723 matches
-
Deasupra ardeau stele galbene, ascuțite, cu mari spații goale între ele, iar în depărtare stelele deveneau din ce în ce mai dese, confundîndu-se cu ceața albă din zare. Sub acest covor de stele înainta Traian, luînd-o prin spatele pavilionului, apoi direct prin bălăriile de lângă burlan și în cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate în jurul fetiței ca niște doftori la căpătâiul unei prințese muribunde. Deodată am început să percepem schimbarea. Prin geamul cu perdeluțe al camerei văzuserăm de la sosire coroana unui corcoduș cu fructele încă verzi și streașină casei vecine, cu jgheab și burlan. Când ne-am ridicat ochii de pe termometru, toate acestea dispăruseră. Doar cerul albastru ca turcoaza, cu nori alburii, se întindea în cadrul dreptunghiular al ferestrei. Simțeam în același timp o stranie mișcare ascensională, o simțeam în organe, în tot corpul. Mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mici în fundul gol, iar alții doar cu un maiou tetra, cafeniu de jeg, pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pierdut. Uite, ca baba asta fără obraz, care nu mai iese de unde-a intrat. Să vii, să suni o oră la ușă, o oră întreagă să suni, să te faci că pleci și să te întorci să pândești, ascunsă după burlan - iată ceva la care un om simțit nu s-ar fi pretat niciodată... Se mișcă nervoasă și atinge cu cotul un album așezat strâmb pe colțul măsuței. Alaltăieri l-a șters de praf și a privit cu atenție învelitoarea de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la liberali. A primit un fel de carnet de partid, pe care l-a pus pe raftul de deasupra biroului, sprijinit de poza de la Anaïs - pe care Încă o păstra, ca să-i amintească direcția.] O țară nouă o viață nouă Burlanele scot un sunet monoton, ninge cu fulgi mari, apoși, care se topesc și curg de pe acoperișuri În șiroaie, și, deși ceasul arată ora 10.35 dimineața, abia dacă poți să vezi ceva În jur - clima nu pare prea impresionată de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după ea zâmbindu-i încurajator, în timp ce el simțea în ființa sa înfiripându-se o voință prea firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora coborau de la streșini burlane de tinichea turtită. Un pluș de mușchi verde și umed creștea la piciorul zidului, pe pavajul de piatră rotundă pe care, călcându-l, piciorul se simțea nesigur și se clătina în toate direcțiile. O ușă dublă: una se deschidea în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se pornea apoi șuvoiul de apă, gros și vijelios, din care însă, de jos de pe peron, nu se vedeau decât două palme, între gura burlanului și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva minute. Poate cinci, poate zece. Apoi apa se oprea, lucrătorul învârtea la loc brațul pompei, din gura căruia se scurgeau ultimele picături, readucându-l în lungul peronului, unde rămânea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că ghinionul dăduse tocmai peste el. Dar nu dăduse. Instructorul Cerchez a zis: "Nu tu. Tu!"... Și a zvâcnit din cap, nervos: "Tu, cu matricola descusută!"... Bejan s-a ridicat în picioare, la fel de unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi ziceau Burlan. Da, tu, a zis instructorul Cerchez. Tu ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cap, nervos: "Tu, cu matricola descusută!"... Bejan s-a ridicat în picioare, la fel de unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi ziceau Burlan. Da, tu, a zis instructorul Cerchez. Tu ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce?" Cred că n-ar trebui... a încercat Burlan să continue. Și iar a rămas tăcut. "De ce ai matricola descusută? a continuat instructorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce?" Cred că n-ar trebui... a încercat Burlan să continue. Și iar a rămas tăcut. "De ce ai matricola descusută? a continuat instructorul cu aceeași asprime în glas. La o adică o scoți de tot, da? Poți să faci orice prostie prin oraș și, fără matricolă, nu mai ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ai matricola descusută? a continuat instructorul cu aceeași asprime în glas. La o adică o scoți de tot, da? Poți să faci orice prostie prin oraș și, fără matricolă, nu mai ai nicio răspundere!" Nu-i descusută! s-a apărat Burlan. Doar într-o parte... m-am agățat de... "De?" l-a încolțit instructorul. Burlan își epuizase toate răspunsurile. "Altcineva!" a spus instructorul. Privirea i-a alergat peste capete. S-a hotărât imediat și a arătat cu degetul: "Tu!". Răducanu s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o scoți de tot, da? Poți să faci orice prostie prin oraș și, fără matricolă, nu mai ai nicio răspundere!" Nu-i descusută! s-a apărat Burlan. Doar într-o parte... m-am agățat de... "De?" l-a încolțit instructorul. Burlan își epuizase toate răspunsurile. "Altcineva!" a spus instructorul. Privirea i-a alergat peste capete. S-a hotărât imediat și a arătat cu degetul: "Tu!". Răducanu s-a simțit vizat și a făcut un efort să se ridice în picioare. Eu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gazonul tuns scurt, nicio urmă de viețuire. La ferestre erau trase până jos transperantele de pânză albă, îngălbenite de soare și pătate de ploile care de-a lungul anilor se tot strecuraseră prin spațiile dintre cercevele. Jos, sub gura unui burlan, stătea o găleată emailată, ușor înclinată, cu buza îndoită, de pe care sărise emailul, plină ochi cu apă de ploaie. Cu toții întorceau privirea într-acolo întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperiș, pentru spălatul rufelor. Iar când n-o strângea sau ploaia venea pe neașteptate, mă încerca senzația că apa se irosește. Ploaia se irosea. Îmi venea să mă reped afară în orice clipă și să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor de vară... Furtuna se îndepărta, dar o bucată de vreme pe burlan, în urma ei, la câteva palme de fereastră, jos, continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încerca senzația că apa se irosește. Ploaia se irosea. Îmi venea să mă reped afară în orice clipă și să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor de vară... Furtuna se îndepărta, dar o bucată de vreme pe burlan, în urma ei, la câteva palme de fereastră, jos, continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii rămase neterminată, între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca pe poarta împrejmuirii improvizate scoțând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și simplu, închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de împieptoșarea sonoră a cocoșilor la trei noaptea? De ritmica tocatului lemnelor, evantaiul lătrăturilor câinilor, plus mieunatul pisicilor, cotcodăcitul găinilor și grohăitul porcului la ora mesei? De huruitul boabelor de porumb, sau al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea, care trimitea zilnic câțiva copii spre cimitir. Și cum de ce îți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cînd și cînd se desprindea din rînduri cîte-un bărbat și femeile Începeau iar să plîngă, și așa a venit și unchiul Bob - n-avea decît șaisprezece ani, bagă de seamă, dar mie-mi părea bătrîn - cu o pălărie ca un burlan, pe care-o șterpelise probabil din vreo prăvălie, și cu picioarele goale, și-am Început să plîngem toți. „Ei, Doamne“ - zice Bob - „frumos mă mai primiți, n-am ce zice“ - asta, vezi tu, ca să ne ia cu vorba și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]