30,198 matches
-
al unui partid ultranaționalist, cel care promisese să "curețe țara de evrei, țigani, alte minorități și homosexuali" " vezi pp. 231-232), peisajul sordid (amestec de megalomanie și sărăcie cruntă, dominat de clădirea faraonică a Palatului Parlamentului), corupția și goana bezmetică după cîinii vagabonzi apar obsedant în gîndurile autoarei. Bucureștiul copilăriei și tinereții ei a fost de mult făcut una cu pămîntul de buldozerele ceaușiste, vechile cunoștințe au murit sau s-au înstrăinat, nimic din visele suedeze despre "întoarcerea acasă" nu mai corespunde
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
personajul față de care se folosește termenul de adresare moșule este desemnat mai întîi ca puștiul: "Puștiul nu e deloc amărât. E îmbrăcat bine și ține la vedere un telefon miniatural și un lanț gros de argint, o adevărată zgardă de câine. Îl iau de o parte și îl întreb direct: "- Ia zi moșule, unde găsesc și eu niște "marfă" ?" (România liberă, 28.03.2004). Unele dintre formulele folosite ironic de către tineri provin din limbajul copiilor (nenea, tanti), cele mai interesante fiind
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
pe de-o parte, de proasta lor condiție umană, pe de alta, de obligația de-a "avea grijă" de supuși, au ales metoda cea mai respingătoare: de a-i batjocori pe români, reducându-i la condiția de boscehateri ori de câini din cușcă, fericiți să ronțăie un capăt de os zvârlit cu dispreț suveran de baronul îmbuibat și plin de ifose. După cincizeci de ani de propagandă deșănțată contra chiaburului cu burtoi și cu voce stridentă, pesedeii țin să ilustreze, ca
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
balaurului și, chiar în clipa în care monstrul e gata să o înghită, apare Sfîntul Gheorghe, ostaș roman din armata împăratului Dioclețian, care supune fiara și-i cere fetei de împărat să o ducă legată cu brîul ei, asemenea unui cîine îmblînzit, în cetate; locuitorii cetății se creștinează, uimiți de un așa miracol, balaurul este sacrificat și pe locul sacrificiului se înalță prima biserică din oraș. Legenda aceasta apocrifă mustește de o sevă nebănuită. Cu riscul de a-i pierde savoarea
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
mare, probabil moldovenesc, se întîmplă și nu se întîmplă nimic. Un drum asfaltat doar pînă la jumătate îl împinge pe cititor într-un univers de moloz și case scăpate de amenințarea demolării în anii sistematizării, cu știr, urzici și găini, cîini fără stăpîn, cu straturi de ceapă, cu o casă mare construită în anii din urmă - a Colonelului -, cu o bodegă, "Tractorul șifonat", locul de întîlnire al bărbaților. E o stradă cu ferestre și porți multe, din spatele cărora îi poți privi
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea comunismului, sosirea mîntuirii, sfîrșind tragic, în aceeași epocă, hărtănită de cîinii pe care-i îngrijea), "înțeleptul" orașului (e dom' Petrică, el dă mereu verdictul final), casa misterioasă în care doar un personaj pătrunde și care devine subiect de speculații și de fabulă. Dar peste acestea e suprapusă o altă lume. Talentul
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
prozator originar din Mizil nu sunt gratuite și, dincolo de anodin, au un ce al lor, chiar dacă deseori acesta nu e surprins la prima vedere și e dificil de formulat. Detaliul, doar aparent, lipsit de semnificație este principiul textual declanșator. Unui câine comunitar recent dispărut, vânzătorii ambulanți din zonă îi fac pomană distribuind gratuit ziarul ProSport și oferind trecătorilor cafea și cireșe; câțiva tineri vor să numească o asociație Sacru și Profan, apoi Ființă și Timp, în vreme ce echipa de fotbal se numește
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
nu am forțat lucrurile, dar așa s-a întâmplat. Am evoluat spre o anumită " nu i-aș spune răutate, ci revoltă față de imperfecțiunile din jurul meu. În Fugile postmoderne, revolta a atins apogeul. Când eram mică, am fost mușcată de un câine care, ca pui, fusese foarte blând. M-am comparat întotdeauna cu un animal care, când e mic, nu are nici un fel de instinct carnivor dar care, când crește, devine foarte rău, sângeros. Cât timp ești protejat de părinți, de vârstă
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
putea bloca festivalul, cu consecințe financiare catastrofale, comercianți ai Cannes-ului au contra-manifestat, cu lozinci de tipul "Sîntem bogați și vrem să rămînem în continuare!", sau "Vive le travail!". Dar și intermitenții au avut sloganuri remarcabile, de pildă "Nu sîntem cîini!", preluat dintr-un vechi discurs al lui Gerard Philipe, de pe vremea cînd romanticul Fanfan la Tulipe era președintele sindicatului actorilor. Ca un gest simbolic pentru lumea care se clatină, contestația a pătruns pînă și într-un loc care ține de
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
și mîinile ducînd lingura la gură. Apoi toți se ridicau, mulțumeau pentru masă cu o cruce grăbită și o ștergeau la culcare. Numai mama rămînea să strîngă farfuriile și să le spele. În clinchetele ușoare ale vaselor ori lătratul vreunui cîine răgușit, care nu reușea să tulbure adînca pace a serii de vară, ei, copiii, alunecau în somn cu convingerea nesmintită că totul e în regulă: întunericul gros, mirosul de lapte ușor ars plutind peste sat și mama veghează. Poate și
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
din Canada mă învață tîmpeniile astea? De ce nu plec și eu acolo, dacă e așa de bine? Că-i știe dînsa pe toți îmbuibații aștia, ard gazul pe-acolo, cum l-au ars și pe aici. Că ce, acolo umblă cîinii cu covrigi în coadă... După două ore, nici mai mult, nici mai puțin, obțin legătura cu Canada. În casă e liniște, găurile de la țevi tronează ca niște trofee pe pereți. Casa asta nu-i perfectă, spune cu reproș copilul meu
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
a muri. Cîtă putere de moarte, atîta dorință de-a scrie, în fond de-a așeza etichete într-un mic "bestiariu" de familie, cu Ursu și Pisica, animale moi, ocrotitoare, cu Iepurii, morți într-un naufragiu, cu tante Lucy și cîinele ei, Monco, un fel de Bendico al lui Lampedusa, cu vărul Putregaiul, cu colegele mai copile sau mai babe și așa mai departe. E, într-un fel, confesiunea sacadată a unui corp lucid, în alt fel decît creierul, care se
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
până la autobagatelizare, vigoare a derizoriului, neseriozitate, dezabuzare, bosumflare și iar patetism, iar generozitate, iar romanță, iar revoltă și iar fleoșc în deziluzie. De la oda adusă jocului de biliard ("sub al păcii stindard!") până la blestemul proferat către cartoful putred, de la cântarea câinelui de sub pod până la contemplarea iubitei din starea ei de minune a lumii și până la stârv - el este pendulul nostru bucureștean de după al doilea război mondial." Cronicarului îi pare rău că, din rațiuni meschine de spațiu, nu poate continua să citeze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția și mașinile pe primul loc" (fortunecity.com); în ultima vreme pare să fi ajuns la modă și superlativul de bubuie ("Sub 5 puncte. Câinele tău e prost de bubuie. Dar nu dispera..." (alfone.ro/teste); Este un prost de bubuie. Face anumite greșeli (...) și nu revine să repare greșeala făcută" (fanclub.ro); Nu e suficient că este prost de bubuie, e și îngâmfat și
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
septembrie a.c., Evgheni Rein se va afla în România ca invitat al U.S.R. la Festivalul Internațional al Scriitorilor de la Neptun. JIM "Bătrinul vagabond la Addis Abeba" N. Gumilev Bătrîne vagabond din Koktebel, aproape pur sînge ciobănesc, de unsprezece ani, tu, cîine devotat, stai tolănit la picioarele mele, nepăsător la tot ce se petrece la televizor, ca și la forfoteala agitată a verandei. în cutia groaznică - semifinala de fotbal, la masă - ultimele bîrfe - pe care tu nu le bagi în seamă. Cu
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
curînd vor pleca"... Acum în verandă nu mai e atîta îngrămădeală, în fiecare zi vine acum lăptăreasa Klava cu lapte proaspăt într-o găleată, a mai rămas mult zgomot încă: foșnește, huruie blestemata cutie... Moțăi, Jim? E dreptul tău de cîine să moțăi. Picotesc și eu în fața televizorului, astfel demonstrăm că lumea viselor noastre e mult mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
Jim? E dreptul tău de cîine să moțăi. Picotesc și eu în fața televizorului, astfel demonstrăm că lumea viselor noastre e mult mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi, la anii tinereții noastre, unde zornăie lanțurile? înainte de Paști lui N. Zi posomorîtă deasupra unei mări cîrlionțate de valuri. Hai să poposim aici o vreme. Renunțînd la toate iluziile. Asemenea judecătorului din
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
bucuria de a descoperi miracolul în spatele celor mai anoste întîmplări sau replici. Edificatoare în acest sens este antologica scenă a Epifaniei petrecute în curtea din spate a babei Saveta lu� Gugu. La un moment dat, în curtea babei apare un cîine alb, descris de autor după toate regulile retoricii; Un cîine care pășea grav, drept prin mijlocul curții babei Saveta, și era în mersul lui ceva din demnitatea unui rege, era blînd, așa părea, dar și foarte puternic, și pașii lui
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
sau replici. Edificatoare în acest sens este antologica scenă a Epifaniei petrecute în curtea din spate a babei Saveta lu� Gugu. La un moment dat, în curtea babei apare un cîine alb, descris de autor după toate regulile retoricii; Un cîine care pășea grav, drept prin mijlocul curții babei Saveta, și era în mersul lui ceva din demnitatea unui rege, era blînd, așa părea, dar și foarte puternic, și pașii lui erau egali, îngîndurați ca ai împăratului filozof Marc-Aureliu, și trecea
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
pășea grav, drept prin mijlocul curții babei Saveta, și era în mersul lui ceva din demnitatea unui rege, era blînd, așa părea, dar și foarte puternic, și pașii lui erau egali, îngîndurați ca ai împăratului filozof Marc-Aureliu, și trecea încet cîinele nepămîntean, arhetip și întîi stătător al tuturor cîinilor de pretutindent (...).(...) gîștele s-au dat deoparte din fața trecerii lui, respectuoase și fără să se sperie, fără să găgăie; s-au dat deoparte, așa cum se feresc, cu afecțiune și devotament, curtenii cînd
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
și era în mersul lui ceva din demnitatea unui rege, era blînd, așa părea, dar și foarte puternic, și pașii lui erau egali, îngîndurați ca ai împăratului filozof Marc-Aureliu, și trecea încet cîinele nepămîntean, arhetip și întîi stătător al tuturor cîinilor de pretutindent (...).(...) gîștele s-au dat deoparte din fața trecerii lui, respectuoase și fără să se sperie, fără să găgăie; s-au dat deoparte, așa cum se feresc, cu afecțiune și devotament, curtenii cînd se arată împăratul, țarul, kaiserul, la un bal
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
după aceea să plîngem de mila confraților noștri. Trustul de presă Ringier a mai avut probleme cu ziariștii români, cu prilejul faimosului divorț intentat de echipa de la Pro Sport. îmi amintesc o propoziție a lui Cătălin Tolontan: , Vom lua și cîinii din fața redacției." Atunci a avut loc o rocadă redacțională. ProSportiștii s-au dus la Gazeta sporturilor, iar cei de la Gazetă s-au dus în locul lor la ProSport. Toată lumea a fost mulțumită. După părerea mea, atunci, ziariștii au fost înfrînți pe
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
lăsați-o baltă cu ce era înainte! N-are chip să bea liniștit omu' un rachiu că, hop!, comunismu' vine și el la masă. Mie unuia mi s-a acrit, toată ziua hâra-hâra pe chestia cu comunismu'. Ba că umbla câinii cu servici și apartamente în coadă, ba că coada nu era de la câine, era de la pâine, eu m-am săturat. Gata!ť ŤBă, mai bine zi careva un banc.ť ŤPe-ăla cu chiuveta îl știți?ť ŤCare?ť ŤCare-i diferența
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
omu' un rachiu că, hop!, comunismu' vine și el la masă. Mie unuia mi s-a acrit, toată ziua hâra-hâra pe chestia cu comunismu'. Ba că umbla câinii cu servici și apartamente în coadă, ba că coada nu era de la câine, era de la pâine, eu m-am săturat. Gata!ť ŤBă, mai bine zi careva un banc.ť ŤPe-ăla cu chiuveta îl știți?ť ŤCare?ť ŤCare-i diferența dintre o chiuvetă și o oală de W.C.?ť ŤHabar n-am, ia
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]