KorAP: Find »[drukola/base=câne & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...30 >

735 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

și Ungurul, și Țiganul, că mâni (24 Aug.) e ziua Împăratului! A cărui Împărat? A împăratului nost. Nimeni nu-i solobod să lucre! Făerag (Cloamba albă) Custura Tăul Făeragului. Certejul de Sus Pișta înecatul din Făerag. Moșneagul zice că bat cânii noaptea, că se întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Lizuca e copila lui cuconu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă...5 Stuche-l tu, că mie mi-e greață! Rozmarin și cânele lui Haret Controlul lui Murat la Putna Sacă când a făcut proces de contravenție unui individ și se adunase lumea în gară ca la urs și lui îi era rușine de situația în care se pusese aplicând legea! Ciobanul Vasile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
era un haz și o gălăgie nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în ogradă. Postelnicu, mutră de țârcovnic, slab, cu bărbuță bălaie și cu bumbac în urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă: o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
am văzut și eu la 1870, când m-am măritat? Era, la Cotnari, un om, proprietar de oi multe, care le îngrijea el singur stând în mijlocul ciobanilor, cu tohoarca pe el și cu jechila pe magar, poposind unde ajungea, cu câni vrednici și buni, despre care se spunea că "știe să lege gura lupilor", deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
din întâmplare, niște istorii tainice, pe care oamenii de rând cu greu le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
în partea stângă, a ofițerilor și a slujitorilor, în adevăr se poate spune sans, pe când dincolo, unde locuia regele, era souci. "Quand je serai là, je serai sans souci". Alăturea de o Floră de marmoră. Sans-Souci. Friederick cel mare și cânii. 11 câni morți ș-un cal, îngropați, unde avea și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
stângă, a ofițerilor și a slujitorilor, în adevăr se poate spune sans, pe când dincolo, unde locuia regele, era souci. "Quand je serai là, je serai sans souci". Alăturea de o Floră de marmoră. Sans-Souci. Friederick cel mare și cânii. 11 câni morți ș-un cal, îngropați, unde avea și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera lui Voltaire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Brașov Sighișoara, Tg. Mureș, Cluj, Ciucea, Oradea. L. 23 August Tinca. M. 24 "-" Cheresig turnul lui Vladislav Cumanul Toboliu Chiriș Tărian Sântandrei Sfadă ai (ani) tină o leacă, o lecuță, o țâră. prund cocostârc nănașă horn jumere curechiu mâne, pâne, câne colb părete, păreche holteiu mulțămesc d-tale să deie, să ieie oloiu oală ol (olcior) mâță (mâțoc) Portul oamenilor cu pestelcă, izmene largi, pălărie de paie, pipă lungă. Vorba însă bună și rostire curată, deși se vede amestec de ungurisme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
fetele. De m-ar chema Garofin m-ar pune fetele-n sin; dar așa, mă cheamă Vasile, nu mă bagă-n samă nime. Uiu-iu pe dealul gol, că mireasa n-are țol, dar i-a face mirele, când a tunde cânele. Nu-i păcat de Dumnezeu, Noroc bun la omu rău! Nu-i păcat de Domnu sfânt, Noroc bun la omu hâd. Frunză verde alunică cât îi fata mititică, bate-o maică și-i dă frică, că după ce-a crește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
miezi-paresimi) Iulie 7152. 31 Iulie 1644 din corespondența Racoțeștilor: Nu e mirare că umblă la Lupul ambasadori francezi și leși. Să ai grijă de omul acest viclean și hoț. Nu trebuie să crezi în el, cum nu crezi într-un câne." 6 Aug. 1644. Lupul este la Suceava și vrea să stea acolo până la toamnă. Luați sama de el? E un om viclean și hoț. Lua-l-ar Dumnezeu din vecinătatea noastră." 1650 9 Mai "Trebuie să fim cu grijă. Să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Omul sălbatic, care se ocupă cu braconaj fără pușcă și cu jucăria, care trăiește singur departe de toți și de toți prigonit, fără milă dela nimeni. Zăvod omul cu înfățișare neînsemnată, însă inteligent și cu aptitudini de polițist, crescător de câni răi, care va descoperi pe fetița eroului nostru furată de banda de țigani în nădejdea unei răscumpărări grase. Eroul crede că fetița a fost tăinuită de soția lui de care e separat și care trăiește la tatăl său, la o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
flora, temperatura, apele, alimentația. Note Iosif era la 1469 stareț la Neamțu și pe urmă a trecut la Putna. Manole Păr-Negru comis la 1475 are 60 de ani. Nechifor Căliman staroste Ptiu, drace! (are șapte feciori). Jder cel mic are câni pe Dolca și pe cânele Bora și un erete. Jderul cel mic nu-i frumos, are nas cam mare și-i plac ochi castanii. călugărul cel nebun Stratonic. Anastasie Panțirul, alvanit venit cu Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Iosif era la 1469 stareț la Neamțu și pe urmă a trecut la Putna. Manole Păr-Negru comis la 1475 are 60 de ani. Nechifor Căliman staroste Ptiu, drace! (are șapte feciori). Jder cel mic are câni pe Dolca și pe cânele Bora și un erete. Jderul cel mic nu-i frumos, are nas cam mare și-i plac ochi castanii. călugărul cel nebun Stratonic. Anastasie Panțirul, alvanit venit cu Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel în brațe. Face slujbă la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cinste arma albă. La începtul toamnei Septemvrie se bat zimbrii când se împărechiază cu vacile. Vițeii nasc în Maiu. Superstiții Cu prilejul popasului la o casă unde-i adusă o bătrână doftoroaie, care observă cu scrupulozitate toate eresurile acestea păgânești. Câni mulți, cu mare zvon și harmalae când vin străini la vreme de noapte. Înainte de a da paharul cu băuturi, gazda gustă (ia credință) Înainte de a bea apă din cofăel, suflă asupra apei. Era-n vremea când au turnat meșterii clopotul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
străpungându-i nările cu o undiță, și legându-i mânile la spate, îl da pe mânele gâzilor (Țiganilor) spre a-l bate fără milă pe la răspinteni. Iar corpurile celor omorâți le lăsa să stea neînmormântate pe uliți, ca să se sature cânii din mâncarea lor și oamenii să se facă mai ascultători în fața unei așa priveliști. [PAGINĂ RĂZLEAȚĂ] Tatarii își luaseră timporar meseria săbiei. Nu puteau să-și câștige altfel pânea cea de toate zilele. Erau nevoiți să-și dea sângele pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
am vorbit în limba lor, adică nemțește. [NOTE: la CAZUL EUGENIȚEI COSTEA (1936) și VALEA FRUMOASEI (1938)]* Ducesa Agripina Laurenția Costea. Preutul cel bătrân, Atanasie Bogrea. Neculai Cumpănă, primar, Temistocle Foișor, notar Aristide perceptor. Gheorghiță Popa Smaranda Prostiile lui Costea. Cânele lui Costea. Poiana lui Costea. Casierul se sinucide dupăce recunoaște că nu mai poate avea casa în regulă (Inspecția Columbaru) și dupăce nevastă-sa nu vrea să cedeze juvaerurile și depunerile, și dupăce, culme! cânele nu vrea să-l servească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Popa Smaranda Prostiile lui Costea. Cânele lui Costea. Poiana lui Costea. Casierul se sinucide dupăce recunoaște că nu mai poate avea casa în regulă (Inspecția Columbaru) și dupăce nevastă-sa nu vrea să cedeze juvaerurile și depunerile, și dupăce, culme! cânele nu vrea să-l servească la vânătoare. El tot cu aportul! Se sinucide dincolo de Pester, între vii, mai în margine de drum. ...ci o Eugeniță Costea așa cum ași interpreta-o eu. Ași îndrăzni chiar să susțin că aceasta din urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care-l încalecă și sabia a celui care o încinge. Bărbații cu fapta, femeile cu vorba. Cânele care mușcă nu-și arată dinții. Din zece bărbați, nouă-s femei. Cine a văzut luna nu se mai minunează de stele. Întăi să vezi și pe urmă să crezi. Tot năcazu-și are hazul. Dacă te-ai prins a doua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
o sută de pățanii și din nouă sute nouă zeci și nouă de năcazuri e un om de nimic. Trimite copilul la pomul cu roadă, dar fii și tu pe-aproape. Dacă vrai să stai la sfat cu lupul, ține și cânele lângă tine. Lupul nu ține samă că ai numărat oile. Cine învață trâmbița la optzeci de ani, are să cânte la judecata de apoi. Faci bine, bine găsești. Greșala se întoarce dela Bagdad. Pe copil întăiu bate-l și pe urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74 academicieni și 250 profesori univ. și docenți. * În Lituania deasemeni în urma unei învinuiri ce i s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
de retragere și liniște. Laboratoare și locuințe, ale tuturor celor care se devotează cercetărilor științifice. E un loc de pace. Totuși aici are loc un război neostenit pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea însorită a Leningradului, revenim în ploaia Moscovei. Sara, spectacol la operă. Muzică simfonică, arii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
mâțe de prin sate. [NOTE DISPARATE]* Nu te supăra pe lucruri și împrejurări: lor puțin le pasă de supărarea ta. + Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab Voevod și Domn. Scris-am Domnia mea ție, Vaso vameșule: ce porc de câne ești tu, de cărțile Domniei mele nu le bagi în seamă? A făcut Domnia mea cărți părintelui Snagoveanului să-și ia de pe locul lui de la Spanțov, cum a fost legea și obiceiul; iar tu, fecior de lele, nu bagi cărțile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
la Ostia. Până la km. 20. Stăm 4 ore 1/2. Câmpia Romei are mulți vânători.; se aud focuri de pușcă. Trece din tufărișuri uscate într-un lăstăriș un prepelicar. Mă urc pe terasamentul căii ferate și văd 4 vânători și cânele. Trag focuri; nu înțeleg ce vânează. Un țăran mă informează că se vânează paseri. Pasere grande? No; pasere piccoletta. Paseri, ciocârlii, poate câte un sturz. Trec pe drum câțiva tovarăși care se întorc la Roma. La ciochinarul unuia tânăr văd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
limbii, ritmurilor etc. ci și în atitudinea sa socială, vădită în multe postume, adică în poeziile neselectate de Convorbiriști. [ANECDOTE AFORISME 1949]* Istoria lui Marin Florea cu țiganii care au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
lui Marin Florea cu țiganii care au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]