600 matches
-
din lucrul ăsta în care plutește universul. Dar niciodată cald sau rece, solid sau moale, stânga sau dreapta, sus sau jos, ci doar imaginea, depozitul. Doar aparența asemănării, șlefuită de cascade chimice, distrugând mereu starea responsabilă cu depozitarea. Semafoare noaptea, cârpind însăși terasa de pe care semnalizau. După cum scrisese el la un moment dat: Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... N-avea nici o șansă să le arate așa ceva. În cel mai bun caz, putea doar să le dezvăluie nenumăratele feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stăteam acolo și mă gîndeam la aceste lucruri și la acești oameni. Mă gîndeam la domnul Rosen, la femeia aceea și la sora ei, la miile de clipe ciudate și tainice ale vieții noastre. Mă gîndeam ce bine s-ar cîrpi un perete cu cenușa lui Cezar și cum viața noastră se Împletește cu viața tuturor celor ce-au trăit, cum fiecare moment neînsemnat, fiecare viață neînsemnată, fiecare vorbă pierdută sau pas uitat, făcut cîndva pe aceste străzi, vibrează cumva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o parte spre motociclete. — Jimmy! zise doamna Macfee, știi că nu-mi place asta. — N-ai noroc, nu-i așa? spuse Macfee. își strînse buzele, trase un sertar din bord, scoase o șosetă și un ac și începu să-l cîrpească. Privind dincolo de profilul ei, Lanark văzu mașina mergînd alături de conducătorul grupului. Acesta era îmbrăcat în haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în piele, se ținea de el în spate. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se gândea pesemne la ale ei. Primul s-a sculat în grabă Zaharia, a doua, fără grabă, Liza, iar conu Costache s-a întors doar pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la drumul mare. Drumu-i lung și fleștărît, El pleacă tot amărât. Unde stă și hodinește Ia lula și duhănește Și cămeșa o cârpește Și curele fărbălește Și tot la mândra gândește Și din grai așa grăiește: - Mândră, mândră, draga mea, Mult mă mir, mândră, de tine, Ce pământ negru te ține De nu vini să vezi de mine. -Ține-mă pământ uscat Că socot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în baie, în bucătărie, când umbla la ușă. Cu nevastă-sa vorbea totdeauna în șoaptă, ca niște conspiratori. Tremura de frig și-și fricționa brațele goale. Pijamaua veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încîlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încâlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
imitativ și unele „cuvinte cam prea străine limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade, niște droguri și coloniale, cacao, eucaliptus, opium, eter și hașiș, cîrpesc la spate pantalonii versificatorului cu un petic violent: simbolism. Dar fondul sufletesc al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina multor lipsuri de complexiune par incapabili de a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea datoria neobosit. Barul, animat serile, era acum pustiu. Doar barmanul, în uniforma lui albă, ștergea paharele. Pe la ora două a intrat un student, cu ochii cârpiți de somn, să-și cumpere țigări. Barmanul a scos dintr-o cutie verde două pachete de Gauloise și i le-a întins împreună cu restul de două sute de franci, întrebându-l: — Mai aveți o săptămână până la Yokohama. V-ați simțit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gabi și Mircea n-au încercat nimic și nici planuri prea mari nu și-au făcut. Ea se trezea la ora patru dimineața, își bea cafeaua ori nechezolul, ce era, pe la cinci pleca de-acasă, stătea prin stație cu ochii cârpiți de somn, și pe la șase era în hala îmbălsămată de găinați și de umezeală. Și începea să organizeze munca, să verifice găinile bolnave, să hotărască rețetele de mâncare, din ce în ce mai mici și mai ciudate, gozuri făcute din tot felul de resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
învățat mama ta ? Îmi înăbuș un zâmbet la imaginea mamei mele cosând un nasture. — Ă, nu. Nu m-a învățat. — Pe vremea mea, spune doamna Farley, clătinând din cap, toate fetele bine educate erau învățate să coasă un nasture, să cârpească un ciorap și să întoarcă pe dos un guler. Nici una dintre aceste imagini nu îmi spune nimic. Să întoarcă pe dos un guler. Ce prostie. — Ei, pe vremea mea nu sunt, îi răspund politicoasă. Am fost învățate să studiem pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca asta nu se joacă așa.. Asta e o piesă complicată, o piesă labirint. La început pare că e simplă, da’ dup-aia... Zău, mai bine v-ați duce dracului. GRUBI: Iar începi! (Violent.) BRUNO: Stai! Stai! Grubi! GRUBI: Îi cârpesc două! După ce că n-are nici un rol, mai și vorbește (Prinzând-o de bărbie pe FETIȘCANĂ.): Ce rol ai tu, mă, în piesa asta? Ce rol? Vii și arunci lăturile și spui două vorbe. Ce rol e ăsta, mă? De ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tuturor obiectelor din casă, inclusiv al mașinii de scris - le făcea Șaman 43 husă fiecăruia În parte. După ce am terminat de bătut totul la mașină, m-am dus În sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „PĂi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos de la bibliotecă, unde ținea Într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fusese de fapt Întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, Încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Șaman 49 Îmbrăcat În pijamaua sa cârpită din loc În loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon În toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea În fața blocului să facă liniște ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
auzit cuvântul soluție m-am făcut rachetă. — Soluții, spărturi În zidul orb al zilei de mâine ! am izbuc- nit eu. Toată lumea caută o soluție personală de supraviețuire, toată lumea merge pe burtă, de parcă am fi o specie de târâ- tori-supraviețuitori ! Ne cârpim pe ici pe colo cu proiecte care storc toată vlaga din noi. Catinca dădu din umeri. Atunci ce e de făcut ? Întrebă ea sec. Crezi că lucrurile erau diferite pe când michelangelo picta Capela Sixtină ? — Tu nu ești michelangelo și nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vajnic al tuturor obiectelor din casă, inclusiv al mașinii de scris - le făcea husă fiecăruia în parte. După ce am terminat de bătut totul la mașină, m-am dus în sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „Păi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos de la bibliotecă, unde ținea într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
devenit ceea ce fusese de fapt întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Îmbrăcat în pijamaua sa cârpită din loc în loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon în toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea în fața blocului să facă liniște ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Când am auzit cuvântul soluție m-am făcut rachetă. — Soluții, spărturi în zidul orb al zilei de mâine ! am izbucnit eu. Toată lumea caută o soluție personală de supraviețuire, toată lumea merge pe burtă, de parcă am fi o specie de târâtori-supraviețuitori ! Ne cârpim pe ici pe colo cu proiecte care storc toată vlaga din noi. Catinca dădu din umeri. Atunci ce e de făcut ? întrebă ea sec. Crezi că lucrurile erau diferite pe când michelangelo picta Capela Sixtină ? — Tu nu ești michelangelo și nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]