mutat în vise amăgirea Din Raiul cu Infernul cununat. Pe când credeam că voi avea scăpare, De sub nămeții de tăciuni aprinși, Brusc s-a ivit un uragan în zare, Care-a dat viață bulgărilor stinși. M-am perpelit pe jarul deznădejdii, În așteptarea ploii din cuvânt, Și-am implorat, pe umărul nădejdii, O fericire-aflată în mormânt. Ca un vulcan, în ultima-i suflare, M-a-mbrățișat iubirea cu-al ei scut, M-am vindecat, sub blânda
STROPI DE-NTUNERIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381121_a_382450]
-
de femeie, răcnind din toți rărunchii, de pe pragul ușii. Băiețelul care tocmai avusese curajul să se aventureze pe covorul catifelat al iernii nu păru să se sinchisească de amenințările mamei. Se apucă tacticos să-și confecționeze, cu mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după un butuc aflat în apropiere și așteptă, zâmbind ștrengărește, cu ochii țintă la ușă. Mama intrase deja în casă, bombănind de una singură ceva legat de „grijanie” și „brăcinar”. De la geam pândea o zgâtie de
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult uitate Păstrate-n acest
DULCE TÂRG AL IEȘILOR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381381_a_382710]
-
tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult uitate Păstrate-n acest
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
o tăcere din alt veac?Alături sta o casă boierească,Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate,Cu tufănele gata să-nflorească,Cu pomi bătrâni în grădina din spate.Și-n pustia livadă a nimănuiîși bruma-n vinețiu coroana prunul,În bulgări aurii și amăruiGutuile își rotunjeau parfumul.Prin gardul răsucit în fier forjatTorceau pisicile lungite-n soare,Într-o tăcere de sfârșit de veac,De blândă și cromatică visare.Eram în alte vremi, de mult uitatePăstrate-n acest colț de Iași
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mie de ani. Însă totul se întâmpla într-un spațiu nepregătit pentru mari evenimente de trăire extatică. Cu toate acestea a rămas în mintea mea imaginea trupului tău dezbrăcat de realitate, pe care îl acopeream cu sărutări de se topeau bulgării de zăpadă ai sânilor tăi întăriți de credința unei iubiri unice, că am simțit zvârcolirea trupului tău gemând de plăcuta durere a inundării ființei tale extaziate exact în momentul când clipa lui Dumnezeu te învăluia explodând. Câteva clipe ai plutit
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
dacă vă-ntrupai, musai să vă umplu burdihanele nesățioase, că nu vă mai săturați. Ce vreți, să alerg eu? Voi să vă zbateți, ciumelor! Tu, Nor Vânăt, aruncă-ți țolul peste toată zarea, întunecă pământul și lovește-n toată lumea cu bulgări de zăpadă! Tu, Viscorilă, bezmeticule, spulberă toți bulgării lui Nor Vânăt și aruncă-i în ochii și în capul oamenilor și viețuitoarelor întâlnite în cale, smulge acoperișurile caselor, rupe firele de curent electric, răstoarnă toate mașinile de pe șosele, smulge copacii
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
nesățioase, că nu vă mai săturați. Ce vreți, să alerg eu? Voi să vă zbateți, ciumelor! Tu, Nor Vânăt, aruncă-ți țolul peste toată zarea, întunecă pământul și lovește-n toată lumea cu bulgări de zăpadă! Tu, Viscorilă, bezmeticule, spulberă toți bulgării lui Nor Vânăt și aruncă-i în ochii și în capul oamenilor și viețuitoarelor întâlnite în cale, smulge acoperișurile caselor, rupe firele de curent electric, răstoarnă toate mașinile de pe șosele, smulge copacii și prinde toate păsările în zbor! Tu, babă
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Roma și celălalt oscilând între a doua și a treia Romă, Constantinopol, Moscova, sau chiar a patra, București există și alternativă ca ortodocșii moldo-valahii să se coacă sub oblăduirea UE/NATO, sau în cel mai rău caz, împreună cu grecii și bulgării să se elibereze de constrângerile, fără o comuniune cu Roma, de neînțeles a codului canonic romano-catolic actualizat și modernizat, așa zisul acquis communautaire al UE, și să formeze un Bloc Ortodox, de la Moscova la Muntenegro. Ghinionul de a fi moldo-valah
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
-L MAI STRIG Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În satul pe care-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns ei pleacă, îi
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
trebuie să fac economie, apa rece e ieftină. Pe măsură ce curge, apa devine din ce în ce mai rece, până când simt că nu mai pot ține mâinile în ea. Mă uit în oglindă: am obrajii roșii, ca și cum tocmai aș fi venit de la o bătaie cu bulgări de zăpadă. În fundal, oglinda reflectă cele câteva scoici ce împodobesc etajera din baie. Brusc, revăd marea și impresia de rece se repetă. Era, la fel ca și acum, sfârșitul lui septembrie... Aveam nouă ani. Venirea toamnei m-a prins
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
să spună nimic, căci Moș Gerilă îi dădu o palmă zdravănă. Și imediat, ceilalți moșii negri și urâți îi atacară pe curieri și pe lăutari. Până și animalele fuseseră atacate și majoritatea oamenilor de zăpadă căzură și se transformară în bulgări mari, care se amestecară cu neaua. Lăcașul fermecat al lui Moș Crăciun se transformă într-un loc infernal. Mitru se speriase și încerca să se dea la o parte din calea tuturor. Gândurile lui zburară spre Veronica și spre copiii
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubeece strivesc versul nescris între-ale mele buze,cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții aleeclinchetul zgomotos, de lume să se amuze...Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină,dansul trist al toamnei croiește drum către ruină,tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă,întinderilor cerești vrea să li se plângă...Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line,suspinele senine vor croi cândva al meu nume,ca să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Începuse să cunoască fiecare animal după culoare, forma greabănului, a capului său a urechilor. Într-una din zile fusese vândut un lot de animale unei firme străine, iar el închisese ochii când sesizase cum îngrijitorii strecuraseră în seara dinaintea vânzării bulgări de sare în grajd. Dimineața, animalele se năpustiseră asupra apei și băuseră în neștire. La cântar, greutatea animalelor vândute o întrecuse ușor pe cea din evidența lui Preda. În altă zi, dăduse peste un cioban care își adusese oile pe
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
Nimeni nu mai simțea oboseala. La Gura Diham am avut o mare surpriză, am găsit zăpadă. Ceva neobișnuit pentru niște copii din București: zăpadă la jumătatea lui iunie! Ce altceva putea să urmeze, decât o bătaie în toată regula cu bulgări? În liniștea din acele locuri, văzduhul răsuna de râsetele și chiotele noastre. Tocmai când mă pregăteam să arunc cu un bulgăre de zăpadă, am auzit-o pe mama că mă strigă. Nu prea mi-a convenit că îmi întrerupea distracția
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
într-un punct în care primăvara îmbobocește mărul mama mi-a spus să merg să fotografiez mărul ieșit din semințele celui mâncat de mine prin clasa a patra spațiul era gol între bloc și iarbă pasul meu juca fotbal cu bulgării de pământ pământ argilos bogat a lăsat mărul să crească acum întrece umbra blocului o ia de perciuni și îi povestește cum e cu anotimpurile umbra se vrea și ea copac nu poate explicația există fiecare caută în buzunarul lui
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup inert privind
OMAGIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346924_a_348253]
-
Cătălin Varga, publicat în Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012. Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup inert privind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
inert privind la o statuie. ...A te iubi e pentru mine-o artă ... Citește mai mult OmagiuAcolo, unde dorurile suieSub pleoapa caldă-a munților din noiPe-o cărăruie dinspre amândoiAm poposit ca să-ți ridic statuie.Cioplind în stânci, înmărmureau scânteieIar bulgărul de piatră tresăreaZâmbeam ușor lovind cu dalta-n eaCăci forma ei o-nfățișa femeie.Dar când c-un ultim strigăt de sub cuieCăzu și dalta-n freamăt uluitAm devenit pe-o clipă-nmărmuritUn trup inert privind la o statuie....A te iubi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
de fag maroniu, pe care o folosea bietu' socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost părtașe cu mine la o crimă oribilă. Mi-o închipui cum stătea în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
stradă, pe case, copacii își aplecau crengile sub greutatea omătului și ningea într-una, fără încetare, ca-n povești... Iarna, eu și frățiorul meu mai mic, nu ne mai săturam să ne jucăm; era vremea săniușului și-a bătăilor cu bulgări de zăpadă iar tata ne făcea câte-un om de zăpadă mai înalt chiar decât el, de ne minunam ce mare era, cu nasul de morcov și căciula dintr-o oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
stele din jur / întunecatele mele cuvinte » Așezând față în față lumina cu întunericul, poetul are nevoie de un armistițiu : « declar război întunericului / și hăului din mine / declar pace întoarcerii firii / în sinea liniștii / dinainte de întuneric / lupt inofensiv / cu arme clasice / bulgări de pământ / îmblânziți de ploaie / să se facă noroi / țeasta lui Yoric / să nu ne doară / din orbitele negre / din lacrimile lui / să dau contur / rotundului tăcerii din jur“(Armistițiu). Doar poetul, cu ochiul său special, poate vedea tăcerea : « de la
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]