388 matches
-
să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
interzicea să Înaintez pe această cărare spinoasă, așa cum mă reținuse să formulez o concluzie clară și la finalul lucrării pe care n-am mai apucat s-o prezint la Paris. Plonjasem deja periculos În poezia istoriei. Mă intriga Însă suficiența burdușită de curiozitate a așteptării lor: va da sau nu handicapatul de elev examinat răspunsul cuvenit? Îmi ceruseră să-mi exemplific teoria privitoare la repetabila fracturare a cursului istoriei, alesesem cazul lui Alexandru cel Mare fiind un personaj mai cunoscut, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și o broboadă de lână pe cap, ținând În mână un uriaș coș de picnic burdușit cu merinde și sticle cu vin, pe care bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna la Batovo) socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cam prin aceleași trepte inițiatice, el oarecum mai speriat, mai reticent. Simțea că nu-i primit, că nu putea să se acomodeze atmosferei oarecum tăioase, corozive dintre noi. Umbla mereu cu o sacoșă de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În fine, imaginea comună a robitului manuscriselor sale. Prozatorul copleșit, învins de lumea textelor sale din sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o modernă balenieră norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen, cu beciurile doldora de un ulei care urma să-i facă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat, la numai cinci metri de limita pe care o atingea apa În perioadele de reflux. Acolo nu avea să meargă nimeni să o caute și nici nu puteau da peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi care nu sînt încă maturi și nu vor fi niciodată chiar lupi. La picioare, în stînga, avea o sacoșă din acelea de rafie, roșu cu albastru și cu alb, burdușită cu lucruri. Probabil toată averea sa. Deschis pe picioare se afla un caiet studențesc, din care (sau peste care, nu prea puteam să-mi dau seama) ieșeau niște ziare sau foi de reviste. Avea totdeauna un creion lung cu care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu s-a ales, deocamdată, decât cu... mărginirea. Sunt foarte exigent cu mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a oamenilor. Orice om simte uneori nevoia să plângă pe umărul lui Dumnezeu. Ortodoxia combină tandrețea cu perspectiva cazanelor de smoală. Până și Divinitatea a simțit nevoia unei opoziții. Și a apărut Scaraoțki. De-a lungul secolelor, orientul și-a burdușit energia în metafizică, nu în civilizație. De ce să ne obsedeze Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervație de îngeri. Credința poate însemna certitudinea căutării și sublimul negăsirii. Oamenii leagă de credință sublimul. Dar și frica. Dumnezeu emite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervație de îngeri. Credința poate însemna certitudinea căutării și sublimul negăsirii. Oamenii leagă de credință sublimul. Dar și frica. Dumnezeu emite decrete, nu dă interviuri. Din imensitatea solicitanților, Sf. Petru îi burdușește pe câțiva în Rai. Ceilalți sunt liberi să meargă unde vor. Unii nu mai rețin din sacralitatea sărbătorilor decât specialitățile culinare. Petru s-a dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este al muzeului, celălalt - al directorului. După ce îmbătrânesc puțin, paradoxurile devin banalități. Înaintăm, ca specie, din derivă în derivă. De la nativ la omul de valoare, este un drum lung, similar cu cel de la firul de nisip la perlă. Strămoșii se burdușesc în genele noastre ca în Turnul Babel. Dacă intuia că jos îl așteaptă munca, omul nu ar mai fi coborât din copaci. Tot o burtă a rămas omul, dar pe două picioare. Să clonăm maimuța din care s-a tras
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
european din Priponeșți. Orice creier sănătos ar putea oxigena o pasiune. Nivelul aspirațiilor fixează clasa individului. Contează și mărimea aripilor, dar mai ales dinamica lor. Scopul polarizează drumeții. Valorile autentice nu au fost niciodată purtătoare de țucal ierarhic. Săracul își burdușește speranțele în ambiție. Să crezi într-un ideal până la naivitate. Semnat : Don Quijote. Noblețea este a spiritului, nu a hegemoniei. Discreția în suferință este un semn al nobleței spirituale. Devii puternic recunoscând superioritatea celorlalți. Pentru părinte, copilul este o datorie, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cred că sunt la per tu cu destinul. Străzile sunt ticsite de destine mai mult ori mai puțin naufragiate. Norocul vine când are chef. Ghinionul vine cand ceva nu este în regulă. Într-o lucrare științifică, un destin poate fi burdușit într-o banală notă de subsol. Cum să descifrezi desenul din covorul destinului tău doar în câteva decenii? Speranțele cad tot mai cenușiu pe destine. Prea multe destine au în replica finală sintagma : „m-am înșelat”. Ne scuipă deseori destinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
laude pe infractor. Mulți scriitori resping tradiția numai pentru că e semnată de alții. Prostul trage concluzii, nu învățăminte. Unii sunt foarte stresați de teama că nu vor mai veni barbarii. Imbecilii consideră ospitalitatea semenilor drept un semn al inferiorității. Prostul burdușește lumea la dimensiunile alveolei lui. Stăm unii pe la ușile altora, urlăm și ne vânăm de parcă am reprezenta specii diferite. Față de abuzurile mărunte, oamenii au fost întotdeauna extrem de vigilenți. Marea plăcere a proștilor e să bulverseze ierarhiile. Ce să facă prostul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acest salam cu soia al spiritualității contemporane. Marii creatori de artă au fir direct cu Dumnezeu. Nu mai există mari creatori de artă. Pentru că se fărâmițează unul pe altul. Sunt puternice culturile fixate în sinteze. Întotdeauna, nonvalorile și oportuniștii au burdușit arta cu politică. În artă, orice spontaneitate miroase a transpirație. Creația autentică este provocatoare, nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sar din pagină precum puricii. O altă misiune a capodoperei e să deranjeze. Creația presupune o cronicizare a neliniștii. Când dialoghezi ca Shakespeare, îl simți pe Dumnezeu prin preajmă.. Shakespeare : doamne, câte crime pe centimetru pătrat de scenă ! Marii poeți burdușesc câte trei obsesii într-un vers. Creația - un sublim Te Deum înălțat vieții. Dintre toți mincinoșii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. În absența esteticii, morala în artă este incoloră și insipidă. Există o diviziune a muncii și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe care vreau să o arunc! Încercă din nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu reuși decât în momentul când își încordă toate forțele. Bidaru nu reacționă nici într-un fel la reproșurile juste ale soției. Când ai burdușit-o așa de zdravăn? Pare gata-gata să plesnească? Își continuă ea puțin nervoasă, șirul întrebărilor. Îți voi explica totul, însă am o rugăminte la tine: Să nu încerci să o deschizi. S-ar putea întâmpla o mare nenorocire! Te pomenești
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se alăture, să strige și el același lucru din toți rărunchii, când, ca din senin, să îi apară chiar în față conturul estompat a doi cerșitori... apoi a două genți... din care una cu cinci fermoare ce trebuia să fie burdușită până la refuz... Privi mirat la ea... Da, o avea chiar în față; atârna în cuier ca o zdreanță complet golită de conținut, cu toate cele cinci fermoare deschise. Hotărî ca dimineață să o ascundă într-un cotlon, în așa fel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu coperțile din carton puțin cam roase care-i aminti de tot ce i se întâmplase în după amiaza zilei precedente. Îl găsise încă din seara precedentă. L-a ascuns bine într-un sertar de la partea de jos a bibliotecii, burdușit cu carnete și caiete vechi ce trebuiau aruncate. Cine mai avea nevoie de ele? Printre acestea era și caietul pe care-l căuta. Voia neapărat, ca înainte de a-l expedia, să se uite prin el și să recitească măcar acele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
augur. Mai precis: în două camere locuiau bătrânii mama și tata; în alte două, fetele; fete bătrâne; în una, doamna care avea grijă de toți membrii familiei; și, în una, Smarald. Smarald era fiul cel mare al familiei. școlit, doldora! Burdușit cu tot felul de cunoștințe, care-i permiseseră să urce, pe scara intelectuală, până aproape de vârful ei. Adicăpână la rangul de membru corespondent al Academiei Române. Era larg cunoscut în lume; apreciat; lăudat de o serie de alți membri ai instituției
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fie prădat de bandiții unguri, polonezi și chiar moldoveni. Imediat după revoluția din decembrie '89, Gabriel a plecat la amicii săi din Franța și, cum aceștia au fost avertizați că românul va primi doar donații în bani, o sumă frumușică burdușea buzunarele micului Marco Polo. Evident că "revoluționarul" Gabriel a primit și tot felul de ciovee vechi. Televizoare, pungi de plastic, casetofoane, casete, boarfe, ce-i drept, spălate, umpleau mașina care, în plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]