609 matches
-
de joc. Închiderea cazinourilor și apoi, în octombrie 1960, naționalizarea hotelurilor cazinou, ca și măsurile luate contra traficului de droguri, contrabandei, prostituției..., au pus cap "deceniilor de aur" ale mafiei americane în Cuba. Apăruse în acea perioadă prin Havana un "cântecel": "Y en eso llego Fidel/ se acabo la diversion/ llego el Comandante/ y mando parar"! și atunci a venit Fidel și s-a terminat distracția, a venit Comandantul și a spus STOP! Astăzi majoritatea "locațiilor "Imperiului" funcționează din nou la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
că episodul a fost preluat, dar e mult prea „al meu“ ca să mai vorbesc despre el. Faceți maieutică, din câte observ, cu mine. R.P. Involuntar, vă asigur. Și nu-mi propun să mă calific pentru iscodiri tabloide. A.R. Despre cântecelul nostru... Văd că sunteți la curent cu toate amănuntele vieții mele. R.P. Înseamnă că echipa de documentariști pe careo conduc și care e formată din mine însumi și mandea și-a făcut datoria. A.R. Ei bine, prin anii șaizeci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să mintă; un lucru este cert pentru mine: bătrânii manifestau o așa inocență, că este imposibil să nu-și fi primit Realizarea! Am antrenat pensionarii la cântat, iar pe copilașii prezenți, la dans. Ne-am încheiat micul spectacol cu un cântecel plin de candoare al copilăriei, al cărui refren se repetă ca-ntr-un joc în cerc: Dacă vesel se trăiește, fă așa! Fiecare dintre noi a luat în primire un mic grup de pensionari și le-a cântat. Mulți dintre
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
începători, când am avut plăcerea de a primi vizita părții yuvashakti din grupul Chaytanya. Prezențe discrete în sală, s-au ridicat sfioși după terminarea prelegerii și s-au așezat la locurile indicate, au făcut o scurtă prezentare a celor patru cântecele sahaj pregătite și au început... A început, de fapt, vraja! Căci siluetele transfigurate de vibrații ale fetelor au devenit sursele unor sunete curate, ce ieșeau fără niciun efort din glasurile lor feciorelnice; melodia curgea lin, firesc, în armonie cu inimile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mă lăsau în pace. Nici defel, însemna doar scoaterea din preocupările lor a plecării mele la Roma! Derulând firul "Dosarului", acesta avea să mă ducă, prin Labirintul "Cooperativei", din nou la "Minotaurul cu ochi albaștri". Îmi aduc aminte de un cântecel din vremea copilăriei, care spunea cam așa: "Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp! El are o nevastă..., nevasta un copil..., copilul o dădacă..." Și soția mea avea un tată, nu țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
exista, nu ca acum, am fi aprins lumânări, (de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a șasea la modul optativ. N.n. - Cântecele patriotice : Deșteptă-te române, Tricolorul, Peal nostru steag, Pui de lei, Voința neamului, Imnul eroilor etc, au fost reintroduse în circuitul repertorial al poporului român în 12 aprilie 1968, la plenara extraordinară a pcr . Pag. 245 - Interviu . Redactorul - Un alt
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de durere. Șăzi ghinișor Gheorghiță, îl încurajează Toader. Iaca, pe mine mă ia cu fierbințeală... Nu ni se trage nouă din atâtica.... Vină să te-ncălzesc... Îl strânge în brațe ca pe un copil. Toader prinde a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin excelență, înclinat spre umor și ironie, D. datorează nu puțin contactului cu literatura rusă. Opera lui e alcătuită îndeosebi din traduceri, adaptări, localizări, făcute cu aplicație. Era un versificator îndemânatic, având și momente de virtuozitate. În versuri este și cântecelul Căruța poștei, care avea să circule mult, fiind pus și pe note. Atribuită lui Pușkin, poezia pare mai curând o traducere după un scriitor rus încă neidentificat. A mai tălmăcit, trimițând-o revistei „Dacia literară”, povestirea romantică Tunsul de A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu drag și voioșie, oridecâte ori avea prilejul. Cu repertoriul lui de poezii și cânticele a avut mare succes într-o împrejurare, și anume: după ce împlinise patru ani și câteva luni, în septembrie 1936, ai lui s-au gândit să-l înscrie la grădinița care nu era departe de casa lor. Educatoarea, soția învățătorului Corogeanu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră este să vă culegem cu pietate cântecele, cu grijă și înțelegere, în tot ce au ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se pare emblematică pentru emisiunea Copiii spun lucruri trăsnite și pentru ce vor să obțină, de fapt, realizatorii ei. Una peste alta, oamenii mari sau distrat, nu? (2004) Povești cu frați Cum e la noi. La noi începe cu un cântecel pe care dansează niște fătuce cam cum dansau mamele lor în deschiderea programului de revelion de acum cincisprezece ani: „Te inviiit aiiici, eeeste seaaara taaaa...“ Apoi apare zâna bună și mereu zâmbitoare, îmbrăcată de Levintza. Se ia un exemplar din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
membru, cămin nu era. Nici activitate. Împreună cu Steluța, singuri nu puteam realiza prea multe și totuși am înființat corul școlar, corul sătesc apoi am inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
directiva de la 'comitetul' lui Țurcanu de a pregăti 'sărbătorirea' zilelor de Paști 'cu înjurături, povești triviale, invective, pentru a ne «bate joc de cei ce mai cred» în astfel de lucruri', motiv pentru care s-au compus scenetele triviale și cântecele batjocoritoare. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat, ca niște mărgele pe ață șirul ultimelor rândunele călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
expresivității lor și a bogăției de motive reunite. Lucrarea va analiza în special trei specii folclorice (colindele de fecior și fată mare, baladele fantastice și basme), dar înțelegerea lor solicită și investigarea altor specii, precum descântecele, orațiile de nuntă și cântecele ritual-ceremoniale. Acestea din urmă nu au inițierea ca temă predilectă, dar marchează, de asemenea, mutații la nivel ontologic și datele pe care le furnizează sunt complementare analizei. Nu se intenționează deci o serie de monografii asupra modului în care inițierea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un leagăn suspendat. Plânsul genezei este repetat de lacrimile fetei care cântă în același timp: „(Numele), fata frumoasă/ Șede la gherghef și coase./ Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă,/ Lacrimi pe gherghef îi cad/ Și începe-un cântecel./ Împărăteasa auzea/ Și din gură-așa-i zicea:/ - Ce cânți fat’ așa cu jale?/ Nu cânți cântec țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însuși. Specificitatea cântecului este dată de momentul ontologic și contextul lui mitic. Într-o colindă din Dragoslavele, Argeș, fecioara își justifică „insolența” de a cânta o melodie sacră prin indicarea etapei existențiale dramatice: „Nu cânt pentru domnul tău/ Și cânt cântecelul meu,/ Că sân’ fată logodită,/ De-az’ pe mâine nunta-mi vine/ Și mă ia de la părinț’/ Și mă trece peste munți,/ Peste munț’,/ La alț’ părinț’,/ Pe codri, la d-al’ socri,/ Peste braz’, la alț’ cumnaț’,/ Peste flor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerb valorifică, într-un text cules de G. Dem. Teodorescu, puterile solare ale animalului: „Șade (...), ochii-și negri,/ De-mi coase și-mi chindisește,/ Cu fir d-aur împletește,/ Cu mătase isprăvește/ Cămășuță nunului,/ Sangulie mirelui,/ Și cântă d-un cântecel:/ - Boii noștri, cerbilor,/ Răsfirați cornițele,/ Să-ntind sanguliele,/ Să răsară soarele”. Coarnele maiestuoase au deci o mobilitate secretă, ce poate fi controlată de fecioara țesătoare. Marama foarte fină țesută de ea trebuie să se usuce, deci să se desăvârșească. Metaforă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sfârșit pentru basm, apelativele pentru tinerii colindați) sau trec în alte tipuri de creație literară, fără modificări de formă, constituie niște mărci ale identității artistice. Structuri de tipul Cu roua în picioare,/ Cu ceața-n spinare, regăsită în balade și cântecele ritual-ceremoniale, sau Unde câinii nu latră/ Cocoșii nu cântă, ce apare în descântece, balade fantastice și basme, au, pe lângă valoarea poetică de instaurare a lumii mitice, funcția de marcă stilistică a textului popular, ce actualizează imaginarul arhaic. Nivelul fonetic al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mircea Dinescu, Hur infödingarna i reservatet förlorade rätten att resa [Cum și-au pierdut indigenii din rezervație dreptul de a călători], Stockholm, 1990; Torgny Lindgren, Frumoasa Merab, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Corina Mărgineanu); G. Bacovia, Sanger i blygrå tid [Cântecele timpului plumburiu], Eslöv, 1995; Lucian Blaga, Sömnlös vind [Vânt fără somn], Eslöv, 1995; Anghel Dumbrăveanu, Trastens sång [Cântecul mierlei], Eslöv, 1995; Grete Tartler, Med fyra vingar [Cu patru aripi], Eslöv, 1995; Vid tytnadens bord [Panorama poeților români din lumea întreagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
Cârțișoarei cântă rapsozii, cântă poeții satului care nu-s puțini și care cu multă măestrie știu să prindă în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei satului nostru. Mulți ori fi fost aceea care și-au făcut singuri cîntecele cu care să-și aline dorul și aleanul, dar numai câțiva au îndrăznit săși încredințeze efuziunile lor sufletești hârtiei și să mai și arate și altora câte ceva din producțiile lor din ceasuri de veghe, de of și de dor. De la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
puțin un subiect. și în acest domeniu țara părăsise orbita unei istorii a sentimentelor. Nu trebuia în nici un caz ca imagini lirice precum „fulgușor - rochiță albă“ ori „tu locuiești în nori“ să pună stăpânire pe mintea copiilor. Dar, în afară de asta, cântecelul meu despre zăpadă era prea liniștit și senin pentru a putea fi pe gustul acestor copii momiți de timpuriu de regim. Pornirile lor afective se manifestau abia în clipa când stăteau smirnă și lătrau. Să te percepi ca individ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ninge. Într-o jumătate de oră ne-am și întors! „Ce vă trece prin cap“, a țipat ea, „cântecul nici nu-i trecut în programă!“ A trebuit să reintrăm în clasă. Jocuri, apoi pauză, apoi masa, apoi am repetat iar cântecelul. Primul lucru pe care le-am cerut să mi-l spună în dimineața următoare a fost dacă vreunul dintre ei s-a uitat la fulgii ce „locuiesc în nori“. Aici fusesem eu copilul - chiar privisem fulgii. Ba, pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pipăi gândul, era atât de limpede ce le trecea prin minte, că pentru un timp țăcănitul roților de tren părea că repetă la nesfârșit mereu aceleași cuvinte: „Vreau să plec de-aici, vreau să plec de-aici“. Metalul își rostea cântecelul de-a lungul Dunării, depănându-l pe șine cu o claritate atât de neliniștitoare, că-ți venea să le astupi gura roților de tren ca să nu mai vezi și auzi acel cor de călători prins înflagrant delict. După ce Dunărea rămânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care s-a convins că a văzut o stafie. Când doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește, vorbește într-o limbă necunoscută și face gesturi largi și precise adresate unei lumi invizibile pentru mine. Îi pun un cântecel de Schubert și îl „critică” dirijând în contratimp cu mișcări categorice. Nu îmi inspiră deloc fragilitate și duioșie, ci forța unei entități care beneficiază de avantajul Necunoscutului. Când îl strig pe numele lui omenesc, îmi zâmbește de sus, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]