2,868 matches
-
de bunăvoie 16. Chiar și după cădere, Dumnezeu, din iubire nemărginită față de creația Sa, a rânduit un „plan prea bun și negrăit în legătură cu ea”17, restaurarea ontoligică și îndumnezeirea omului prin har. Calea ruperii acestui cerc vicios al plăcerii de bunăvoie și al durerii fără de voie l-a constituit înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Prin Întrupare și Jertfă, Mântuitorul a primit de bunăvoie pedeapsa pentru plăcerea voluntară a firii și durerea ce o însoțește 18. Omul, pentru a se îndrepta, pentru a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
negrăit în legătură cu ea”17, restaurarea ontoligică și îndumnezeirea omului prin har. Calea ruperii acestui cerc vicios al plăcerii de bunăvoie și al durerii fără de voie l-a constituit înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Prin Întrupare și Jertfă, Mântuitorul a primit de bunăvoie pedeapsa pentru plăcerea voluntară a firii și durerea ce o însoțește 18. Omul, pentru a se îndrepta, pentru a-și reveni din această stare vicioasă, trebuia să fie zguduit stihial, să fie cutremurat în temeliile ființei sale, ori încercările sunt
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
pe care o aduce virtutea. În primul caz, Dumnezeu ne dă bunurile netrecătoare, invitându-ne să ne unim cu El și cu alții în iubire. În al doilea caz, ne mustră pentru că nu am făcut aceasta mai înainte și de bunăvoie și ne cheamă la pocăință, prin săvârșirea în viitor a ceea ce nu am făcut în trecut 21. Însă, ambele situații sunt existențiale, în care Dumnezeu ne cheamă la dialog și ne îndeamnă la iubire, așteptând, din partea noastră răspunsul la această
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a sufletului”, ce constă în „osteneli de bunăvoie și din încercări fără de voie”80. Semnul răbdării este dragostea de osteneli, din care izvorăște o nădejde, ce devine apoi o certitudine în dragostea și răsplata lui Dumnezeu. Această nădejde este un plus de cunoaștere. Cu ajutorul ei, descoperim adevăratele rațiuni
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
săi magrebieni trăitori sub soarele Africii. Nu, de copil nu se va despărți! Nimeni nu-i va putea tăia ca lui Shylock o bucate de carne din carnea ei! Să nu creadă David că ea o să-i cedeze fiul de bunăvoie! Se va lupta ca o leoaică, își spuse scrâșnind din dinți. Își îmbrăcă pardesiul, își îndesă pălăria pe cap și ieși, cu geanta pe umăr. Faleza era aproape pustie. Vântul dinspre mare clătina cu putere ramurile palmierilor ale căror frunze
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Medicina Naturală” formulat de Mario Michelangelo Stromillo. Jurământul acesta este fascinant, atotcuprinzaror, amintește și îmbină toate calitățile profund umane, virtuțile de care trebuie să dea dovadă - nu doar să le posede! - Un medic creștin adevărat care și-a ales de bunăvoie să-și pună întreaga viață, toată energia mentală și puterea de muncă în slujba aproapelui aflat în suferință, în impas. El trebuie să fie și să rămână conștient că Dumnezeu Creatorul este cel ce vindecă prin - mesagerul, misionarul, alesul său
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
Kiev scria: „În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg.” În 1639 biserica a fost prădată și moaștele sale au dispărut, fiind îngropate probabil de preoți în interiorul bisericii sau într-un loc neștiut. Dar cu bunăvoia lui Dumnezeu Atotstăpânitorul, acestea vor fi date într-o zi la iveală. Referință Bibliografică: 1 iulie: Sfântul Leontie, episcopul Rădăuților / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 913, Anul III, 01 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion
SFÂNTUL LEONTIE, EPISCOPUL RĂDĂUŢILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363990_a_365319]
-
o universalitate românească pe care mă bucur să o descopăr primul. E un demers minunat. Demn de un ardelean, nu de un regățean ciorit... E ca o datorie ce se naște din vocație. Și pe care ți-o asumi de bunăvoie. Deloc o povară. Doar bucurie. Să duci în glas și-n suflet nectarul a tot ce-i românesc. Și, cum spune un cântec uitat: "Tot ce-i românesc nu piere." La mulți ani, Paul! Referință Bibliografică: FUEGO - SCRISORILE LUI STANCA
SCRISORILE LUI STANCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362871_a_364200]
-
în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mucenicii Tirs, Levchie și Calinic au trăit în vremea împăratului Decius (250-253) și a guvernatorului Cumvrichie care stăpânea Bitinia și Nicomidia. Levchie și Tirs s-au declarat creștini de bunăvoie. Nevrând să jertfească idolilor, Levchie a fost chinuit și i s-a tăiat capul cu sabia.Tirs, care era un atlet vestit, locuia în Helespont și a fost chinuit mult pentru credința sa dar, cu ajutor dumnezeiesc, a suportat toate
SF.MC.TIRS, CALINIC, LEVCHIE, FILIMON, APOLONIE ŞI CEILALŢI ÎMPREUNĂ CU EI de ION UNTARU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363506_a_364835]
-
târziu țărână de la mormântul său pe care lipind-o de față, va vedea din nou. După executarea celor doi, Arian ia țărâna și se roagă din toată inima: „În numele tău, Iisuse Hristoase, pentru care aceștia și-au ales moarte de bunăvoie, pun țărîna aceasta pe ochiul meu și, dacă voi vedea, apoi și eu voi mărturisi că nu este alt Dumnezeu afară de Tine!” Și văzând, se creștinează. Își schimbă atitudinea, se îngrijește de înmormântarea cu cinste a moaștelor mucenicilor și eliberează
SF.MC.TIRS, CALINIC, LEVCHIE, FILIMON, APOLONIE ŞI CEILALŢI ÎMPREUNĂ CU EI de ION UNTARU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363506_a_364835]
-
pr. Ion Petrică - A iubi înseamnă, poate, a lumină partea cea mai frumoasă din noi! Octavian Paler - Chemarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată. Repet acest cuvânt: bea cineva sau nu, izvorul curge. Părintele Constantin Galeriu - Prietenia este închisoarea sufletului de bunăvoie în trup străin. Dimitrie Cantemir Referință Bibliografica: Citate memorabile (50) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CITATE MEMORABILE (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362518_a_363847]
-
Eminescu ci și „ca să caut un ungher de afecțiune în mijlocul poporului român“, după moartea tatălui său. Dovadă că l-a găsit a fost nu numai faptul că de atunci și până la moarte a trăit în România, dar și că de bunăvoie a renunțat la avere, soț, țară, alegând să trăiască, ani buni, într-o cameră modestă de cămin studențesc, cu un salariu în lei, de lector. Pentru România, din dragoste de Eminescu, a cerut domiciliu stabil aici, care i-a fost
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
un roman de aventuri, încât nu te poți sustrage. Poate că e vorba despre mrejele apei care te fură și nu știi când ajungi în larg. Dar de la acest punct începe adevărata aventură spirituală a omului. Ne predăm, prizonieri de bunăvoie, în adăpostul călduros și mirific care ne poate servi drept acoperiș și pereți pentru tihna sufletească. Și nu e chiar rău, dimpotrivă. Mărturisesc că despre Roza Lentini nu am citit mare lucru, așa că, surpriza și curiozitatea au fost duble, din
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
nu precupețesc niciun efort de-a face ce mă-nvață ai ei clerici. Dator sunt să-mi iubesc neîncetat familia și patria, pe care Te rog Părinte Binecuvântat să le-ocrotești cu drag și îndurare. Rugăciune pentru smerenie Smerit de bunăvoie, fără trufia minții, știind că îngâmfarea este deșertăciune, încerc să dau tărie în adevăr credinței făcând-o să rodească deplin în fapte bune. Smerită se înalță mereu fierbintea-mi rugă în care arde, Doamne, superb, a Ta iubire, cu care
RUGĂCIUNI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367458_a_368787]
-
De voie de nevoie se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu o sacoșă în mâna stângă, în care-și îngrămădise la repezeală câteva lucruri personale pentru spital, cu dreapta trăgând fiica după ea. Aceasta nu se lăsa de bunăvoie, opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluța jos și, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
de haos spiritual. Părintele Stăniloae o numește calea negativă de cunoaștere a lui Dumnezeu. Calea pozitivă e cea prin providență, și cea negativă e judecata. Iar judecata asta este: necazurile, neputințele, greutățile vieții. Dacă nu te întorci la Dumnezeu de bunăvoie, contemplând natura, văzând în toate voia lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu față de oameni, ajutorul lui Dumnezeu care este permanent, îl vei cunoaște pe Dumnezeu prin judecata Lui în viața ta. Dacă am conștientiza providența lui Dumnezeu, ne-am converti, ne-
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
lumea printr-însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut (Ioan 1,10-11). Și cu toate acestea, însingurarea Domnului n-a fost nici evadare, nici dezertare din lume. Dimpotrivă, ea a început prin întrupare, prin luare adică de bunăvoie pe umerii Săi a poverii tuturor problemelor vieții și ființei omenești și a sfârșit, în restaurare, în transfigurarea lor, în înviere. Este un fapt: nimeni n-a iubit mai adevărat lumea și nimeni n-a făcut mai mult bine oamenilor
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
spirituală superioară, calea realizării acestuia fiind cea a contemplației suprafirești. Despre Ființa și lucrările lui Dumnezeu Premiza cunoașterii lui Dumnezeu o constituie actul de revelare iubitoare din partea Lui ori chenoza Sa revelațională voluntară. Acest act de autorevelare, de descoperire de bunăvoie din partea lui Dumnezeu este subliniat și de Sfântul Simeon Noul Teolog, care afirmă și susține că "pe cât voiește Dumnezeu să se facă cunoscut de noi, pe atâta Se și descoperă. Și, pe cât Se descoperă, pe atâta este văzut și cunoscut
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
ne învață în Epistola sobornicească: Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați: orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. Amin”. Sorin Petrache Referință Bibliografică: PRIMĂVARA CREDINȚEI NOASTRE / Sorin Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de
PRIMĂVARA CREDINȚEI NOASTRE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367717_a_369046]
-
naturală a ei, prin care să se poată bucura în chip tainic de El. Plăcerea și durerea provin din călcarea poruncii date de Dumnezeu primilor oameni. Plăcerea lucrează coruperea voinței, durerea - osânda spre destrămarea firii. Plăcerea duce la moartea de bunăvoie a sufletului, durerea - la nimicirea formei trupului 11. Spre deosebire de plăcerea naturală, zidită în om, care se orientează spre Dumnezeu, această plăcere este „o formă a senzației modelate în organul simțului, prin vreun lucru sensibil, sau un mod al lucrării simțurilor
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Dumnezeu, în firea omului, ca o piedică în calea păcatului și a răului. Durerea conformă cu rațiunea - spune Sfântul Maxim - este un „antidot”, iar moartea - „o consecință cuvenită”. Durerea fără de voie și moartea de pe urma ei sunt pedeapsă pentru plăcerea de bunăvoie 16. Chiar și după cădere, Dumnezeu, din iubire nemărginită față de creația Sa, a rânduit un „plan prea bun și negrăit în legătură cu ea”17, restaurarea ontoligică și îndumnezeirea omului prin har. Calea ruperii acestui cerc vicios al plăcerii de bunăvoie și
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
de bunăvoie 16. Chiar și după cădere, Dumnezeu, din iubire nemărginită față de creația Sa, a rânduit un „plan prea bun și negrăit în legătură cu ea”17, restaurarea ontoligică și îndumnezeirea omului prin har. Calea ruperii acestui cerc vicios al plăcerii de bunăvoie și al durerii fără de voie l-a constituit înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Prin Întrupare și Jertfă, Mântuitorul a primit de bunăvoie pedeapsa pentru plăcerea voluntară a firii și durerea ce o însoțește 18. Omul, pentru a se îndrepta, pentru a
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
negrăit în legătură cu ea”17, restaurarea ontoligică și îndumnezeirea omului prin har. Calea ruperii acestui cerc vicios al plăcerii de bunăvoie și al durerii fără de voie l-a constituit înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Prin Întrupare și Jertfă, Mântuitorul a primit de bunăvoie pedeapsa pentru plăcerea voluntară a firii și durerea ce o însoțește 18. Omul, pentru a se îndrepta, pentru a-și reveni din această stare vicioasă, trebuia să fie zguduit stihial, să fie cutremurat în temeliile ființei sale, ori încercările sunt
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
pe care o aduce virtutea. În primul caz, Dumnezeu ne dă bunurile netrecătoare, invitându-ne să ne unim cu El și cu alții în iubire. În al doilea caz, ne mustră pentru că nu am făcut aceasta mai înainte și de bunăvoie și ne cheamă la pocăință, prin săvârșirea în viitor a ceea ce nu am făcut în trecut 21. Însă, ambele situații sunt existențiale, în care Dumnezeu ne cheamă la dialog și ne îndeamnă la iubire, așteptând, din partea noastră răspunsul la această
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a sufletului”, ce constă în „osteneli de bunăvoie și din încercări fără de voie”80. Semnul răbdării este dragostea de osteneli, din care izvorăște o nădejde, ce devine apoi o certitudine în dragostea și răsplata lui Dumnezeu. Această nădejde este un plus de cunoaștere. Cu ajutorul ei, descoperim adevăratele rațiuni
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]