KorAP: Find »[drukola/base=buturugă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...22 >

530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.): Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.): Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.): Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când? Unde-i buturuga regulamentară? CĂLĂUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când? Unde-i buturuga regulamentară? CĂLĂUL (Mimetic.): Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când? Unde-i buturuga regulamentară? CĂLĂUL (Mimetic.): Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars-o? Ai ars buturuga regulamentară? Păi... ești pierdut! CĂLĂUL: Ce știți dumneavoastră? A fost o iarnă grea. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când? Unde-i buturuga regulamentară? CĂLĂUL (Mimetic.): Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars-o? Ai ars buturuga regulamentară? Păi... ești pierdut! CĂLĂUL: Ce știți dumneavoastră? A fost o iarnă grea. Am fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars-o? Ai ars buturuga regulamentară? Păi... ești pierdut! CĂLĂUL: Ce știți dumneavoastră? A fost o iarnă grea. Am fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de la tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și buturuga. ARTUR (Înfrânt.): Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL: Vedeți? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a fost și să facem treaba... S-o facem cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să ascută; îl ascultă prostit pe CĂLĂU.) CĂLĂUL: Ascuțiți, ascuțiți, că mai avem treabă... Trebuie să aducem coșul pentru cap, trebuie să fixăm buturuga... Nu le pot face singur pe toate... Sunt bătrân, sunt bolnav, uitați-vă la piciorul ăsta... e deja în groapă... Zău, ascultați-mă, că v-aș putea fi tată... Vă jur c-o să fiți mulțumit... Ascuțiți, ascuțiți, că toți au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate să-și lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... Osânditul își poate aranja singur încăperea în care va muri. El își poate pune în joc toată imaginația și toată inventivitatea... în acest sens... Poate să-și facă încăperea cât mai odihnitoare, cât mai elegantă ori mai amuzantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui acum un mare mister, un gând superb, ultim... Așază-te aici... Încet... (Îl așază pe buturugă.) Ai ascuțit atât de bine, ai fost atât de bun... Acum trebuie să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă las cu el. E vina mea. Am uitat. CĂLĂUL (Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aduc la cunoștință următoarele... Două puncte. GARDIANUL:...următoarele două... ARTUR: Unu! GARDIANUL: Unu sau două? ARTUR: Două puncte! GADIANUL: Ați zis unu... ARTUR: Două puncte și după aceea unu! GARDIANUL: Deci trei puncte... CĂLĂUL: Doi proști. ARTUR (Tare.): Nu avem buturugă! Avem topor în loc de secure! GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... se-cu-re... ARTUR: În camera de execuție e o putoare de nedescris... CĂLĂUL (Atins.): Unde e putoare? Eu nu văd nimic. ARTUR (Către CĂLĂU.): Ia miroase-ți coșul! A ce miroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează cu atenție; îi smulge batista din buzunarul de la piept și-și leagă singur ochii; se lasă în genunchi; își așează capul pe buturugă.) GUVERNATORUL ( Se ridică, plșește spre public; ceremonios.): Doamnelor și domnilor! Iată. un om deosebit! Iată un om minunat, cum fiecare dintre noi ar trebui să fim. Acest osândit s-a dovedit a fi o adevărată conștiință, o adevărată forță umană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584

nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău. Casa ne aștepta gătită cu ștergare și ouă bătute cu mărgele în strălucirea soarelui blând, primitor, cu ulcele românești pe buturugi vechi. Apoi ne-am îndreptat spre Casa Pogor, conduși de minunatul elev, Mihai Panaite, și de speciala Claudia Gherghel, încântați de grafica plină de culoare a icoanelor măiestrite cu migală de aceștia, la expozițiile lor personale. Apoi am luat drumul

Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369

Plecă spre casă înfuriată, plină de remușcări și de rușine. Fără iubitul ei alături, se simțea neajutorată. Începură să-i curgă lacrimile. Spre casă, trecea ca de obicei prin livadă. Câțiva pomi fuseseră tăiați pentru că se uscaseră și le rămăseseră buturugile, ieșite în afară. Frusina mergea repede, plângând; ar fi vrut să intre în pământ de rușine și se gândea la cuvintele Elenei. Nu mai vedea nici cărarea pe care mergea. Deodată călcă pe ceva tare, se împidică și căzu pe

Răscrucea destinului by Vasilica Ilie (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
care se prelingea pe picioare. Nu vedea bine și nici lumină nu era în livadă. Ce să facă? A stat cât a stat și s-a hotărât să se ridice. Își introduse mâna prin ciorapul care se agățase în așchiile buturugii și șterse cu mâna scurgerea care nu se mai oprea. Când se uită mai bine, mâna ei era murdară de o culoare ce nu o putea distinge, dar și-a dat imediat seama că ar putea fi de sânge, pentru că

Răscrucea destinului by Vasilica Ilie (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
s-a întâmplat necazul. - Tu nu ești de vină cu nimic, eu nu am fost atentă când am traversat livada. Eram așa dezorientată și cu ochii în lacrimi că nu am mai văzut aleea principală, am luat-o aiurea, printre buturugi. Frusinei îi apăruseră în colțul ochilor niște lacrimi ca niște mărgelușe de cristal. George se apropie de ea și o sărută pe ochi. - Of, dacă nu te întâlneai cu tanti Elena, nu se întampla nimic, numai ea este de vină

Răscrucea destinului by Vasilica Ilie (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
numele iubitului ei, Frusina o luă prin ploaie ca o zăludă și alergă spre casa părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus

Răscrucea destinului by Vasilica Ilie (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]