3,117 matches
-
sau În casă la fereastră deschisă. Perdelele ferestrelor vor fi totdeauna lăsate În jos. Art. 44. Berăriile și cafenelele În care serviciul se face cu chelnerițele care exercită În mod clandestin prostituția se vor Închide. De asemenea, se vor Închide cârciumile În care se țin servitoare dedicate prostituției. Art. 45. Organele poliției sanitare comunale și ale celei administrative vor veghea și vor opri prostituția clandestină; vor Îngriji să se Înregistreze ca prostituate și să se supună prescripțiunilor acestui regulament toate femeile
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fi desbărați și făcuți inofensivi În Îndeletnicirea lor. Factorii favorizanți trebuiesc neutralizați prin lege. Aceștia pot fi direcți și indirecți. Factorii direcți sunt reprezentați prin diferite localuri dubioase, unde se refugiază cei ce se dedau desfrâului: hoteluri, săli de dans, cârciumi, etc. Este notoriu că astfel de localuri se instalează cu profuziune În jurul gărilor orașelor mari, unde prostituatele mișună și În contra cărora autoritatea administrativă nu s-a arătat Întotdeauna energică. În privința factorilor favorizanți, chestiunea este mai complexă. Nu toate problemele pot
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mult peste încăperile tip cages ŕ lapin cu care erau ei obișnuiți. Și, după ce s-au odihnit ei la prânz organizat, fiecare în camera lui, la un moment dat se întâlnesc românii noștri undeva la un bistro sau la vreo cârciumă și încep să depene impresii despre cele văzute, bă, ce gagici nasoale au ăștia p-aici, ce prețuri, da’ ăștia au bani de-i enervează, nu ca pârliții de noi. Ș.a.m.d. În general, discuția era destul de convențională sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
general, a lucrurilor furate, dosite. Altă poreclă. Acioală. În Argeș și Vâlcea. Troița din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de autobuz, și staul pentru vite, și motel pentru bețivii din cârciuma de vizavi. Cam cum era linul obiect ambiguu, multifuncțional, în care se doarme, se îmbăiază copiii, se face vinul. De insistat asupra diferenței dintre pod, beci și polată. Polata-obiect intermediar, de tranziție. Polata conține lucruri care nu se fură, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Elveția, unde a fost la un fel de specializare și s-a întors cu schiurile astea de acolo. Mai așteaptă să vină un transport săptămâna viitoare. Că evețienii ăia, neatenți, își lăsau schiurile la intrarea în cabană sau la ușa cîrciumii. Și Jean, om strângător, și-a zis, ia să le strâng io! Și le-a strâns. Le-a recoltat. Prevăzător. La fel de prevăzător ca și acum, când așteaptă un taxi care să-l care până acasă cu sarsanale cu tot. Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aflăm dintr-un certificat medical strecurat în jurnal, la școala unde a fost înscrisă a fost vaccinată cu succes. Cântar Un prieten al lui Nae Stabiliment, Marcel, trecea pe stradă pe lângă o țigancă urâtă și gâjâită care, lângă intrarea unei cârciumi, stătea cu un cântar lângă dumneaei. Iar lângă cântar, un afiș care anunță: „Cântar, un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ăsta azi! Are bani, fir-ar al hăluia! Și când i-am zis să mă-mprumute pân’ la pensie... O formă blândă de voyeurism. Într-o seară, întors acasă, după ce în prealabil, pentru a prinde ceva curaj, trecuse pe la o cârciumă, intitulată cu imaginație Cip-Cirip, s-a purtat o vreme absolut normal. Pentru atragerea victimelor. Apoi, a stins lumina în bucătărie. Pensionarii, cum vă închipuiți, au trecut printr-un atac de panică, ce s-a întâmplat, neică? Li se luase spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca s o citească, ci ca s-o colecționeze, căci știa că întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la asta, și gata cu problemele! La urma urmelor, nici măcar n-am prădat cine știe ce; este doar un fleac ce se poate trece cu vederea ușor...”, și încheind astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr odată, îi venise și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă creadă și să-mi vândă pe datorie, doar le sunt un client fidel, cel mai credincios client, pe care-l au!” Și astfel, cu acest gând în minte, el purcese cu emoții spre cârciuma sufletului său, tocmai pentru a și-l pune și-n practică. Și, spre adânca lui surprindere, nu fu deloc refuzat. Totul decurse exact așa cum își închipuise el acasă că va decurge. Aproape că-i venea să strige de bucurie, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
le bântuie existența. Și mai mult decât atât, bărbatul În brațele cărora se aruncau și pe care la Început Îl vedeau ca pe un adevărat salvator, se dovedea a fi Întrun final, un țăran necioplit, grosolan, bătăuș și nelipsit de la cârciumă. Nici Maria n-a avut parte de ceva mai bun. Soțul ei, Gheorghe (parcă și numele avea ceva de spus În toată povestea), era un bărbat bine legat, blond, cu ochi albaștri, care te captivau... cu chipul proaspăt și trandafiriu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o oarecare timiditate În vorbire. Părea Întruchiparea perfectă a bunătății și armoniei, dar viața trăită alături de el avea să demonstreze contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot mai des cârciumile, sub pretextul că nu suportă ” zbieretele ” repetate ale micuțului. Se Întorcea noaptea târziu și, dacă apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul scandal. Putoare nenorocită! Ia naibii copilul În brațe și fă-l sa tacă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
hărmălaie! Cel mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
țară. Au revenit la casa părintească ( părinții muriseră de vreo 10 ani) când aveau În jur de 65 de ani). Să revenim la situația prezentă. La Întoarcerea din sat ( unde lucra până după ora 16.00) , făcea un popas la cârciumă și mai consuma două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fată normală, se ambala în explicații, punea întrebări provocatoare profesorului, scotea din impas cu eleganță câte un coleg sau câte o colegă, râdea cu un râs molipsitor, cumva în cascade, avea un râs cristalin care umplea sala de curs sau cârciuma în care își făceau veacul, unde mai venea și profesorul din când în când. În cârciumă Aide devenea una din studentele perfecte. Râdea, mânca și bea cot la cot cu băieții. Nimeni nu o întrecea. Avea o minte ascuțită și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un coleg sau câte o colegă, râdea cu un râs molipsitor, cumva în cascade, avea un râs cristalin care umplea sala de curs sau cârciuma în care își făceau veacul, unde mai venea și profesorul din când în când. În cârciumă Aide devenea una din studentele perfecte. Râdea, mânca și bea cot la cot cu băieții. Nimeni nu o întrecea. Avea o minte ascuțită și o folosea ca pe un brici. Ca între camarazi. Doar profesorul rămânea cumva în afara cercului, deși
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sunt hărțuiți de securiștii întreprinderii să-și toarne colegii, unii se folosesc de ospiciu ca de un refugiu, alții sunt "împinși de la spate" acolo. "Ce să facă bieții oameni, zice un bășcălios, cum să înduri fericirea socialismului decât frecventând curvele, cârciuma ori balamucul?!". Tot atelierul de proiectare este cu ochii pe Dorin. Ce va face Dorin la apariția activiștilor, se întrebau unii, alții zâmbeau la gândul distracției care își aștepta, întâlnirea dintre Dorin și activiștii de partid o să le procure cel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
casa pustie, a trecut pe la vecin, să întrebe. Acesta trăncănește fără încetare, știe că nu se poate bizui pe poveștile lui, îl știe de turnător la securitate, dar îl ascultă să înțeleagă dincotro bate vântul. Câțiva bețivi, povestește acesta, de la cârciuma Pescăruș, se îmbrânceau în piață și înjurau regimul. Ceva neobișnuit până acum, deoarece poți înjura regimul până te doare gura, dar trebuie să știi unde, de pildă la coadă, în timp ce aștepți salamul cu soia sau cele zece ouă, rația pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în seamă, oamenii flămânzi sunt furioși și la furie nimeni nu știe ce vorbește, dar în piața publică, chiar în centrul orașului nu poți înjura regimul decât dacă ai băut peste măsură și în loc să te ușurezi la toaleta împuțită din cârciumă, preferi să o faci în piață, la adresa conducătorilor. Se spune că cei adunați acolo au început să țipe ceva despre drepturi și ceva despre alegeri, ce le trebuie la aceștia drepturi când nu ai ce face cu ele, casa e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plata de 700 de lei și-i porunci lui Sâlică să ducă acasă traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la alogenul Lang, ajungând acasă pe înnoptate, bine aghezmuit. Când îl văzu bunica, primul lucru a fost să-l caute în sân de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a fost să-l caute în sân de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde nu-s. Ce a fost la gura ei nu vă pot spune, dar majoritatea blestemelor s-a abătut asupra deținătorilor de cârciumi. Sâlică, presimțind că tărăboiul se putea lungi fără nici o hasnă, o liniști oarecum pe bunica, zicând că va reface traseul banilor prăpădiți, precum munteanca Vitoria Lipan din Baltagul lui Sadoveanu. Era o noapte de sfârșit de martie cu lună plină
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate și plec spre casă. Apoi Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
două sau trei săptămâni. După care, fiecare: își căuta liniștit, mulțumit și bucuros de drum. și fapta și-o muta, cu repetabilitate matematică, în fiecare din satele acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]