2,180 matches
-
confesiuni pe care le resimt esențiale. Oricît de impozant, de ispititor pentru alte condeie, nesemnificativul e dat la o parte în favoarea unei simplități transparente a purei vibrații lirice. Cu o specioasă conștiinciozitate, Ioan Moldovan își asumă un program de viață burghez: „Beau apă mă culc la loc merg înainte / Nu mă mai doare nici unicul dinte / Sunt teafăr și foarte cuminte” (Beau apă, mă culc). Deși sub crusta acestei existențe standard se percepe neantul: „Ah gustul de ghips al zilei și-
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
două borcănele de iaurt alăturate, n-ar fi trebuit să le îndur tinerețea radioasă și revoltătoare pentru un bărbat de cincizeci de ani, bețiv și care îmbătrânește și curând va muri. Liceul la care predau este situat într-un cartier burghez al capitalei. Părinților puțin le pasă de performanțele vlăstarelor lor. E de ajuns să recurgă la relațiile lor, pentru ca, la sfârșitul anului, directorul să primească un telefon imperativ de la un ministru sau de la conducerea școlii, prin care să i se
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
granițele, cu viteza gazetei și dă un aer comun doamnelor și domnilor de pe tot întinsul bătrânului continent, invențiile pătrund în lume cu viteza gazetei, cutremurele, știrile politice sau mondene, atentatele, mai puțin rare decât s-ar crede, ajung în locuința burghezului odată cu ediția de dimineață sau de seară a ziarului. Așa cum au ajutat la victoria romanului, burghezii ajută și la impunerea presei. Ceea ce înainte avea o continuitate organică și discretă este acum împărțit în porții zilnice, după cum încape în paginile ziarului
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
continent, invențiile pătrund în lume cu viteza gazetei, cutremurele, știrile politice sau mondene, atentatele, mai puțin rare decât s-ar crede, ajung în locuința burghezului odată cu ediția de dimineață sau de seară a ziarului. Așa cum au ajutat la victoria romanului, burghezii ajută și la impunerea presei. Ceea ce înainte avea o continuitate organică și discretă este acum împărțit în porții zilnice, după cum încape în paginile ziarului la care ești abonat sau pe care îl cumperi de la vânzătorul ambulant. Prin intermediul acestuia din urmă
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
Vasile Morar e din categoria a doua. Un entuziast de stofă tandră, avînd o limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață, Vasile Morar are o mină curtenitoare de mic burghez pedant, al cărui ștaif se simte în vestimentație (costum și cravată) și în eleganța gesturilor. E un meticulos corect fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
și Cresida”, „Umbra”, „Capul de rățoi”. Aici a început repetițiile la „Nepotul lui Rameau”. Aici a făcut Giurchescu „Rinocerii” cu Radu Beligan în Béranger și Ion Lucian în Jean, cu scenografia lui Dan Nemțeanu. Tot aici, fără să păstrez cronologii, „Burghezul gentilom”, „Ucigaș fără simbrie”, „Platonov”, „Trei surori”, „Livada de vișini”, „Galy Gay”, „O noapte furtunoasă”, „Cercul de cretă caucazian”, „Plicul”, „Mutter Courage”. Au fost scenografii Dan Nemțeanu, Ion Popescu Udriște, Sanda Mușatescu. A fost Radu Penciulescu. Au fost, în fiecare
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
mantou negru cu glugă, iar slujba funebră s-a desfășurat în catedrala Sfântul Ștefan. Înmormântarea s-a făcut noaptea, ca toate în acea epocă la Viena, și fără participarea familiei, tot conform uzanței, într-un mormânt simplu rezervat familiilor de burghezi. Nici vorbă de furtuna de zăpadă din aceeași legendă veche și tenace. Comori dispărute Câteva mii de obiecte antice, grecești și romane, monede de aur și de argint, bijuterii valoroase, chihlimbare și fildeșuri, descoperite în 1920 în Cirenaica și aflate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
stânga lui a fost însă una nietzscheană: Barthes a fost chiar de atunci un clasicist convins. Plaisir aux classiques (text din 1944, an pe care tînărul Barthes îl petrece încă în sanatoriu) e un text încântător, care n-are nimic burghez, dar nici marxist. Aici el scrie: „Nu cred că spiritele cu adevărat vii se pot dispensa de cunoașterea trecutului.” Cum putem realibita astăzi un teoretician? Arătînd că, mai degrabă decît teoretician, a fost un moralist. Acesta este pariul noului barthesianism
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
scenele domestice până la apariția domnului Pujol, un mic tiran nevrotic încropit din imprecații atenuate matern de supunerea fără rest a doamnei Pujol. Soțul ultragiat de fiecare detaliu neconform cu spiritul său de ordine și disciplină duce într-un clasic stil burghez o viață dublă, în sensul că secretara Nadège (Karin Viard) preia o parte din atribuțiile conjugale, de la sex la supică. Dar calmele ecuatoriale ale existenței burgheze sunt tulburate de alămurile sparte în cacofonii ale revoluției, în cazul de față sub
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
rizibilul pompieristic al unei astfel de scene pe care o asezonează onctuos și interpretarea hitului „C’est bon la vie”. Remarcabile sunt decorurile și costumele pentru care meritul le revine Katiei Wyzkop și lui Pascaline Chavanne, iar pe acest fond burghez glamoros treningul sanculotist al doamnei Pujol strălucește cu tot farmecul malițios al contrapunctului. Filmul lui François Ozon deschide festivalul TIFF de anul acesta, festival care se anunță spectaculos.
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de răsucirile sarcastic dibace, care pot neferici orice demiurgie. Numai cu acest preț, un talent de importanța lui Flaubert își depășește obstinațiile care-i macerau creativitatea, înverșunarea de a întreprinde vivisecția micului burghez, a neroziei pretențioase, după impulsuri ale unui scrupul neiertător, mergînd paradoxal pînă la un soi de automutilare. Flaubert, al anilor săi din urmă, pe pragul acelei iluminate despărțiri pe care o citim în Trois Conte, s-a vădit în stare
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
bibliotecilor pariziene din deceniile din urmă. Era mare amator de farse, ca poetul Nicolae Tăutu, pe vremuri la noi, cărora le cădeau sistematic victimă chiar și cei care îl cunoșteau și știau de ce e în stare. Locuia, ca un mare burghez ce se afla, în arondismentul 16, dar, dacă voiai să-l întâlnești, trebuia să te duci în cartierele populare ale Parisului. Ca membru al juriului Goncourt, era temut pentru vorbele lui de spirit și recunoscut pentru votul favorabil acordat autorilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce la absolutizări ori violențe iconoclaste. Dincolo de teribilismele menite a epata burghezul, de felul discursului rostit călare pe un elefant, la Circul de iarnă din Paris, în încheierea turneului publicitar prin Franța, din 1928 și de alte postúri neconvenționale, uneori șocante, RAMÓN este bine instalat în lumea exterioară, animată și inanimată, pe
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
ani de când el pare a-și fi pierdut această importanță. Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi și istorici ai timpului lor. Astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria. Romanul e legat de individualismul burghez. Doar că nu mai există burghezie, ci elite plutocrate sau politice, adesea inculte. Nu știu dacă romanul va mai fi o artă pentru noile clase dominante provenite din globalizare.” Molina: „Eu sunt mai optimist. Deși nu mai ocupă un loc
Mai are romanul viitor? () [Corola-journal/Journalistic/3435_a_4760]
-
fel). Potrivit lui Johnson, istoria ne învață că o societate dispare atunci cînd pătura de mijloc este desființată, în lipsa ei petrecîndu- se ciocnirea dintre honestiores și humiliores, cu dizolvarea previzibilă a corpului social. Cînd între nobili și tălpași nu mai apare burghezul, cu rol de filtru menit a opri revărsarea verminei asupra aristocraților, atunci societatea se duce de rîpă. Orice doctrină care cultivă egalitarismul pentru a coborî superbia celor suspuși la promiscuitatea celor supuși trebuie înfierată ca fiind contrară spiritului european. Potrivit lui
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
Freud a făcut din sexualitate pintenul menit a relativiza morala creștină, iar Marcuse a fost corcitura rezultată din încrucișarea ideilor lui Marx cu ale lui Freud. Claude Lévi-Strauss a negat deosebirea calitativă dintre omul primitiv al populațiilor băștinașe și spiritul burghezului european, anulînd ierarhia dintre culturi. McLuhan a șters granița între sensul unui mesaj și mediul prin care se transmite mesajul, relativizînd pînă la abolire rostul comunicării. Ruskin a introdus noțiunea de „privire inocentă“ în contemplarea unui tablou, sugerînd că educația
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
Eliot: „Iată-mă, un bătrân într-un anotimp secetos, / O minte amorțită prin locuri bătute de vânt.” Timp între răcoare și nu prea cald. Am putut să-mi fac plimbarea către Parcul Ioanid. (T, cu gust mai bun, mai Puțin burghez, preferă s-o apuce spre Mântuleasa, dar i se întâmplă rar.) În parc, mame și bunici. Îmi spun: toți ne îndreptăm spre moarte, unde vom ajunge unii mai repede, alții mai târziu. (T.S. Eliot: „Noi care eram vii murim acum
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
desfășurătorului ei. Scriitorii noștri din familiile de muncitori sau de țărani săraci prezentau (din fașă și pînă la buza gropii) mai multă încredere regimului decît colegii lor mai ghinioniști prin apartenența la o familie ceva mai înstărită: fie de odioși burghezi, fie de îngrozitori moșieri, fie de țărani refractari la înscrierea în colectivă, fie de ofițeri care luptaseră pe frontul de Est. Politica de Stat era centrată, retoric și lozincard, pe desființarea claselor sociale; însă acestea s-au menținut pînă în
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
decât transpunerea artistică dinăuntrul textului a celui care a fost, parcă, o figură risipită într-un destin de roman dostoievskian. Accentul deplasat în monografia lui G. Ardeleanu asupra eului biografic, asupra relațiilor tensionate cu Securitatea, asupra gândirii politice a tânărului burghez de altădată, asupra controversei convertirii lui Steinhardt sau asupra veritabilei istorii a confiscărilor Jurnalului fericirii - toate lăudabile investigații și, deopotrivă, revelații, îndărătul unor aspecte care, abandonate adesea în hățișuri de amatorism ori în pânze hagiografice, așteptau de (prea) multă vreme
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie, la prima vedere, a - atât de pestrițului - eseu steinhardtian, e greu de întocmit, dar s-ar putea pleca și de la o schiță precum aceasta de mai jos: ESEUL INTERBELIC („BURGHEZ”): ESEUL POLITIC (Liberalism, Evoluția politică a lui André Gide etc.) ESEUL SOCIOLOGIC (Eseuri despre iudaism) ESEUL CRITIC (Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Nu serviți o prăjitură? etc.) Sigur că în privința semnalmentelor eseului postbelic steinhardtian mai trebuie precizate o multitudine de aspecte de care trebuie să se țină cont, dintre care amintim doar două, deloc neglijabile, întrucât constituie diferențe specifice față de scriitura tânărului burghez de altădată: în primul rând, preferința pentru tinerii scriitori „optzeciști” și, în al doilea rând, disponibilitatea steinhardtiană pentru scriitorii minori, pentru literatura S.F. sau pentru romanele polițiste. Concluziile unui astfel de demers ar trebui să pună în lumină personajul N.
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
de care vorbirăm deunăzi. Cred că e nevoie să se îmbogățească noul cap[itol] de Portrete tipice cu alte tipuri de cărturari (Rizescu), de boieri (Pană-Trăsnea etc.), de funcționari, pensionari, mahalagii, filfizoni, învățători (Herdelea al lui Rebreanu, alături de Iorga), de burghezi în general, negustori etc., cu ajutorul suplimentar al lui Caragiale, Br[ătescu]-Voinești etc. Actualul cap[itol] 6 - Părintele Niculai de Pillat să se pună la Portrete tipice. Să se elimine Floarea neuitării de Odobescu. Colind - de unde? de cine? - Descântec de
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
de poziție și schimbări de opinie în toate, mai puțin în privința idealului său revoluționar. S-a considerat proletar, dar provenea dintr-o familie bogată și nu a muncit niciodată alături de această clasă. A fost chiar acuzat de apucături de mic burghez, căci îi plăceau arta și muzica, citea foarte bine în mai multe limbi străine (...) și adora vânătoarea și pescuitul, fiind și foarte pedant în ceea ce privește aspectul său exterior. Înainte de a deveni bolșevic convins și aliat fidel al lui Lenin, a fost
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
să considerăm estetic versurile, e de remarcat disponibilitatea histrionică a poetului. Ușurința cu care intră în diferite roluri este definitorie. Adoptă o mască, renunță la ea și alege alta, scoate limba la public și ține să-și verse fierea în fața burghezilor cumsecade, face semne de dragoste iubitei din culise, se ceartă cu mașiniștii, aleargă neobosit de-a lungul și de-a latul scenei, efectuează piruete și tumbe sau se preumblă cu pași de fanfaron - pentru ca deodată, în plină mascaradă, să se
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
clasei, și mă arată cu degetul în fața tuturor copiilor, spunînd că nu mai am ce căuta în școală, pentru că sunt «dușman al poporului» și nu mi se va permite să-i contaminez pe ceilalți copii cu obiceiurile mele putrede de burghez”- Sanda Lugoșianu-Mironescu, p. 82); 5) piedicile întîmpinate la înscrierea în facultate, de obicei alta decît cea dorită, și apoi teama perpetuă de a nu se pomeni exmatriculat în ziua cînd Securitatea i-ar fi depistat stigmatul familial („La exmatriculare nu
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]