385 matches
-
ușile cu piciorul. Speriată și ținându-se puțin într-o parte, fata mă urma împreună cu un individ într-un halat prea scurt, ca un șorțuleț de grădiniță. În sfârșit, am găsit camera de reanimare, goală și ea, cu obloanele trase, burdușită de aparate, care, nu era greu de imaginat, nu mai erau folosite de multă vreme. I-am pus Italiei un tub de oxigen. M-am întors către fată: — Trebuie să fac o ecografie. Rămase nemișcată, am apucat-o de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la care voia să se ralieze și el, relația cu fiica lui, întemeiată după cum bine se vedea, pe afecțiune, ar avea nevoie de acum să fie legalizată. N-a spus nimic în plus. Stăteam amândoi în picioare lângă o etajeră burdușită cu cărți, pe ale cărei cotoare încercam să descifrez titlurile. Tatălui Annei discuția aceasta îi era penibilă. Mie nu, mai cu seamă că spusesem fără nici o ezitare da și amin. După aceea nu s-a mai vorbit decât despre data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcuse o tumbă la cofetăria Perla, pentru un țap cu bere Quilmes) pă bună dreptate voise să-l ușchească pă Tadeo Limardo. Îi poronci să dea zor ca fulgeru, fără să vază că iera d-acu trecut dă opt. Limardo, burdușit cu biete vise, a tret să-și facă În graba mare geamandanu și legătura, da-i tremura mâinile d-a binelea, și Simón Fainberg i-a propus ajutor: În apa tulbure, rusticanu și-a pierdut cuțitu-ascuțitoare dă os și pieptaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi paraii care Îi rotunjeau portofelul ca pe-un purceluș de lapte. Cu riscul ca vreun cenzor viperin să-l eticheteze de plicticos, el burdușea cu asemenea daruri repetate atât degetele, cât și ceafa pe care Madame Hsin le avea În dotare. Domnule Parodi, Înainte de a continua, Îngăduiți-mi să fac o stupidă lămurire. Doar omul care are cap numai ca să nu-i plouă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crăpa odată și-odată de ziuă, a intervenit Shu T’ung, reînnod aici firul umilei mele istorisiri. Când Tai An a dat buzna teafăr și nevătămat În casa din strada Deán Funes, vecinii indolenți, ce dormeau ca tomurile clasice care burdușesc o bibliotecă rectilinie, nici nu l-au zărit barem. Dar se presupune că trebuie să-și fi făcut apariția după unsprezece, căci la unsprezece fără un sfert fusese văzut furlandisindu-se la interminabila lichidare de stoc din strada Maipú. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
machiajul! Pe bune, Helen organiza totul ca și cum ar fi pus la punct o campanie militară. Annei au început să-i sclipească ochii când a auzit faza cu machiajul. S-a apropiat de mine cu o geantă de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Iertați-mă, nu, glumeam doar! Peste tot pe unde mă uitam, peste tot vedeai grupulețe de oameni de afaceri. Stăteau strânși în cerc, în costumele lor urâcioase, fie așteptându-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
c-așa face el, se bate pentru dreptate de cel puțin două ori pe săptămînă, ca orice om ce nu mai suportă injustiția pentru că-i personaj pozitiv. Lăsînd la o parte reacția cititorului din epocă la imaginea pungilor de plastic burdușite cu ciubucuri pentru medici, la care ochiul aceluiași cititor fremăta de plăcere, de bucurie, de frig În fața curajului nemaivăzut al scriitorului ce demasca, iată, medicii, adică vinovații pentru tot, lăsînd Într-o altă parte și vulgaritățile de ton nejustificate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu tine. Jack se duse În spatele decorului: liniște. Muzica se auzea În surdină. Max Peltz Îi Înmînă două plicuri. — Asta e prima ta pentru sezonul ăsta și un supliment pentru domnul Loew. E de la Spade Cooley. Pachetul pentru Loew era burdușit de-al naibii bine. — Ce vrea Cooley? — Să zicem o asigurare că n-o să te legi de obiceiurile lui. Jack Își aprinse o țigară. — Spade nu mă interesează. — Nu e destul de celebru? — Max, nu te prosti! Peltz se dădu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de locuri de muncă. Și, cu toate că primisem pe curriculum vitae o notă patru mare și lată, scrisă cu creion roșu, cu toate că iubitul mă părăsise, cu toate că nu mă alesesem cu nimic concret, În afară de o geantă (mă rog, patru valize Louis Vuittonă burdușite cu haine superbe la comandă - poate că meritase efortul? Am decuplat telefonul, am scos un carnețel vechi de prin sertarul de jos al biroului meu și am Început să scriu. ↔ Tata se refugiase deja În birou, iar mama era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
exclusiviste complexuri sportive din Costa del Sol, a cărui securitate depindea fără Îndoială de bani gheață plătiți regulat către organele de poliție locale. Mi-l puteam imagina prea bine pe Frank, În stilul lui excentric, „uitînd“ să strecoare plicul cafeniu burdușit În mîinile cui trebuie, curios să vadă ce-ar putea ieși din asta, sau omițînd să-i ofere cel mai bun apartament al său unui comandant de poliție aflat În vizită. Amenzi de parcare, violări ale reglementărilor referitoare la construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
robesc, cu mintea și cu celelalte facultăți proprii, în interesul harnicului și talentatului popor muncitor, al sclavilor incapabili de gândire din instituție, zicea el, totdeauna, înainte de a scutura maleta, doldora de teancuri de bancnote, să aproximeze, dacă fusese îndeajuns de burdușită de către contabilă, o fată mărunțică și timidă, ce nici ochii nu și-i ridica din pământ în fața directorului. Nu-și ridica privirea din pământ, fiindcă așa fusese educată de către partid, de mică, de când era pionieră. Firește, nu de vreun partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iorgu. Cele câteva telefoane date de Nicky înaintea atacului au dezvăluit cum s-a transformat odrasla Licheardovicilor din "verde" în "roșu". Se întâmplase când căzuse prizonier pe frontul din Moldova. Nu în calitate de combatant, Doamne ferește! Conducea o mașină a Crucii Roșii burdușită cu șampanie și caviar. Pentru cine anume, nu se aflase. Doritori erau destui, iar el știa unde să le plaseze cu efect maxim în folosul lui. De atunci nimeni nu a mai auzit de el până când a revenit odată cu Divizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încontinuu, fără murmur. Inclusiv în Viața de Apoi, fiecare dintre cei buni își va purta însemnele profesionale: "Să-ți spun eu cum e./ Acolo fiecare stă împreună cu prietenul lui cel mai/ apropiat./ Cizmarul cu un calapod./ Doctorul cu gentuța lui burdușită cu stetoscoape,/ bisturie, seringi și parafe./ Secretara cu mașina ei de scris./ Grădinarul cu sapa lui." (Ce povestește muncitorul). Iar cei răi vor primi câte o pedeapsă pe măsură: "Pedeapsa e mare și cizmarului rău i se va lua calapodul
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le returnam după o săptămână, necitite. Cum bine zice Dinu Păturică: studiul literaturii îngustează mintea. Oricum, nimeni nu pica la examene. Dacă din întâmplare dădeai o notă mică, te trezeai sunat seara pe mobil: studenții, colegii, secretarele - o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din anii ’90. Maria nu renunța la tabieturile ei. Indiferent pe ce dormeam, locul se transforma într-un câmp de bătălie. Putea să fie patul dublu, triplu sau King Size; rotund, pătrat sau oval; cu salteaua ortopedică (turcească, de import), burdușită cu lână (ca pe vremea bunicilor), sau umplută cu apă (made in USA). Dimineața, ne trezeam amândoi pe partea mea, lipiți unul de altul, pe-o porțiune de 20 de centimetri. Războiul se purta calm, dincolo de granița cearșafurilor. Maria împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar profesia: îmi dorisem să fiu actor), nimerisem în două secole, două orânduiri, două emisfere cerebrale. Ne târam demn, în tranzit, fără oprire. Mergeam la cafenelele de lângă Ateneu, după care fugeam la Billa, să ne facem cumpărăturile. Ieșeam cu portbagajul burdușit de pungi galbene, le descărcam seara, să nu ne observe nimeni. Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ducea la ușa lor. Când se bumbăceau, auzea tot cartierul. Din când în când, soții Dorofte coborau și-o sfoară cu pungă, ca o nacelă prin dreptul geamului de la sufragerie. Cineva (unul din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta reflex, de pe vremea lui nea’ Nicu. După semnal, nacela era ridicată și sfoara gravita din nou prin fața geamului, cu tot cu pungă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o anumită oră, să mi se facă ordine în cameră și să mi se aducă prânzul. Mama tremura în fața poruncilor mele și nici măcar nu îndrăznea să se tânguie atunci când mă hotăram uneori s-o las să intre. Din pricina mea, îi burdușea mereu pe copii, ca să nu facă gălăgie și să nu mă deranjeze; totuși mă plângeam des de țipetele lor; asta-i, sunt sigur că ei mă iubesc acum, nu glumă! Cred că și pe «fidelul Kolea», cum l-am poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai abandonat-o, înseamnă că ai ales calea vieții ușoare dar și lipsită de îndestulare. Cel ce a încălcat grav legea și a ajuns la mititica trăiește o experiență nefastă și dură, pe care i-o dă viața. Există persoane burdușite de învățătură, de știință dar cu o șubredă școală a vieții. Acestea, dacă nu sunt sprijinite și orientate mereu de către familie, devin victime sigure și ușoare ale escrocilor și hoților. Așa se explică probabil faptul că oameni cu o înaltă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și doar un singur autocar, cel mai viu și mai frumos dintre toate. Spun asta că e roz bonbon, taman pe gustul meu. În fiecare vineri, când se fac rugăciuni, de la începutul anului, la ora patru după-amiaza, acest autocar pleacă burdușit spre Giurgeni. Casandra Bucur, o creștină deprinsă cu drumurile spre cele sfinte din tinerețe, cântă ba la microfon, ba așa de la locul ei, cântece pe care le-a învățat în cei peste șaptezeci de ani de viață, iar vocea ei
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
fețe! eram copii cînd te-am lovit accidental, nu mă iert nici acum, dezarmat de cînd ai indicat mamei tale un agresor fictiv și sîngele îți picura din țeastă! fluierăm semnul plecării, covorul se învăluie pe laturi, petice de fabrici, burdușit de lumini spațiul angro, punctiformă noapte în strălucirea antropică, Lețcani-Nume lucirea de altă sursă cu ea, transportul își exclude gările, lege ca de femeie alături, comparația la superlativ, ajung vîrsta la care femeia îmi sare în ajutor, rîzi, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vezi, asta e ruta, Brașov Iași! ia dă o dată așa, în tablă! zăngănește din nepot în peretele vagonului, peronul principal din Comănești km 73+5 clipă de avînt, vale doldora de case, în interstiții vezi bine dezastrul om, biserica albă burdușită de proporții, plan bizantin și plan moldovenesc, persistă corpurile de brazi, fata în gașcă de băieți a încercat cu piatra la tren, Dofteana de Bacău sonde, arbuști îmbrăcămintea pe coaste, direcția povești în înverzirea lor, nuanțe verzui de înverzit copacii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]