551 matches
-
muncă; nasol; nașpa; nedormit; nervi; noi; nori; nouă zi; nu; oameni; obositoare; obositor; oftare; ora 8; oră; oribil; piele; plînsete de copii; poftă de a trăi; porumbei; proaspătă; puritate; e răcoare; răsare; a răsărit; rea; realitate; relaxare; revigorare; cu rîndunici cîntătoare; rocă; cu rouă; sara; senină; somn dulce; după somn; somnoroasă; strălucire; suc de portocale; surprinzătoare; și; de toamnă; timp; tîrzie; tîrziu; trezește-te; trezire în voie; veselă; veselie; viață; vitalitate; zare; zări; zi grea; o zi nouă; ziuă; zîmbăreață; zorile
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
inima / Nici în lut nu i-oi uita..."101 Pământul "păcătos" este primenit, periodic, la cumpăna anilor, prin ritualul rostirii colindului: "Sculați, sculați, boieri mari, / Sculați voi, cinstiți plugari, / Florile dalbe, flori de măr, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători / Și v-aduc noroc în casă / Și belșug ales pe masă, / Că pe cer s-a arătat / Un luceafăr minunat, / Și-a sosit din răsărit / Un voinic frumos, leit. Iată lumea că-nflorește, / Pământul că-ntinerește. (s. n. ) / Cântă-n luncă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la fată; C-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pahar"; nu întâmplător, în limba română, există expresiile "Treacă de la mine și paharul acesta" sau "Am băut paharul până la fund" prin intermediul descrierilor alegorice ale elementelor arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr` pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașă dalbă de mătasă, / La Maica Precistă-n brață. / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasă / Și cu Ion / Sânt Ion, / Nănașul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Floarea Soarelui, aflată, de cele mai multe ori, în conflict inițiatic cu alte flori, cu floarea crinului sau cu floarea trandafirului, dar asumându-și, în cele din urmă, rolul de judecător: "Sculați, sculați, boieri mari, / Că vă vin colindători / Pe la miez de cântători, / Pe sub patru-ncheietori. Nu vă vin cu nici un rău, / Că vă vin cu Dumnezeu, / Dumnezeu / Cel mititel / Mititel / Și-nfășețel, / Cu fășuță de mătasă, / Fășuță de-mpărăteasă. La doi meri, / La doi peri, / Cu crăngile până-n ceri. Scoală, biță, nu dormi, / Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o colindă bucovineană, soarele împreună cu celelalte astre este "furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i vremea de-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Cu cănafi până-n pământ. / Și sculați și slugile / Să măture curțile, / Că-naintea istor curți / Sunt doi meri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
12 colțuri. Steaua era purtată de așa-numiții "stelari", "colindari", "colindători" sau "crai" care vesteau Nașterea Domnului.140 În Bucovina se umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-om lăuda. / Bună seara, domni cinstiți, / De urat să ne primiți. Noi îmblăm și povestim / Tâmplarea din Rusalim, / Rusalim, oraș frumos, / Unde s-a născut Hristos, / L-a născut Maica fecioară, Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu m-ați văzut cu nime, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
desăvârșesc timpul și spațiul, convertind lumea profană la minunea creației. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele și luna repun lumea în echilibru cosmic, anulând puterea răului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașa dalbă de mătasă, / La Maica Precista-n brață / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasa / Și cu Ion/ Sânt Ion, / Nănașul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul este cel mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului cu nu este o pasăre cântătoare și nu încântă prin penajul său, fiind considerat un uliu în miniatură, își depune ouăle în cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai mari, îi răstoarnă pe ceilalți pui din cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a emoției a avut un rol important în procesul evolutiv al poeziei de după 1944: "Înapoiază-te chiar numai pentru o zi/ de sărbători, când toată lumea se duce acasă,/ când masa e un iaz foșnind de lumini,/ când paharele sunt păsări cântătoare./ Suflând în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a patruzeci de ani de existență poetică, dimensionând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuvânt,/ Stelele depuse la temelia ta pământ". Existența este comentată și într-un fel de fabulă, "Păianjenii", în care "mor de boală ori de moarte bună/ și de căldură uneori, și de frig,/ și câteodată, în pliscul uscat al păsărilor cântătoare". Ideea se complică în poemul "Peștii", în care cei răi și puternici îi supun pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune de mai multe ori./ El însuși fagure confuz purtând tranșeele-surori/ de lângă groapa lui Isus." În "Fiți veseli", poem macedonskian, își oficiază propria înmormântare, cu ideea că moartea este inclusă, se inserează în existență
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bunăoară la Adrian Maniu, Lucian Blaga, Nicolae Crevedia, V. Voiculescu, Tudor Arghezi. 6 În "Poeziile populare ale românilor", Ion din "Colind lui Ion" "pare un soare răsărit", iar sora din "Surorile" este "ruptă din soare": "am avut o surioară/ iubitoare, cântătoare/ născută din foc de soare." ("Poezii populare ale românilor", editura Minerva, 1971, pag. 212). Motivul incestului, în legenda "Soarele și luna", legendă etiologică, explică de ce cele două astre sunt blestemate să nu-și depășească condiția. Soarele, o făptură cerească, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se mai însoară ori mărită finul ori fina. Biserică Biserica e un întreg atelier de duhuri rele. Aici se nasc liliecii, care mănîncă din nafură; aici își fac plan strigoii, care în special o stăpînesc de după sfințitul soarelui pînă în cîntători*. Cine cade în biserică în anul acela moare. Bîrnă Cînd trosnesc bîrnele de la casă e semn rău. Blagoveștenie A doua zi de Blagoveștenie [Bunavestire] nu se lucrează, că sînt părinții blagoveștenilor și e rău de lingoare*. Blestem E bine ca
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
căiță cioacă - stăncuță cioareci - ițari ciocan - cocean ciocoti (a) - a ciripi cir - terci, zeamă ciucălău - cocean ciuchi - șuviță de păr, buclă ciucură - plin ciumă - persoană urîtă și rea ciupăi (a) - a îmbăia copilul ciutură - găleată de scos apa din fîntînă cîntători - zori cîrcîi (a) - a orăcăi cîrcîiac - scolopendră cîrlan - miel înțărcat cîrstnic - unealtă de pescuit cîrtiță - bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între posturi clombă - creangă coardă - grindă cocăi (a) - a moțăi cociorvă - unealtă de scos jarul din vatră coinăcelele-cotoiului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
seară ,, În seara de-astă seară Este-o seara mare Seara lui Agiun Și cu-a lui Crăciun. Fiu și făr-de-un tată Din maică curată. Maică Sfîntă Vinerea Cu sfînta Duminică Ele-n ziuă mănecare Prin vărsat de zori Pe la cîntători Pruncul l-au aflat În iesle culcat Și l-a-nfășiat Cu fîșii de mătase Pe margin-aleasă Scutec de argint Jos l-au pogorît Și l-a iordănit Numele i-a pus İisus Hristos Domnul cerului Și-al pămîntului Și-al nostru
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pe loc stătură. ăă - Boulenilor iubiți Binecuvîntați să fiți Și de mine pe pămînt Și de Dumnezeu cel sfînt. La umblat să aveți pas lin La mîncare saț deplin. Un ceas voi să mîncați İar un ceas să rumegați >> . Pe la cîntători tîrziu Prea slăvita naște fiu Și cînd naște maica sfîntă İeslea cea cu fîn pe jos Se preschimbă-n rai frumos Și de-acum pînă-n vecie Pe pămînt pace să fie. ” -// Doamne, İisuse Cristoase ,, Doamne, İisuse Cristoase Tu ești raza
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
potrivește mai bine cu natura ei, cu modul ei ciudat de deplasare, care o fac să semene cu un fir de apă. Sticlete "Cap de sticlete" (Tête de linotte): Zăpăcit, care nu are nimic în cap. Expresie perfect nejustificată. "Sticletele cântător" (căci e pasăre cântătoare), are, de fapt, ureche muzicală și o întreagă serie de armonii în cap (un ciripit variat, viu, compus din triluri și uguituri delicate), cu care încântă omul în mai toate anotimpurile. Pesemne că autorul formulei o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
natura ei, cu modul ei ciudat de deplasare, care o fac să semene cu un fir de apă. Sticlete "Cap de sticlete" (Tête de linotte): Zăpăcit, care nu are nimic în cap. Expresie perfect nejustificată. "Sticletele cântător" (căci e pasăre cântătoare), are, de fapt, ureche muzicală și o întreagă serie de armonii în cap (un ciripit variat, viu, compus din triluri și uguituri delicate), cu care încântă omul în mai toate anotimpurile. Pesemne că autorul formulei o fi fost surd, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
1990: Viață, primește-mă vin către tine, m-am născut din nou! Doamne, nu m-ai părăsit, pupa-Ți-aș tălpile! (Jurnalul Revoluției de la Crăciun la Paște) În ordinea producției de text, prea-lunga "titilare" a ouălețelor depuse de diverse specii cântătoare de la batracieni la pulpeccccc zburătoare și la galinacee devine un sport periculos. Un personaj din Rinocerii spunea ritos: Un cerc de-l vei lua și îl vei mângâia, În viciu ne-ndoielnic va cădea. *** Dar dacă gâdili niște ouă de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la pulpeccccc zburătoare și la galinacee devine un sport periculos. Un personaj din Rinocerii spunea ritos: Un cerc de-l vei lua și îl vei mângâia, În viciu ne-ndoielnic va cădea. *** Dar dacă gâdili niște ouă de broască înnăscută cântătoare, nu tulburi mormolocul și perspectiva lui de viitor? Când eclozează e deja "chatouilleur", și dincolo de hohotul gâdilicios se poate crede CHAT, dacă nu chiar CHATTE (adică mâță, dar în argoul franțuzesc mai e și altceva) și lucrurile se complică, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de patos și de obcenitatea metaforelor războinice. Irlanda însăși, cea văzută de Chalandon, e departe de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu bogata broderie a chiciurei așezate pe frunzele de arțar; ei asculta uneori În extaz cîntecul broaștelor, despre care Ki no Tsurayuki, un vechi poet, spunea: ‘sălașul din apă al broaștei - toate lucrurile vii cîntă’. În serile de toamnă, insecte cîntătoare aduse În colivii sînt vîndute pe tarabele din stradă; și populația orașelor le ascultă ca să audă ‘vocile toamnei’. Și firesc, oamenii de gust, cu predilecție poeții, sub impulsul momentului, bucurîndu-se de aceste scene, compun versuri.” Japonezii au fost totdeauna și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
romanice, unii lingviști cred că și la noi cocoș poate fi de la o bază onomatopeică kok, existentă în celelalte limbi romanice. În ceea ce privește vechimea cuvântului cocoș, precizez că apare abia la 1649 și că în primele texte (Coresi) se folosea termenul cântător, care se păstrează în poezia populară („Ei mi sculau din zori / După glas de cântători“). Celelalte nume de păsări de curte nu au forme diferite după sex; deosebirile de sex sunt exprimate cu sufixe moționale: păun (< lat. pavo)-păuniță, porumb
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]