1,535 matches
-
pentru prezentarea veridică a vieții omului de rând, fără cosmetizarea propagandistică impusă în epocă. Aflat în postura de scriitor de succes, unanim apreciat și situat în prim-planul vieții literare, P. petrece o parte din anii 1971-1972 la Viena, ca bursier al Premiului Herder. Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Teatru”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Scânteia tineretului” ș.a. cu eseuri privind estetica prozei contemporane, comentarii despre literaturile engleză și americană, ulterior adunate sub titlul Între Socrate și Xantipa (1973
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
, Eugeniu (25.VII.1881, Vutcani, j. Vaslui - 25.III.1918, Bacău), poet și publicist. Este fiul preotului I. Revent. Învață la Iași, unde urmează, ca bursier, Liceul Internat , absolvit în 1901, și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în 1907. E profesor suplinitor la Școala Normală ,,Vasile Lupu” din Iași (1905-1907) și la liceul al cărui elev fusese (1907-1908), doi ani fiind și profesor
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
viitorul scriitor este încredințat spre creștere unei doici din Obor, Maria, soție a subcomisarului de poliție Tudor Popescu. În 1901 este înscris la Școala nr. 8 din Gura Oborului, unde va fi coleg cu Aura Buzescu. În 1906 intră ca bursier, cu sprijinul inspectorului de poliție Episcopescu (în casa căruia mama sa adoptivă lucra ca menajeră), la Liceul „Sf. Sava”, după care se mută, în 1909, la Liceul „Gh. Lazăr”, absolvit în 1913. Elev la acesta din urmă, înființează un cenaclu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și profesor. Face școala primară în diferite localități din Moldova (Negrești, Chișinău, 1917-1921), frecventează Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș (1921-1928) și urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1928-1931). Își pregătește doctoratul în Germania (1937-1940), ca bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, susținându-l în 1944, cu teza Pozitivismul în ideologia literară românească (secolul XIX). În anul universitar 1940-1941 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Viena. Între timp funcționează ca profesor suplinitor de
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
Voința națională”, „Epoca”, „Tribuna poporului” (semnând uneori cu pseudonimul V. Andrei), „Luceafărul” ș.a. În 1903 e angajat funcționar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1904 își susține licența. La recomandarea lui N. Iorga și a lui A.D. Sturdza, e primit, ca bursier, la Universitatea din Jena. După doi ani trece la cea din Berlin, unde studiază filosofia. Citește intens literatură străină. În 1906 aderă la Frăția Bunilor Români, organizație creată de N. Iorga, și începe să colaboreze la „Sămănătorul” și „Neamul românesc
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
P. face parte dintr-o familie de mici boieri scăpătați, dar cu obârșie veche, suind până în veacul al XVI-lea. Dat mai întâi la învățătură în seama unui dascăl grec, intră în 1812, cu sprijinul unchiului său Iordache Otetelișanu, ca bursier la școala adăpostită în clădirea fostei mânăstiri Obedeanu din Craiova. O vreme copist la București, în 1819 va fi numit, în locul lui Eufrosin Poteca, profesor de elină la „Sf. Sava”. Concomitent, urma cursurile Academiei grecești de la Schitu Măgureanu. În 1821
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Cu o obârșie modestă, N. pretindea a fi un descendent al lui Hrisant Nottara, patriarh al Ierusalimului la începutul veacului al XVIII-lea. Își ia licența în drept la București, cu teza Individul și statul (1899), își continuă studiile ca bursier la Paris și la întoarcerea în țară devine magistrat. Romanele De vânzare (1897) și Suflete obosite (1898), bună parte din nuvelele cuprinse în volumul De dincolo de moarte (1907) interesează ca încercări de aclimatizare a unor orientări moderne. Dar N. nu
NOTTARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
Sănătății și secretar al Secției de teoria și istoria literaturii și artei la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, interesul îndreptându-i-se către cercetările de antropologie, disciplină în care își va susține, în 1972, și doctoratul. Din 1973 este bursier al Guvernului francez, pentru „études libres”, cu stagii la Collège de France și la École Pratique des Hautes Études din Paris. Invitat să se înscrie la un doctorat, alege etnologia. În 1979 cere și i se acordă azil politic în
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
istoriei medievale a românilor și adunându-și informația pentru teza de doctorat, Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, pe care o va susține în 1925, cu distincția magna cum laude. Devine în noiembrie 1924 bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses, studiază în marile biblioteci din capitala Franței și tipărește, în 1925 și 1926, în „Mélanges de l’École Roumaine en France”, rezultatele cercetărilor sale: studii despre Nicolae Milescu și Petru Movilă. Întors în țară, cum
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Constantin (20.VI.1925, Topoloveni - 6.II.1999, București), poet. Este fiul Teodorei (n. Radu) și al lui Ioan Păunescu, agricultor, fruntaș al mișcării cooperatiste întemeiate de consăteanul său Ion Mihalache. După instrucția primară la Topoloveni, urmează la București, ca bursier al statului, Liceul „Matei Basarab” (1937-1945), unde îl are profesor pe Perpessicius, de care se apropie ca de un părinte spiritual. Trece la Universitate, la Facultatea de Pedagogie-Psihologie (1945-1949), pe care o frecventează în paralel cu cea de Litere și
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
I.1846, Fălticeni - 20.IX.1883, Iași), filolog și folclorist. Fiu al pitarului Dimitrachi Lambrior, L. rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de cinci ani. Urmează școala primară la Fălticeni, Târgu Neamț și Piatra Neamț, iar în 1860 intră ca bursier la Gimnaziul Central din Iași. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere a Universității ieșene. Din 1872 este profesor de istorie la Școala Militară din Iași, intrând, la începutul aceluiași an, în societatea literară Junimea, la ale cărei „prelecțiuni populare
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
din Iași, intrând, la începutul aceluiași an, în societatea literară Junimea, la ale cărei „prelecțiuni populare” participă de câteva ori, iar din 1874 predă istoria la Liceul Național. Cu sprijinul lui Titu Maiorescu este trimis la Paris în 1875, ca bursier al statului. Bacalaureat în același an, se înscrie la École des Hautes Études. Este remarcat de profesorii săi, publică, începând din 1877, câteva articole de lingvistică romanică în prestigioasa revistă „Romania” și e admis ca membru al Societății Franceze de
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
Iași - 14.II.1927, București), ziarist, prozator și autor de versuri. Era fiul unui mic boier scăpătat, Costache Milea, iar prin mamă, Maria, se trăgea din familia Tăutu, marele vornic Ioan Tăutu fiindu-i străbunic. Înscris, ca semibursier, apoi ca bursier la Institutul Academic din Iași, rămâne la cincisprezece ani orfan de ambii părinți. În 1878 devenea, tot aici, student la Facultatea de Litere și la Drept. Se apropie de ideile socialiste și, propovăduindu-le între studenții ieșeni, este considerat un
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
Internaționale pentru Studiul Secolului al XVIII-lea. Între 1977 și 1983 a fost membru al Biroului Executiv la International Comparative Literature Association. În 1985 i s-a acordat la Viena Premiul Herder pentru întreaga activitate. Începând din 1971-1972, când este bursier al Fundației Pro-Helvetia la Geneva, participă la numeroase congrese organizate de International Comparative Literature Association, la alte întâlniri dedicate studiului literaturii și întreprinde călătorii de documentare în Europa (Franța, Anglia, Portugalia, Germania, Elveția, Spania) sau peste ocean, adunându-și impresiile
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
a populației considerate. Spre exemplu, am putea analiza o mulțime de studenți (în totalitate sau prin sondaj) cu un anumit scop, după: vârstă, sex, etnie, naționalitate, regiune de proveniență, profilul liceului absolvit, note la examene, statutul de bugetar, statutul de bursier, statutul de căminist, numărul de frați, starea civilă, număr de limbi străine cunoscute, apartenență religioasă, preocupări sportive etc. Având în vedere indicatorii concentrării și diversității prezentați în capitolele 5-6, precum și noțiunile de experiment probabilist multidimensional (multiplu) comun și experiment probabilist
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
, Gheorghe (14.ÎI.1891, Macin, j. Tulcea - 19.XII.1967, București), prozator. Este fiul Anitei și al lui Sandu Bănea, mocani stabiliți în Dobrogea. B. rămâne devreme orfan de tată. Urmează, din 1904, ca bursier, Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, printre colegii lui numărându-se viitorul critic Perpessicius. După ce-și ia, în 1912, bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, dar își întrerupe studiile fiind mobilizat. Sublocotenentul B. este rănit
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
Universitatea Paris-Sorbonne. De asemenea, a făcut studii postdoctorale la New Europe College, București (1997). Între 1987 și 1989 a fost redactor la Editura Institutului Biblic, apoi consilier în Ministerul Culturii (1990). După perioada de doctorat (1990-1994), în care a fost bursier al guvernului francez, a devenit director al Editurii Anastasia, lector la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995-1996) și redactor-șef al Departamentului „Viața spirituală” din TVR (1996-1997). Între 1997 și 2001 a fost ambasador al României pe lângă Sfântul
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
lui A., sprijinit, în lupta contra tendințelor elenizante din învățământ, de Gh. Săulescu și Vasile Fabian, este deschiderea, la 28 martie 1828, a Școlii Normale și a Gimnaziului Vasilian, căruia i se adaugă, în 1832, un colegiu cu secții pentru bursieri. A contribuit la redactarea Regulamentului Organic, fiind secretarul delegației moldovene ce a susținut proiectul, la București și la Petersburg (1830). Sub conducerea lui, se deschid școli „ținutale”, școli sătești și pentru minorități (armeni, evrei). În 1834, ia ființă primul institut
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
satul natal. A absolvit Liceul „G. Barițiu” din Cluj (1962); tot acolo a urmat, timp de doi ani, cursurile Facultății de Filologie (1962-1964). În 1964 se mută la Universitatea din București, unde, în 1968, își ia licența și devine asistent. Bursier Humboldt, urmează, între 1968 și 1972, la Freiburg, Aachen și München, studii de specializare în limbile greacă și ebraică, precum și în filosofie; face călătorii de studii în Franța, Grecia (la Muntele Athos), Italia, Spania, Israel, URSS. În 1973 își ia
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
trofeu câștigat în urma unei bătălii. Se pare că spiritul războinic al înaintașilor și al corsicanilor începea să iasă la suprafață. Elev la școala militară Cum-necum, Napollione de Buonaparte - cum se recomanda el, cu o mândrie ușor de observat - a ajuns bursier al regelui Franței, fiind primit la Școala militară din orașul Brienne, la vreo cincizeci de leghe de Paris. Departe de părinți, despărțit de fratele și de sora lui, la numai zece ani, elevul de școală militară și-a pierdut din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
la modul onorabil, film. Probabil după o noapte de beție cruntă cu ciracii săi, care au realizat filmul, a ales ceva ciudat... greu de înțeles, la prima vedere. Personajele lui cele grozave nu sunt niște eroi, ci niște pârliți de bursieri, fugiți de la școală și care într-un moment de rătăcire au luat calea codrului, exact cum au pățit și cei care mai anul trecut l-au votat pe Băsescu, și acum se bat cu capul de pereți, mulți dintre ei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de rătăcire au luat calea codrului, exact cum au pățit și cei care mai anul trecut l-au votat pe Băsescu, și acum se bat cu capul de pereți, mulți dintre ei făcând foamea în marea democrație postdecembristă. Prăpădiții de bursieri sunt speriați ca niște miei la tăiere, nu văd nici o cale de ieșire din situația în care s-au băgat singuri, ar vrea chiar să evadeze cumva chiar din propria lor soartă, dar nu mai au cum. Nici personajele negative
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
deceniu de comunism și ușa deschisă vraiște spre o lume care nu ne înțelegea și ne era încă aproape neinteligibilă. Mircea și cu mine ne-am (re)cunoscut ca exemplare ale aceleiași specii din primele ceasuri ale debutului nostru ca bursieri ai Colegiului Noua Europă. Au trecut șapte ani de atunci. În toamna lui ’99, Mircea a plecat pentru un an în serele academice ale Olandei, unde și-a putut regăsi memoria ținută sub oboroc de „uitarea intenționată” necesară unei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fund raising, îl interesează să se vândă bine în SUA ca să ceară fonduri pentru cercetare de la guvernul francez. Pe vremea acelei vizite, intelectualii noștri publici erau și mai extratereștri decât acum. Dom’ ministru Pleșu conducea colegiul căruia i-am fost bursieri și avea încă mintea nostalgică după peripatetizările din Păltiniș (mă tem că acum, săracul, e obligat să știe mai mult despre aquisul comunitar decât despre filosofia culturii). I-a spus lui Derrida: „Eu încă visez să primesc fonduri ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]