2,960 matches
-
-o, deoarece mi-o reprezentasem altfel. Mai precis, căutam pe altcineva. De la distanța la care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întrebă ea cu oarecare prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă cheamă. Ea clătină din cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îmi era complet indiferentă. CÎnd termină de supt bomboana, scoase din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith ți-a mai scris? Ca și cum n-ar fi auzit Întrebarea lui Pablo, ea se ridică de pe bancă și porni să caute cățelul printre copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino Încoace! Pufi, tu-ți gura mă-tii, n-auzi? Cățelul, oprindu-se din preocupările lui de pînă atunci, o privea echivoc, dădea din coadă. La urmă, Își scutură blana și se apropie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Smith ți-a mai scris? Ca și cum n-ar fi auzit Întrebarea lui Pablo, ea se ridică de pe bancă și porni să caute cățelul printre copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino Încoace! Pufi, tu-ți gura mă-tii, n-auzi? Cățelul, oprindu-se din preocupările lui de pînă atunci, o privea echivoc, dădea din coadă. La urmă, Își scutură blana și se apropie adulmecînd nepăsător ici și colo. Abia după ce-l luă În brațe și Îl aduse Înapoi, găsi timp să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-și facă plimbarea de seară. — Noi am avut niște treburi În București și ne am gîndit să trecem să te vedem. Dar nu e chiar frig, nu? E o vreme plăcută. — Mda, consimți ea fără chef, dînd apoi drumul cățelului din brațe. Mai potrivit ar fi fost să tac, așa cum făcusem și pînă atunci. Simțeam Însă că trebuie să vorbesc, să provoc, să fiu ironic, un pic insolent, poate chiar să o lezez În vreun fel. Sau, dacă nu, măcar să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mele, provocată de dorința ca lucrurile să se fi petrecut astfel. Fiindcă În cele din urmă, ușor intrigat, m-am Întors să văd de ce Întîrzie. Mai auzisem și un chiot scurt, ca un tril curios de pasăre, urmat de lătraturile cățelului. Pablo stătea cu spatele la mine, cu mîinile În buzunarele pardesiului său, și privea În lungul aleii - În primă instanță nu mi-am dat seama la ce anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fapt, nu știu precis cît a durat, se prea poate ca secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui... La urmă, ea s-a lăsat lin Înapoi pe bancă, reluîndu-și poziția de mai Înainte, iar cățelul i-a sărit În brațe dînd din coadă, bucuros și mulțumit că o regăsise. CÎnd Pablo s-a Întors din nou cu fața spre mine, privirile ni s-au Întîlnit pentru o clipă, dar nici atunci nu am vorbit, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iei un pește și-l coși la gură. Ca să vindeci durerea de urechi, zice Mona, trebuie să folosești sperma unui mistreț care curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șerpii roșii se-ncolăcesc de-a lungul fiecărui deget. Anizanta, zice Stridie. Muștarul. Iedera japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să-i poată dresa? Lasă geamul jos, și mirosul bușește înăuntru, duhoarea fierbinte de pește mort, și, strigând în vânt, zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu o voce sonoră, dominînd rumoarea stîrnită. Șoferul pornește hotărît, oprindu-se lîngă umărul profesorului: Ridicați-vă puțin! Și dacă nu vreau? surîde calm profesorul. Cum adică?! se miră șoferul. Adică nu vreau ridică profesorul privirea, surîzînd. Ce ai cu cățelul doamnei? Am dispoziție... Ce e aia dispoziție?! subliniază profesorul. Domnule... se înfurie șoferul. Pentru dumneata sînt tovarășe. Nu-s obligat să iau animale la bord, n-am voie! Dar geamantane da? întrebă profesorul, arătînd cu privirea spre căruța din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se opresc cățeii plimbați seara... Și totuși, frumoasă!" conchide Mihai, cotind spre alimentara din fața hotelului. Mihăiță! se aude strigat din stînga. Lîngă el, numai la doi pași, Săteanu s-a oprit și-și trage mănușa. Noroc, Mihăiță! Ce faci pe aici? Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mi-au fost studenți adaugă profesorul cu mai puțină convingere. La fără frecvență? întrebă încet Lazăr. V-or fi fost spune șoferul -, dar aici, în cursă, eu conduc. Cursa are patruzeci și șase de călători, plus doi copii.... ...și un cățel murmură Lazăr. ...așa că nu risc să stau în cîmp și să-i aștept pe foștii dumneavoastră studenți. Te rog să nu fii ironic! hotărăște profesorul. Am să mă adresez secretarului de partid de la întreprinderea de transporturi. Eu sînt spune șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ți-i las aici, să știi! Ia te uită! Fă-o pe șefu la tine în cursă, nu la mine în restaurant! În drumul lui spre un colț mai întunecat, Mircea Emil se oprește lîngă bătrîna care se îngrijește de cățel. Frumos exemplar. E un Baset Teckel cu păr ras. Vă plac cîinii? Pasiunea mea. Cît are? Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a mai văzut-o pe bătrîna cu cățelul în brațe? E drept, i se pare că o vede uneori pe strada Lăpușneanu din Iași, cu cățelul furișat lîngă picioarele ei, dar seara asta, privind-o cu atenție, își zice că o știe de undeva. "În definitiv, gîndește Iașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a mai văzut-o pe bătrîna cu cățelul în brațe? E drept, i se pare că o vede uneori pe strada Lăpușneanu din Iași, cu cățelul furișat lîngă picioarele ei, dar seara asta, privind-o cu atenție, își zice că o știe de undeva. "În definitiv, gîndește Iașul e un oraș, numai un oraș, oricît de mare ar fi. Trăind ani la rînd în el, ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colțul după porțiunea de zid. Bătrîna o urmează, căutînd, în camera cu chiuvete, un loc mai curat și uscat, unde să-și lase jos cățelușa, îndemnînd-o, cu un sîsîit prelung, să se ușureze. Cînd o vede pe femeie că acordă cățelului o privire mai mult decît simpla remarcă a prezenței începe să-și verse necazul: Ce noapte! Ce lume! Un ochi n-am închis. Individul cu pălăriuță e dubios rău. Toată noaptea l-am păzit. Prea a dormit în nemișcare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe femeia care ține un copil între genunchi, schimbîndu-i bluza udă pe piept de la ceaiul vărsat. Nu mănîncă brînză; brînză și morcovi pasați au mîncat pentru toată viața răspunde femeia. Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și bate soția, îl iau eu la palme. Lazăr își vede de lucru tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și ia copilul, ducîndu-l pe celălalt de mînă. Hai, Vlăduț, hai cu tata. Amîndoi copiii se îndeasă în genunchii femeii, întinzînd mîinile mici spre cățelușă. Cît au stat la tata, se scuză bărbatul s-au jucat mereu cu un cățel. Copiii au apucat broboada în care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la întrecere în a exclama cîte un "am!" tot mai convingător, să obțină un semn de prietenie din partea animalului, care s-a micșorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hai, Vlăduț, hai cu tata. Amîndoi copiii se îndeasă în genunchii femeii, întinzînd mîinile mici spre cățelușă. Cît au stat la tata, se scuză bărbatul s-au jucat mereu cu un cățel. Copiii au apucat broboada în care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la întrecere în a exclama cîte un "am!" tot mai convingător, să obțină un semn de prietenie din partea animalului, care s-a micșorat și mai mult, clipind rar. Lăsați cățelul să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la întrecere în a exclama cîte un "am!" tot mai convingător, să obțină un semn de prietenie din partea animalului, care s-a micșorat și mai mult, clipind rar. Lăsați cățelul să se joace cu copiii o roagă tatăl pe femeie, apoi, cînd cățelușa este lăsată jos, își ia băieții de mînă și se întoarce la masă. Nu mai sta așa, ce sfîntu'! spune el încet soției. Întoarce-te, să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate pe lîngă cățel, să vadă dacă nu a pățit ceva. Auzind-o pe bătrîna cu ochelari, se apleacă spre ea: Cine-i brută? Dumneata răspunde în șoaptă, apăsat, femeia. Dar dumneavoastră, mamele, care dați drumul fetelor în lume fără să le învățați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ispășească păcatele părinților, cum pretinde Biblia sau serviciul Cadre. Lazăr se întoarce la locul său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]