837 matches
-
și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de sânge, iar briceagul ia-l de unde nu-i, abia când Prodan s-a întors către mine, am observat că briceagul se-nfipsese într-unul din pliurile burdufului, și atunci mi-am dat seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
perspectiva “drumului spre centrul ființei”, are ca punct de plecare gândul de a construi o biserică. Locul ales pentru înălțarea bisericii este pajiștea de lângă heleșteu, care aparține dracilor, motiv pentru a i se oferi lui Dănilă ceea ce-i lipsește: “un burduf de bivol plin cu bani, să-l deie pusnicului Dănilă”. Dar “norocul” nu-i poate surâde pentru mult timp păgubosului Dănilă și, constatării sale sarcastice: “Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct pe oasele delicate ale feței. Goni Soarele din contra-șir, răsuci funia ce-l ținea atârnat pe Spânzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivă pe spate, plie lamele ca pe burduful unei balalăici. Și, când le reîntinse, distribuind primele cărți în cruce, completîndu-le cu trei arcane majore, dispuse în triunghi, extrase, la întîmplare, o lamă. Într-adevăr, în acea clipă, pata de grăsime impregnată de unsoarea pișcoturilor, pe schița de mână
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adrese le-am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o sticlă lucioasă. Îi potrivi cu mina lui, vorbind repede: la mijloc, Stere cu mireasa, ținîndu-se de mână, iar în părți nașa și nașul, lângă făclii. Le spuse să nu miște și alergă la aparat, vârând capul într-un burduf de pânză, apoi 0 scoase, le strigă să se strângă mai mult unul într-altul, aprinse un bec deasupra și aduse un buchet de flori ceruite, așezîndu-le în brațele miresei. - Acum! zise după aceea. Căută cu mâna un șiret. Nuntașii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajută, Doamne, gâfâia, ajută-ne Doamne, nu ne lăsa... Cine știe cât au stat așa... Haita aștepta nemișcată în întuneric. Când auziră iar urletul unuia mai apropiat, starostele strigă la ceilalți: - Cântați, mă, cântați, să-i speriem! Neacșu desfăcu armonica și umflă burduful. Un sunet prelung ieși din instrumentul ud și lupii se depărtară speriați. Dumitru, însuflețit și el deodată, bătu coardele țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înțeleseră și începură să plîngă: - Nu ne lăsați, fraților, avem copii, fraților! Neacșule, nu mă lăsa! Neacșule, se rugă Dumitru, încercînd să se miște cu ultimele puteri. Acesta se făcu că nu-i aude și desfăcu cât putu de tare burduful. - Cântați, mă, marșul miresii, ce vă uitați așa? Ceva săltăreț, o sârbă. Și încercă să se târască cât mai departe de ceilalți. Cânta într-una, desfăcând și strângând cu furie armonica. Anghel strigă după el: - Nu pleca, mă, nu pleca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târască cât mai departe de ceilalți. Cânta într-una, desfăcând și strângând cu furie armonica. Anghel strigă după el: - Nu pleca, mă, nu pleca, barim, dacă e să murim, să murim cu toții. Mă, n-auzi, nu pleca, Neacșule! El, surd. Burduful instrumentului scotea niște sunete fără noimă. - Neacșule, te omor! Neacșule, m-auzi tu, stai, nu pleca... Armonistul râdea ca un apucat și urla peste umăr, depărtîndu-se: - Am întins-o, m-așteaptă curva să-i iau cercei, pînă'n zece o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns ura ta... În glasul lor era și groază, și milă, și dușmănie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și i-a înfipt cuțitul. Când 1-a simțit moale, gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a sughițat înspăimîntată și Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de o cristalizare În sens propriu a expresiei, structurată În forme mai „clasice”, Într-o ordine ritmic-muzicală - imnul Închinat cartofului cu directa implicare a autorului În actul scrierii: și iată fața de hristos a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții Închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna din pîntecul Întunericului nu ne uita
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a poemului („Te oprești la vînzătoarea de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, În seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe Monte Consolino, să coboare la râu. Don Terentio murise, muriseră toți cei ce ce-l cunoscuseră așa că ar fi ajuns ca un străin într-un ținut străin, cu chipul lui slăbit, cu cearcăne la ochi, cu burta ca un burduf, adus de spate și mâinile pline de pete. I-a scris o scrisoare lui Tobia Adami pentru a afla vești în privința poeziilor lui. Fuseseră publicate sau fuseseră arse? În scrisoare, cine știe de ce, descria amănunțit, așa cum și le amintea, condițiile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
La teatru te duci și plătești. Aicea plătești numai dacă-ți place. Nu dai banii înainte... — Ba io zic c-ar fi mai bine așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva ori burduful acordeonului, trecându-și cu iscusință degetele peste clape. — Bibilica ! se auziră strigăte din audiență. Ritmul fu însoțit de aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părea stânjenit de refuz, o mângâia pe părul neted și lung. Slabi, cu membrele alungite și carnea subțiată pe oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate, așezându-se grijuliu mai departe de foc, Faraon ațipise cu capul pe burduful acordeonului. Tresărea din când în când, spaimele vieților trecute în robie îl făceau să se sperie în somn, burduful însoțea dezmorțelile lui cu câte un vaiet prelung. Când s-au schimbat vremurile, am crezut că o să dispară și groapa de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate, așezându-se grijuliu mai departe de foc, Faraon ațipise cu capul pe burduful acordeonului. Tresărea din când în când, spaimele vieților trecute în robie îl făceau să se sperie în somn, burduful însoțea dezmorțelile lui cu câte un vaiet prelung. Când s-au schimbat vremurile, am crezut că o să dispară și groapa de gunoi... spuse Bunelu. — De ce-i spui groapă ? întrebă Pârnaie, care nu voia să piardă controlul discuției. E ditamai mormanul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt călugărul fără obște. Faraon trase un vaiet resemnat din burduf și porni după ei, păstrându-și, pentru orice prilej, acordeonul la piept. Isaia gâlgâi ultima dușcă, aruncă sticla cu dispreț, laolaltă cu celelalte lumești, și făcu semn spre înainte. Orașul continua să pâlpâie, purtătorii de torțe le ridicară pe-ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
canapeaua cu arcurile rupte a vechii caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o seară târziu, după ce fuseserăm împreună la filmul Shining al lui Kubrick și ne întorseserăm acasă destul de speriați, mi-a venit ideea să cobor către miezul nopții sub geamul lui și să rotesc un tub de plastic, cu alură de burduf lung și deșirat, foarte la modă atunci printre copiii din Heidelberg, care scotea niște sunete lugubre, sinteză de vânt care străbate un cimitir, de cețuri și fantome peste mlaștini irlandeze, de urlet îndepărtat de fiară în pădure. După care m-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
37); alb (30); caș (30); cașcaval (25); lactate (25); sărată (23); sărat (17); aliment (16); albă (14); oi (14); mîncare (13); telemea (13); mămăligă (11); capră (8); topită (8); bună (7); foame (7); de oaie (7); plăcinte (7); șoarece (7); burduf (6); mucegai (6); smîntînă (6); cioban (5); gustoasă (5); hrană (5); urdă (5); gustos (4); miros (4); plăcintă (4); țară (4); de vacă (4); vaci (4); zer (4); pîine (3); produs (3); roșii (3); sare (3); sănătate (3); vaca (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cioban (5); gustoasă (5); hrană (5); urdă (5); gustos (4); miros (4); plăcintă (4); țară (4); de vacă (4); vaci (4); zer (4); pîine (3); produs (3); roșii (3); sare (3); sănătate (3); vaca (3); acru (2); bio (2); de burduf (2); calciu (2); coș (2); mic dejun (2); Franța (2); gaură (2); machidon (2); moale (2); mucegăită (2); de oi (2); plăcere (2); proaspătă (2); pute (2); salam (2); salată (2); stînă (2); șoareci (2); de vaci (2); veche (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o mo nedă de argint, zicînd: „Lună nouă, taie pînea-n două: jumătate ție, jumătate mie.“ Aceasta se face ca toată luna să fie sănătos și să aibă cîștig de bani. Cînd luna (crai-nou) e cu cornurile în sus și cu burduful în jos, va fi secetă; dacă e cu burduful în sus și cu coarnele în jos, e a ploaie. Ca să nu te înșeli că luna-i nouă, uită-te printr o basma, căci ea-și desface cornul în vrîste după
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]