2,586 matches
-
înclinația sa homoerotică pe care o reclamă gesticulația și felul său de a se îmbrăca. Legătura pariziană cu fiica din flori a lui Robert este un paravan pentru o legătură homoerotică, însă asupra acestui aspect sesizat probabil de mamă, familia burgheză se instalează într- o convenabilă cecitate nu fără ca regizorul să ne facă cu ochiul. Nu poți trece în filmul lui Ozon peste aluziile de o fină ironie la lumea politică, iar Suzanne se distinge matriarhal ca o caricatură a lui
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
pentru a câștiga mai mult trebuie să muncești mai mult, unul dintre sloganurile președintelui francez în campania sa electorală. Dar aceste pișcături satirice sunt mai puțin importante prin referentul pe care-l evocă cât pentru o anumită viziune asupra lumii burgheze explorate în film. Dincolo de inconsecvența morală a «clasei» burgheze, puterea acesteia stă în fason, în ștaif, în morgă, în menținerea poziției sociale cu orice preț ceea ce reclamă și menținerea aparențelor. La un moment dat, romanțiosul Babin îi propune naiv doamnei
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
se revendică avangarda europeană, de la Maiakovski la Chagall și de la Pascin la Modigliani, ne confirmă și faptul că, aflată în plin proces de redefinire, avangarda românească încetează, după 1944, să se mai mărginească la simpla contestare și destrucție a artei burgheze. Ea își caută precursori și aliați și își creează o nouă teorie, mult mai bine articulată conceptual, asupra artei. Totodată, Prezentări interesează istoria avangardei românești și din perspectiva strictă a poziției canonice a lui Sașa Pană însuși. Volumul de față
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
nudă din spuma artei pure? Obiecții vechi cât lumea literară! Scrie, în cele din urmă, Paul Cernat: ”...Cei de la Critic/ Atac, și alții încă, propun alte decupaje ale istoriei noastre intelectuale decât eternul maiorescianism sau mai recentul etalon al onorabilității burgheze reprezentat de Lovinescu- Zeletin.” Iată și ultimul ciomag la carul cu oale! Apreciez ironia subtilă din „eternul maiorescianism”, care îmi sună și ea cunoscută. A se vedea studiul lui Savin Bratu de la sfârșitul anilor 1950. Etalonul „onorabilității burgheze” se află
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
al onorabilității burgheze reprezentat de Lovinescu- Zeletin.” Iată și ultimul ciomag la carul cu oale! Apreciez ironia subtilă din „eternul maiorescianism”, care îmi sună și ea cunoscută. A se vedea studiul lui Savin Bratu de la sfârșitul anilor 1950. Etalonul „onorabilității burgheze” se află, el, la loc de cinste în faimoasa serie de articole consacrate, cam tot atunci, lui Lovinescu de către marxistul lukácsian, devenit heideggerian după ce a emigrat, Nicolae Tertulian. Promițătoare companie, Paul Cernat. Și, mai ales, veche idee.
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
istoria. Netzer a reușit să creeze nu doar un personaj realiabil așezat în circumstanțe dramatice, ci a creat un personaj memorabil prin intermediul unei actrițe de excepție. Aceeași Luminița Gheorghiu, mama din filmul lui Mungiu, 4,3,2, controla discret microsocietatea burgheză unde se afirmau cu virilitate emfatic-ridicolă voințe de putere. Mama domina masa, plana protector și vigilent asupra existenței băiatului de familie bună aflat în relație cu o fată fără pedigree, fără certificat de garanție socială. Și aici, prietena fiului este
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
Instituțiile libere nu supraviețuiesc decît acolo unde domnește legea.; 5) Cînd ai de ales între individ și colectivitate, alegi drepturile individului.; 6) Fără clasă mijlocie, o societate nu e viabilă.; 7) Libertatea e o valoare obligatorie, și nu o „prejudecată burgheză“, cum a definit-o Lenin.; 8) Să ne ferim de cei care deformează limbajul, fiindcă e semn că nu prețuiesc adevărul.; 9) Să avem încredere în știință.; 10) Semnul după care recunoaștem un dușman al societății e atitudinea față de adevăr
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
30, nu fusese inclus. Va fi retipărit abia în 1990. Până una alta un V. Mândra, un B. Elvin, criticii susținători din epocă, îi construiesc lui Sebastian o imagine de îndârjit luptător antifascist și, în general, de spirit ostil ordinii burgheze și politicianismului. Fusese expus în anii tinereții, ce e drept, și unor „rătăciri“, unor rele influențe de care s-a debarasat însă destul de repede și definitiv, plasându- se apoi, moral, pe o direcție ascensională. „Din momentul înfruntării lucide a pericolului
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
Ferestrele și ușile, de asemenea. Memoria mea vizuală nu se compară cu cea auditivă, dar îmi amintesc mobilele vechi de un maro-cafeniu, conferind interioarelor un aspect pe care aveam să-l recunosc ulterior în diverse filme franceze inspirate din mediile burgheze de după primul război mondial. Odată intrat în acel spațiu cvasi ireal, de-abia așteptam să reperez revistele pentru preșcolari, ale căror benzi desenate îi aveau ca eroi pe Roudoudou (le joyeux cabri) și Riquiqui (le petit ours). Ambele publicații purtau
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
printr-un mesaj concludent în acest sens: „Condamnăm de-a valma totul, cu mînie revoluționară, cum era condamnat în anii ’50 capitalismul, cu toate valorile lui, cu toată burghezia, cu toată elita politică și mai ales cu toată cultura, considerată burgheză, deci anti proletară și, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă în forme comice, pentru cine vrea să vadă”. Altminteri, chiar dacă în alte ocazii a părut înclinat să subliciteze estetic în mod nejustificat proza lui Eugen Barbu pe
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
privi pe ascuns o femeie care se dezbracă, așa cum o face și personajul său. Dincolo de asta stau impulsurile sale criminale, și ele proiectate în personajul său central, psihopatul interpretat de Anthony Perkins, psihopat cu care Hitchcock poartă dialoguri imaginare. Existența burgheză a regizorului încorsetat de obezitate și evidentă epuizare nervoasă aruncă umbre monstruoase pe ecran, din fericire însoțite adesea de un ictus ironic. Psihodrama creatorului devorat de propria creație se îmbină cu cea a cuplului, o love affair între soția sa
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
altor războaie, interoghează ceceni fugari, ascultă amintiri despre torturi, e martor la tot mai apăsata lepădare a omului de omenesc. Bella pleacă din Rusia, ajunge la Paris, trăiește, în anii ‘20, relativa așezare a lucrurilor, se bucură de o iubire burgheză, ca mai apoi să cunoască din nou disperarea, moartea copilului abia născut, dorința de a lăsa o urmă pe lume. Tălmaciul, care oricum cunoaște amănunte nebănuite din viețile tuturor celor care-i trec pe dinainte, plini de speranță și de
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
rămas până acum la jumătate. Și așa, neisprăvit, nu mă îndur să ți-l trimit. Uneori am oroare de condei și de cerneală și trăiesc o viață dezordonată din toate punctele de vedere, măcar că în aparență e liniștită, retrasă, aproape burgheză. Te rog să primești expresia celor mai alese sentimente de prietenie de la confratele d[umi]tale. G. Topîrceanu Note Originalul acestei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Sandra Cotovu - Jocuri de apă. Roman. Prefață
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
Marin Mălaicu-Hondrari Roman despre memorie și importanța ei în definirea identitară a fiecăruia, Încăperi ferecate cuprinde istoria unei familii burgheze catalane de-a lungul a trei generatii. Când se întoarce de la Chicago, unde este istoric de artă, în Barcelona natală, Violeta Lax se află în căutarea unor adevăruri despre sine și familia sa. Prin intermediul tablourilor bunicului său, Amadeo Lax, ea
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
N. Steinhardt. Scriitura este de o modernitate indiscutabilă, tributară în special câtorva pasaje-far care depășesc - unele dintre ele - așteptările noastre. Pe de altă parte, acest „roman al tinereții iudaice” își aduce contribuția la conturarea deplină a unui imaginar al lumii burgheze evreiești, interbelice, căreia proustianul și lovinescianul N. Steinhardt i-a aparținut prin excelență. Frecventarea și articularea acestui imaginar burghez constituie, în fapt, preocuparea cea mai constantă a intențiilor naratoriale, „fuga de acasă” nefiind altceva decât pretextul acestei disecări lucide, ironice
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
umane în fața dușmanului comun(-ist), precum și instrumentele de lucru: mila, bunătatea sufletească, iertarea, credința. Fascinația spațiului citadin nu se regăsește nicăieri mai vădit în roman decât în laitmotivul străzii. Steinhardt ne lasă în romanul său câteva rânduri admirabile dedicate fascinației burgheze a străzii. Geografia Bucureștilor, deși încă departe de mitologizarea eliadescă din prozele fantastice, exercită o atracție magnetică pentru tineret: „la șosea”, cu automobilul sau pur și simplu pe jos, în lungi plimbări prin Cișmigiu (motivul e preluat și în Eseu
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
un cartezianism debordant, care, astăzi, ar putea smulge un zâmbet lectorului pus deja în temă cu destinul și cu posteritatea - supralicitată, în defavoarea celei scriitoricești, crede Ion Bogdan Lefter - a alter-egoului monahal steinhardtian. Simptomatic, la N. Steinhardt, pentru reluarea vechilor teme burgheze și pentru rescrierea lor în cheie creștină, este și conceptul de comesenie, pe care viitorul monah îl apropie în chip teologic de ideea comunității euharistice. Pentru Ion Vartic, acest concept reprezintă chiar unul dintre punctele de fugă ale discursului creștin
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
cu tainele ei Titlul anunță de altfel și cronotopul romanului - o casă și o familie surprinsă prin viața a patru generații. La prima vedere, o saga în buna tradiție a realismului de la început de secol XX, urmărind ascensiunea unei familii burgheze din Barcelona, când orașul intră în era modernizării, când convențiile sociale încă reglează relații, ierarhii, când părinții sunt cei ce hotărăsc căsătoriile, iar copiii au doici atente care se ocupă de creșterea lor. Autoarea a creat personaje interesante, originale, demontând
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
și anii săi de pelerinaj (trad. Florin Oprina). Subiectul promite enigme și călătorii, simboluri de culori și de nume. Îl va concura primul roman al lui Orhan Pamuk, Cevdet Bey și fiii săi (trad. Luminița Munteanu) cu viața unei familii burgheze surprinsă în trecerea de la tradiție la modernitate. Cu asemenea roman uriaș, autorul a dăruit orașului de pe Bosfor propria geografie mitică. Trei romane au în comun arta: O femeie iubită de Andrei Makïne (trad. Daniel Nicolescu) îmbină istorie medievală și arta
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
cu niciun preț. Lucrurile inavuabile erau ocolite. Nici un cuvânt în Convorbiri despre închisori, industrializare și colectivizare forțată din „obsedantul deceniu”, deși romanele ridicaseră tabuul. Democrația populară avea și lipsuri, dar, în linii mari, era superioară sau măcar comparabilă cu democrația burgheză! Și romanele lui Paul Georgescu pun clar în evidență această echivalență. Discuțiile noastre politice lăsau loc destul și pentru cele literare. Era un teren al concordiei aproape perfecte. Cu excepția lui Dostoievki despre care eu am scris adesea cu entuziasm și
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
și nonconformistă și retragerea la țară, în preajma doctorului, nu e un act de supușenie ci unul de nonconformism, o abatere de la condiția ei de artistă. Dă curs impulsului inimii (,,iubesc, mă dăruiesc, nu fac rău nimănui") și desfide onorabilitatea femeii burgheze (,,avea oroare să fie socotită o femeie cinstită"). Dar există și Ann, fiica doctorului, adolescenta rebelă, capricioasă, voluntară și posesivă, ,,una dintre acele ființe senzuale și fără frâu ale căror înclinări spre rău și viciu nu cresc din pricina puterii purificatoare
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
criticul reține la un moment dat această interogație a poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta amintește de apelurile lui Cristian Popescu împotriva esteticului sau a ierarhiilor axiologice, criterii ale unor disocieri "burgheze", mizînd, în schimb, totul pe... existență. Paradoxal, dar devenirea lui Gellu Naum stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
să mistifice lumea nu pentru a rămâne el ascuns, ci pentru a-i face pe alții să se dezvăluie. Dar ironia se mai poate vădi când ironistul încearcă să păcălească lumea în privința sa. În epoca noastră, în care situația socială burgheză face practic imposibilă orice iubire tainică, unde orașul și vecinătatea au și răspândit strigările din amvon despre fericita pereche de multe ori, înainte ca preotul s-o facă o singură dată; în epoca noastră, în care viața socială s-ar
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
său din 1958-59, pe atunci locotenentul de Securitate, azi colonelul pensionar Gheorghe Momai. L-a găsit în august anul acesta, la Vălenii de Munte. O scurtă recapitulare a faptelor prefațează discuția înregistrată pe bandă. Grigore Nedelcovici, fost ofițer în ,armata burgheză" și membru al Partidului Liberal, septuagenar bolnav de plămâni și de inimă, e arestat în 1958 și, după șase luni de interogatorii la Securitatea din Ploiești (anchetatori: Gh. Momai și Ioan Teodorescu), i se înscenează un proces sumar la care
În numele tatălui by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11198_a_12523]
-
să o scape de celălalt mare om ,căci e foarte rău". Nu e clar dacă ,rău" înseamnă aici ,grav bolnav" sau mai degrabă ,violent, agresiv, intolerabil" etc. Peste ani, G.Călinescu găsește vorbe grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osîndește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie ,scăpată de el". Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G. Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]