752 matches
-
În seara aceea. Salonul de cosmetică, cu luminile lui roz, avea un orar ciudat și oferea servicii și mai ciudate. Serviciile oferite nu erau tunsul sau coafatul, ci compania a trei frumuseți locale care nu păreau mai mari decât Esmé. Cățelușul era al uneia dintre fete și spunea că mai erau și alții, șapte degete ridicate. Cățelușul avea probabil trei luni, zicea ea, și era „un câine foarte bun“. În timp ce tocmai spunea asta, cățelul se așezase pe vine și făcuse pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
servicii și mai ciudate. Serviciile oferite nu erau tunsul sau coafatul, ci compania a trei frumuseți locale care nu păreau mai mari decât Esmé. Cățelușul era al uneia dintre fete și spunea că mai erau și alții, șapte degete ridicate. Cățelușul avea probabil trei luni, zicea ea, și era „un câine foarte bun“. În timp ce tocmai spunea asta, cățelul se așezase pe vine și făcuse pipi. Plus că-l dă și ieftin, continuase fata fără să ezite, numai două sute de kuai, aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stătea pe un scaun cu un copil mic În brațe, mama și respectiv fiica Îngrijitorului templului care locuiau acolo. Lângă ele stătea un cățel Shih Tzu, știrb și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apelativul „copiii“, Își dădea ochii peste cap. Nu i se adresa niciodată, și când i se spunea să stea lângă ea, Își ținea nasul Îngropat În carte. Plus că nu vedea să-i pese vreunuia dintre adulți de moartea unui cățeluș. „E doar un câine“, ar spune ei. „Există oameni care o duc mult mai rău.“ Auzise scuza asta de atâtea ori că-i venea să vomite. Nu le păsa de alți oameni, doar de călătoria lor tâmpită, dacă o să merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu atât mai nefericită părea Esmé. Marlena se aplecă să-și ajute fetița să se așeze. O secundă mai târziu, Marlena țipă: —O, Doamne! Cățelușul scheună din nou. Harry alergă spre ele. Esmé Începu să urle: — Nu-l las aici! Dacă vreți să-l lăsați aici, rămân cu el. Încă de noaptea trecută, Esmé știa că inevitabilul se va petrece. Or să afle ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încât tot ce putea să facă acum era să urle. La acest sentiment de disperare contribuiau din abundență și hormonii pubertății. Harry ridică eșarfa pe care Esmé o confecționase dintr-un tricou, iar acolo, protejat de brațul fetei, era un cățeluș care părea cufundat Într-un somn de moarte. Lasă-mă să văd, Îi spuse el pe un ton calm. Nu te las! izbucni Esmé. Dacă Încerci să mi-l iei, te omor, jur că te... — Termină! o certă Marlena. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu ești doar actor? Îl măsură din priviri Încercând să-și dea seama dacă să aibă Încredere În el sau nu. —Pe bune, aprobă Harry, folosind acest americanism pe care-l disprețuia În mod normal. Apoi Începu să vorbească cu cățelușul. Salut, cățelușule drăgălaș, ești cam bolnăvior, nu-i așa? Îi deschise gura și se uită cu un ochi de expert la gingii, atingându-le ușor. Apoi, Îl trase puțin de pielea de pe spate lăsând-o să cadă la loc. —Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doar actor? Îl măsură din priviri Încercând să-și dea seama dacă să aibă Încredere În el sau nu. —Pe bune, aprobă Harry, folosind acest americanism pe care-l disprețuia În mod normal. Apoi Începu să vorbească cu cățelușul. Salut, cățelușule drăgălaș, ești cam bolnăvior, nu-i așa? Îi deschise gura și se uită cu un ochi de expert la gingii, atingându-le ușor. Apoi, Îl trase puțin de pielea de pe spate lăsând-o să cadă la loc. —Are gingiile cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe Îmbufnata lui nevastă, Roxanne. Cinci, domnișoara drăguță, Heidi cea care avea un fel precaut de a se purta ce Îi amintea de prietena lui din Yangon. —Șase, șapte... Adică Moff și fiul lui, apoi mama și fiica ei cu cățelușul... Walter se opri. Șapte spusese? Nici el nu se simțea prea bine. Avea o durere În partea din față a capului de la cât monoxid de carbon inhalase, iar asta Îi afecta judecata. Astfel, În timp ce număra pe partea dreaptă a autocarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
violate, fiii luați sclavi, casele arse. Dar ce putea ea să-i spună fiicei ei ca să nu o sperie? Esmé citi toate acestea pe fața mamei ei. —O, știu. Depinde, zise. Pufni cu un aer de superioritate. — Totul depinde. Mângâie cățelușul așezat În poală. Numai tu nu, cuțulache. Tu ești mereu bun. Hei, Walter, strigă Wendy. Tu ce părere ai despre dictatura militară? Walter știa că acest gen de Întrebări era inevitabil. Turiștii, mai ales americanii, voiau să știe ce opinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu! Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea din priviri. —Numai pe cap, Îi instrui Esmé cu strictețe și cu privirea atentă. Acolo. Ușor. Iar cățelușul linse mâna fiecărui copil ca o binecuvântare. Roxanne Îi făcu semn lui Pată Neagră să se apropie. Arătă spre cameră. —Se supără? E În regulă? Vă rog, spuse el, și făcu un gest cuprinzător cu mâna, un Îndemn să filmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vă pot spune: ca majoritatea asiaticelor, nu pare să aibă o zi peste 29 de ani. O, și are și o fiică de 12 ani, cam atât de Înaltă. Esmé. Un copil grozav. Precoce, curajoasă și drăgălașă. Are și un cățeluș, cam de 6-7 săptămâni, un Shih Tzu, care are hernie la ombilic. Știți, eu sunt medic veterinar, deci mă pricep la chestiile astea. Apropo, mi-ați văzut emisiunea, Dosarele Fido? Nu? Da, de fapt suntem În negocieri pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
giumbușluc pe care Îl făcea cățelușa. Înainte de a se rătăci, Harry Bailley o Învățase să-și dreseze câinele să facă tot felul de chestii. — Nu are rost să amâni dresajul până ajunge să facă lucruri care nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te amuze mereu, Însă tu trebuie să Îl răsplătești pentru giumbușlucurile pe care vrei să le repete. Fie un lătrat, un dat din coadă, un căscat. Sau atunci când se lasă pe lăbuțele din față și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
văzut-o pentru prima dată. În următoarea jumătate de oră, Harry se Îndreptă și iar se Îndreptă spre Buddha, din diferite unghiuri, afișând o uimire mereu nouă. În sfârșit venise momentul să filmeze câinii În acțiune. Harry Îi pofti pe „cățeluși“ și pe Saskia În fața camerei. Am primit o dispensă specială, spuse Harry, să lăsăm câinii să umble prin pagoda sfântă, să meargă oriunde i-ar duce nasurile - fiți liniștiți, acești câini sunt extrem de bine dresați, deci nu vor face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bennie. Și o femeie: Vera. Tăiați. Unii stau pe un buștean, alții se sprijină de el. Obiectivul se apropie de o umbrelă dată cu ulei, iar Roxanne strigă: —Hei! Umbrela se dă pe spate și de dedesubt apare Esmé cu cățelușul alb În brațe. Se strâmbă spre cameră. Tăiați. Ce e ăla? Un râu? Un hău? Cu siguranță o prăpastie adâncă, dar, deși obiectivul e Îndreptat spre fundul hăului, nici urmă de fund. Ți se face rău uitându-te În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
i-am întins telefonul Mariei. Cât nu sufeream eu mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți imaginai că orașul e înconjurat de rachete. Maria s-a uitat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am mers cu ritmul ăsta blând și adipos lipit pe retină. În fiecare zi, mă pândeau 7 ore de carceră, cu pauze lungi, imposibile, care mai mult mă dărâmau (fiind începător, primisem normă dublă). Dimineața, străbăteam strada Paris ca un cățeluș scos la pipi. Seara, mă clătinam la ieșirea din pușcărie, amețit de-alcoolul eșapamentelor. Mă înfundam în aerul lichid care plutea printre poșete, cataloage și cranii parfumate, cu sentimentul că am exact ceea ce merit: lumea meschină și supradezvoltată, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fetele nu lipseau din cartier. Se hârjoneau sub nasul nostru, bine-mersi, ca pe-o plajă. Unele săreau coarda (așa i-au spart lui „Bucată“ un dinte), altele plonjau de pe garduri pe barele metalice de atârnat covoarele, altele plimbau câte-un cățeluș, zâmbind mârșav, caragialian. Nu le băgam în seamă. Mare greșeală! Mai târziu aveam să realizez că trebuia să mă uit cu mai multă atenție. Fetițele astea multe și mici, cu părul castron sau bucălat, îndesate în fustițe miniaturale și împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cauza e că voiam să vedem virtuți mai gingașe decât a noastră ieșindu-și din fire pentru acest act. Virtutea noastră prea e solidă și din topor pentru a dezaproba din orice punct de vedere pe omul carele, mușcat de cățelușul blond al d-lui Brătianu, în stare de turbăciune, se apără cu ce poate. Niciodată insultă mai gravă nu s-a adus miniștrilor plenipotențiari ai României și ai persoanei regelui decât aceea adusă de blondul d. Stătescu, ministru al desfacerilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
formulare de scuză, una umilită, alta și mai umilită, a treia de tot umilită, a patra în sfârșit umilissimă, până ce cabinetul din Viena a găsit că onor. Stătescu a atins marginea estremă a servilismului posibil și s-a declarat mulțumit. Cățelușul blond al d-lui Brătianu a trebuit să-și facă toate datoriile de cățeluș: să aporteze, să facă sluj și să se închine până la pămînt! Acum toate sunt bune și frumoase. Istoria asta e atât de neplăcută și atât de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a patra în sfârșit umilissimă, până ce cabinetul din Viena a găsit că onor. Stătescu a atins marginea estremă a servilismului posibil și s-a declarat mulțumit. Cățelușul blond al d-lui Brătianu a trebuit să-și facă toate datoriile de cățeluș: să aporteze, să facă sluj și să se închine până la pămînt! Acum toate sunt bune și frumoase. Istoria asta e atât de neplăcută și atât de greu de înghițit din partea onorabililor patrioți de profesie încît "Romînul" caută să distragă publicului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
într-un mod atât de nedemn cuvintele. Suntem siguri că daca 'și reparau greșala prin retragere nici unul din urmașii d-lor nu era obligat a coborî atât de jos scara umilirii precum au coborît-o d. Brătianu, precedat de blondul său cățeluș. Fără îndoială opoziția nu se poate decât felicita - în acest unic caz - că are un guvern atât de feștelit. Daca d. Urătianu ar fi avut demnitatea de-a se retrage, orice partid ar fi venit în urmă-i ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
niște crengi uscate din prundul Moldovei și mă îndemna să fac "zilnic oleacă de gimnastică folositoare și ție și casei", zicea dânsul. Într-o zi după ce câinele cel bătrân, Ursu, dăduse ortul popii tata a adus de la un prieten un cățeluș negru cu două ținte albe în frunte, un cățeluș grăsuț ca un pepene, lung și frumos pe care mi 1-a dat în grijă, să-i dau lapte cu mămăligă și apă rece într-o trocuță și zice tata: Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să fac "zilnic oleacă de gimnastică folositoare și ție și casei", zicea dânsul. Într-o zi după ce câinele cel bătrân, Ursu, dăduse ortul popii tata a adus de la un prieten un cățeluș negru cu două ținte albe în frunte, un cățeluș grăsuț ca un pepene, lung și frumos pe care mi 1-a dat în grijă, să-i dau lapte cu mămăligă și apă rece într-o trocuță și zice tata: Ia seama să nu iasă în drum, să-l calce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trocuță și zice tata: Ia seama să nu iasă în drum, să-l calce vreo mașină ori să se ducă prin grădină, prin popușoaie și să pună cineva mâna pe dânsul, că el e încă foarte mic și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]