743 matches
-
a înainta pe drumul destinat, fără să mai iei aminte la nefericire. Astfel de fapturi se află pretutindeni și ele-ți mobilează existența, tonifiându-te, învigorându-te, întremându-te. Au, cu alte cuvinte, rolul de tămăduitor de trup și de suflet. Un cățeluș, o pisicuța, o pasare, un animăluț oarecare, devine partenerul tău de discuții, de certuri, de mângâieri și alintări nesfârșite. În plus, știe să păstreze o taină, un secret, daca i-l împărtășești atunci când nu ai cu cine stă de vorbă
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359205_a_360534]
-
ei detașare e, de fapt, un fel de a nu încărca cu povestea ei, de a nu șoca cu detaliile violențelor pe care le-a trăit. Uneori zâmbește când descrie cruzimea a cărei victimă a fost. Folosește câte un diminutiv - “cățeluș” - ca să îmblânzească ceva de neîmblânzit și de neiertat. Ascultând-o, poți tu însuți să îți pierzi încrederea în oameni: “La mine bătaia era continuă. Era genul ăla de bătaie: Ai meritat-o, asta e. Era un ritual de seară, nu
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
dar a prins-o până să ajungă ea la tren: “M-a bătut de acolo până acasă, m-a bătut și acasă, apoi m-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”, spune femeia. Acela a fost momentul în care s-a rupt de lume și s-a gândit că dacă se va salva într-o bună zi, se va salva doar de una singură. Prea puțini
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
rele, dar mai ales azi constatăm că nu sunt (deloc) toate bune! lăsăm deoparte cuvintele frumoase ca să constatăm că un salariat este tratat la fel de arbitrar oriunde în lume. democrația este o vorbă goală, bună numai pentru naivii incoruptibili. dulăii și cățelușii nu vor sta niciodată la aceeași masă.chiar dacă se organizează în sindicate, între lupi și miei, argumentul convingător rămâne întotdeauna forța. aproape toată lumea muncește iar țara nu are bani să plătească salariile. liderii noștri se consideră fericiți când contractează câte
LIBERTATE VERSUS ANARHIE de ION UNTARU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340518_a_341847]
-
fel, am multe metode atractive (mă documentez relativ mult). Dar cred și într-o educație solidă, atât morală, cât și intelectuală. Am și reușite, și eșecuri (am mai scris-o), dar mă străduiesc să fac din elevul meu nu un cățeluș dresat, ci un om reflexiv (indiferent că va fi intelectual sau muncitor necalificat), vigilent la spectacolul lumii, vigilent la nuanțe și argumente, care să înțeleagă totodată necesitatea respectării unor reguli și a efortului. Da, efort, căci copiilor le place, de
Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor () [Corola-blog/BlogPost/338331_a_339660]
-
după care și-a coborât privirea și a oprit-o pe mijlocul meu. Mi-am imaginat, pentru o clipă, că-mi cere să fac sex cu ea. „Dă-m pachetu de țâgări!” Răsplata chinului meu de vânzător a fost un cățeluș: Zăbran. L-am cumpărat din Sibiu, pentru 200 de mărci, de la Ilie Lupu, părintele rasei Ciobănesc Mioritic. Aveam convingerea eronată că e bine să am deja câinele atunci când voi avea oi. L-am luat, așadar, încă din aprilie; de regretat
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
rasei Ciobănesc Mioritic. Aveam convingerea eronată că e bine să am deja câinele atunci când voi avea oi. L-am luat, așadar, încă din aprilie; de regretat aveam să regret mai târziu. Mă întorceam cu trenul; două studente se jucau cu cățelușul, eu citeam. Ușa culisantă a compartimentului a huruit și, în cadrul ei, s-a proțăpit o țigancă masivă, îmbrăcată tradițional. - Hai să vă ghicească baba! Să vă ghicească baba trecutu și viitoru! Asta cu ghicitul trecutului m-a făcut atent. Studentele
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
acceptam), grăbindu-se să îmi anunțe ei primii alte turme din peisaj. Da, copiii sunt foarte atașați de ecran. Dar în același timp, coborând din autocar, de fiecare dată am constatat atracția lor față de animale - bucuria cu care descoperă un cățeluș, un mânz, o gâscă (din fericire, ne sâsâia arțăgos din spatele unui gard). Adolescenții aceia, uneori cu două capete mai înalți decât profesoarele lor, sunt aceiași băieți dintotdeauna care caută bețe, pietre, care urcă pe bușteni și care cer voie să
Am citit jurnalele acestor elevi și mi-am dat seama că, uneori, copiii noștri nu vor decât să ni se ia curentul () [Corola-blog/BlogPost/338658_a_339987]
-
Își continuară drumul spre blocul din fața Billei, unde locuiau. Când ajunseră în fața lui, își strânseră mâinile și își luară rămas-bun, după care plecară fiecare în treaba lui. Vasile mai făcu câțiva pași spre centru. La un moment dat îi ieși cățelușul cel alb în cale și bucurându-se de prezența lui, îi spuse: - Cățelușu! Cățelulul meu drag, ce faci? Acesta lătră prietenos la el, dădu din coadă și se apropie repede de el, gudurându-se. Cuțul meu drag, îl alintă și
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
bem amândoi. - Hai, atunci. Tu-mi dai să beau șî io îți dau s-asculți muzică, da? - Daaa! îi răspunse căpitanul, râzând, hai, atunci! Se luară de după gât și o porniră spre insulă, unde ceilalți câini se auzeau lătrând, cu Cățelușul după ei. Referință Bibliografică: Căpitanul Vasile (6) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
pentru tata, să ajung” om mare” ca la masa mea să fie în fiecare zi pâine albă cu salam, așa cum văzusem în casa de la oraș a surorii mamei mele. Acolo în târnațul acela am jelit primul prieten adevărat, un biet cățeluș ce-l găsisem flămând și murdar în pragul casei noastre. Am intrat în casă ștergându-mi picioarele de rogojina din pănuși uscate de porumb făcută de Anișoara, Anișoara aia din colțul străzii care era foc de inteligentă, citea câte trei
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
deschise, numai să-mi facă mie în ciudă? - Hai, hai, nu te mai victimiza atât, sări ca arsă Aveline. Cred să nu prea mai aveai ce să-i oferi interesant ca să-l mai poți tine în lesă ca pe un cățeluș. Poate de aceea ți-a dat un șut în cur. - Tu să taci, să nu mă reped în părul tău! Te credeam prietena mea când de fapt tu tot timpul abia așteptai să-i dai ocazia acestui neisprăvit de a
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
mai schițat, se știa demult învins. Vânzătorul negustor prezentându-i că pe-o marfă I-a lăudat pe fiecare, omițând să fac-o gafă. Observându-i ochii blânzi, fără licăr, bucurie, L-a-ntrebat pe comerciant, respectuos, cu modestie Dacă poate cumpăra cățelușul întristat Fiindcă-i este tare drag, este ceea ce-a visat. Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici s-alerge, să se joace, stă mereu și meditează, Nu mănâncă
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
să fac-o gafă. Observându-i ochii blânzi, fără licăr, bucurie, L-a-ntrebat pe comerciant, respectuos, cu modestie Dacă poate cumpăra cățelușul întristat Fiindcă-i este tare drag, este ceea ce-a visat. Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici s-alerge, să se joace, stă mereu și meditează, Nu mănâncă, nici nu lătra, toată ziua dormitează, I s-a rupt cândva lăbuța, va fi șchiop întreaga viață. Ce-ai putea
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
truda, într-un plic. Văzând omul că nu poate să-l convingă nicidecum I-a propus să-i dea cățelul chiar și gratis, fiecum. Dar un gând îl frământa și nu-nțelegea defel Ce-ar putea face băiatul cu un cățeluș că el? Isteț foc, fără s-aștepte vreo-ntrebare de la domn, Ridicându-și pantalonii i-a spus simplu: eu sunt om! Am și eu un picioruș, care e din lemn, vezi bine, Dar am suflet și mă doare, ce-aș
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
oamenii ca în așteptarea unui răspuns. Oamenii însă n-o mai luau în seamă. Parcă o și uitaseră. Până într-o dimineață când, intrigați de schelălăiturile ce se auzeau din curtea casei, au rămas uimiți să vadă în jurul ei trei cățeluși, trei ghemotoace negre și pufoase cu lăbuțele maronii, care se împingeau cu boticurile umede trudindu-se să-și găsească un loc cald lângă trupul mamei. Nimeni, nici măcar femeia care-i aducea mâncare, pe fugă ce-i drept, nu văzuse vreun
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
își rărise simțitor vizitele. Era văzută doar când schimba chiriașii care, nu se știe de ce, nu făceau prea mulți purici pe acolo și Lady nu apuca să se lege de niciunul. A mai venit și când a înstrăinat doi dintre cățeluși. Al treilea a rămas acolo, în curte, spre bucuria mamei, a vecinilor, dar mai ales a copiilor care-l vedeau crescând de la o zi la alta și-i urmăreau încântați zbenguiala. Îl strigau Puiul de Lady și aveau grijă să
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
de cei trei copii năzdrăvani cu care Dumnezeu mi-a binecuvântat viața: - Mamă! Mamă!... Uite ce am găsit! Mirată, am privit la Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
vor îngriji de el, pentru că era frumos foc și de rasă pe deasupra. Pe de altă parte, mai eram încredințată că acolo nu-i va lipsi mâncarea niciodată. Zis și făcut! Dar, în dimineața imediat următoare, pe când ziua abia biruia noaptea, cățelușul acela, pe cât de micuț pe atât de inteligent, își făcea iarăși victorios intrarea în curtea noastră. Poarta, cum era cu puțin mai ridicată de la pământ, binențeles că îi permitea să se strecoare fără probleme. De data aceasta, ghemotocul, n-a
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
crescut eu, vrând-nevrând, mai mulți câini și o droaie de pisici de-a lungul anilor, datorită celor trei băieți ai mei, cu gusturi și capricii diferite, dar Ursu, a rămas unic în viața noastră. Ghemotocul acela micuț și pufos de cățeluș alb, s-a făcut până în iarna următoare o frumusețe de câine, după cum ne și așteptam, un dulău inteligent și cu multă personalitate, care a știut să-și găsească singur rostul și locul său potrivit în familie. Nu știu cum a putut să
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
fi pus la gât. Traversa strada singur, dar cu multă atenție, ferindu-se, de evenualul pericol al mașinilor, exact ca un om mare. Și cel mai curios, din toate cele ce am sesizat la el, a fost că nici unul dintre cățelușii mai micuți purtați în lesă de stăpânii lor, nu-l lătrau când se întâlneau cu el pe stradă. Le era parcă, un fel de prieten sau frate mai mare. Să se oprească, cumva, din drumul lui să-i miroase, așa cum
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin și plângăreț, totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba mai sunt și altele, ...când în prezența copiilor
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
Dar sunt și câini care, probabil, De zile-ntregi, flămânzi, „postesc”. Un colț de pâine pentru mine Nu-i mare lucru, e nimic, Așa că-i mai dau o felie, Ca bucuria să nu-i stric. Dau iar să plec, dar cățelușul Pe urma mea venea tiptil. Să mă conducă până-acasă Se strecura tăcut, docil. Cu ai lui ochi duioși și negri, Direct în față m-a privit Și, brusc, mi-a arătat lăbuța Unde un om rău l-a lovit
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
mic și slăbănog, Nu merită să chinuiască Sau să rămână chiar olog. Și mă întorc scurt, rușinată De fapta ce nu-mi aparține. Uitându-mă în ochii lui, Ascund durerea-adânc în mine. Nu am cum să îl iau acasă Pe cățeluș, dar poate mâine Îl voi vedea din nou pe stradă Și-o să-i mai dau un colț de pâine... Referință Bibliografică: DOI OCHI TRIȘTI / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14 februarie 2015. Drepturi de
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci ! A ieșit afară ,dar ,în mod paradoxal ,n-a rupt-o la fugă cum m-am așteptat. A întors capul către mine și a lătrat din nou. -Nu te
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]