390 matches
-
Șerbănică explică: ― Nu. De unde să scoți așa, șaptezeci-optzeci de mii? Ioniță Dragu viră brusc. Se simțea din ce în ce mai stăpân pe volan. " O mașinuță bună... Motor excelent... Ce-ar fi să intru într-un stîlp? Dacă-l ucid pe ăsta, rezolv problema. Cârnul e nebun, celălalt, aproape inofensiv. În fond, ce mai aștept? Ce mai aștept în general? O moarte frumoasă... N-am mai condus de mult. Lecții, elevi, situații de sfârșit de an și iar de la cap: Vine inspecția! Ce-i cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și continua să-i privească limpede, deschis cu ochii și obrajii uzi. " Ai pierdut, draga mea. Iar lacrimile tale sânt cele mai adevărate din câte ai vărsat în toată viața. Femeia cu evantai nu-ți va mai aparține niciodată! Ni-cio-da-tă!" Cârnul, cu mâinile încătușate pe genunchi, cânta încetișor. ― În țara fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Scarlat? ― După o astfel de noapte, nimic nu ți se mai pare nefiresc. Și-apoi omiteți observația făcută adineauri. Fetița e plecată cu sorcova rău de tot. Ce să vă spun? Pe undeva e surioara mai în vârstă a cârnului. Râse stînjenit: Ciudat! Încerc sentimentul că aveți ceva cu ea și o așteptați la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit și mijlocul de-a o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frumușel. Genul napolitan..." Dascălu surâdea rotindu-și ochii prin birou. Declară pe un ton firesc: ― În locul vostru, m-aș muta acolo la muzeu, c mai elegant. ― Nu e rea ideea. O să ne gândim... Cine te-a ajutat să evadezi? Expresia cârnului se schimbă brusc. ― Asta nu v-o spun! Nu-s turnător! ― Bine, atunci povestește-mi altceva, de exemplu, de ce n-ai așteptat să-ți execuți pedeapsa? Mai aveai doar câteva luni și toată lumea e de acord că te-ai purtat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el în oraș. Adică i-am dat telefon și a venit. ― Vrei să mi-l arăți și mie? ― Pe Ionescu? ― Nu, filmul. Dascălu rânji. ― Păi, nu mi-ați făcut percheziție? Știți bine că nu-l am. ― Unde l-ai lăsat? Cârnul ezită imperceptibil. ― L-am ars... ― Uite, la asta nu mă așteptam. Maiorul îl măsură abătut: Un băiat ca dumneata nu minte niciodată. ― Chiar, nu mint. Să știți că nu mint! ― Atunci de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mint! ― Atunci de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă spun. ― Înseamnă că a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
străduindu-se să nu facă zgomot, începu să numere mărunțișul. Când se întoarse la minister, maiorul găsi lista întocmită de Azimioară pe birou. Erau trecute acolo vreo 15 nume cu adresele respective, ocupația și locul de muncă. Neamuri de-ale cârnului răzlețite prin toată țara, vreo trei colegi de școală, amici din penitenciar eliberați de curând. Cu un creion verde, Cristescu bifă ca neinteresante pentru moment adresele din provincie și încă vreo două aparținând unor indivizi ― prieteni buni cu Dascălu în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vine o idee ori îmi imaginez că în perimetrul respectiv s-a pus la cale un complot tenebros. Coincidența însă nu-i de ignorat. Îngustează unghiul raționamentului și ai să vezi că sună al naibii de interesant. Una din prezumtivele gazde ale cârnului locuiește la o distanță de câțiva metri de Melania Lupu. Începu să râdă încetișor: Nu zău, nu m-ar mira deloc. Locotenentul impasibil își privi ceasul. ― E încă devreme. Abia 6. ― Perfect, mergem. Nu uita ordinul de percheziție. De la fereastra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu toate că trebuia să serbez revelionul cu prietenii la cineva acasă, luasem o hotărâre de ultimă oră, de a reasambla fragmentele de corp ale zeiței frumuseții. Celorlalte două zeițe nu mai aveam ce le face. N-aveam cum să repar nasurile cârne. Ceea ce mă deranja însă și mai mult în tot acest tărăboi, fusese bădărănia celui care nu numai că îndrăznise să descuie apartamentul în lipsa mea, dar să-mi facă zile fripte umilindu-mi ce aveam mai scump: statuetele. La momentul respectiv
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o jumătate de litru de cafea neagră tare, tare și fără vreo 5-7 țigări, mai avea și prostul obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în trei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se servea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și ceilalți? Să încerc să scriu în continuare părerea mea despre mine, Robert Arsene, elev în clasa a patra, la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Mă uit în oglindă și văd un băiat de statură mijlocie, șaten, cu fața rotundă, nasul cârn, cu ochii căprui și cu o gură zâmbăreață și niște obrăjori dospiți. Sunt o fire sportivă, mereu plin de energie. Trebuie să recunosc că nu sunt un băiat foarte conștiincios sau studios, deși sunt inteligent. Sunt un băiețel isteț, cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și căprui că înserarea,cu părul șaten că fructele castanului și genele arcuite și dese. Nasul mic, puțin cârn și cu un simț al mirosului extraordinar, urechile cu care aud perfect, mă fac să cred că intr-o altă viață am fost cățel! Cei din jur mă consideră o fată deșteaptă, conștiincioasă, cu un suflet bun și chiar amuzantă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
invită odată și pe mine. Bairamul tocmai era în toi cînd apăru Madlen; intrarea fu gălăgios salutată. Fata se dezbrăcă de blană și, picior peste picior, ceru o țigară. Avea picioare frumoase. Drăguță, violent vopsită, fața ei teșită, cu nasul cîrn și maxilare pătrate, degaja un miros plăcut de cremă. Cu o expresie ageră și vie, se uita pe lîngă umărul celor cu care vorbea, țintindu-ne pe rînd, pe fiecare. Ochii femeii deveneau sclipitori cînd ne susțineau privirile. Scutură scrumul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din cauza lui Fărocoastă. Plină de nuri, suplinitoarea de limbă franceză, care cîndva abordase prima clasă de liceu, s-a trezit între timp exmatriculată. Cu un obraz proaspăt, soția felcerului se credea miss cancelarie. Își rădea sprîncenele la rădăcină iar nasul cîrn și plin de haz o deosebea de alte dăscălițe ce ședeau ca niște cloște îmbufnate în paie. Singura care își da silința, întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea doi ochi rotunzi de huhurez rotofei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat avertismentul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Libere. Ca semn de recunoaștere propun poziția stând într-un picior, evident pentru economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de țară. Satul mirosea cum mirosea ea. Creanga gutuiului se întindea spre fereastră ca o mînă. "Hai!" Rusalin, băiatul din vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era puțin îngroșat. Avea un aer adolescentin, cu șoldurile înguste, cu sânii mici, cât să umple o cupă de șampanie, cu bretonul prins, școlărește, sub bentiță. Pomeții îi ridicau coada ochilor, încât culoarea verde, luminoasă, umbrele genelor întoarse și nasul cârn îi dădeau înfățișarea unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele feminității păreau nedezmeticite, ar fi trebuit s-o faci să plângă, pentru ca femeia să iasă la iveală. Apoi, încetul cu încetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai multe, în altele mai puține, dar le întâlnim peste tot! Dacă termenii om, bărbat, femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic, sfânt, vrednic, zdravăn, dar și cârn, gângav, gârbov, lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații, grădinar, precupeț, vraci, zidar, zlătar. În agricultură, terminologia esențială este latină, dar avem (întâlnim) și cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepțeni de bagá". Dragomir funcționează în regimul opus: "Dragomir este foarte lung, cârn, cu ochi rotunzi și foarte mobili, având gâtul subțire de culoarea cafelei cu lapte și fasonat ca la strung, și purtând două smocuri fine de păr, lustruite și negre ca pana corbului, care-i atârnă ca un decimetru pe ceafa
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]