349 matches
-
reacționează la acțiunea viitorului donator (reacția eroului). XIV) Unealta năzdrăvană intră în posesia eroului (înzestrarea, obținerea uneltei năzdrăvane). XV) Eroul este adus în zbor, călare, pe jos la locul unde se află obiectul căutării lui (deplasarea spațială între două împărății, călăuzirea). XVI) Eroul și răufăcătorul intră în luptă directă (lupta). XVII) Eroul este însemnat (marcarea, însemnarea). XVIII) Răufăcătorul este învins (victoria). XIX) Nenorocirea sau lipsa inițială este remediată (remedierea). XX) Eroul se întoarce (întoarcerea). XXI) Eroul este urmărit (urmărirea, goana). XXII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
poporul român condus de Ștefan cel Mare și Sfînt apără independența țării" sau despre "lupta românilor pentru eliberarea țării" sub Mihai-Vodă Viteazul (Almaș, 1994, pp. 35, 45, 52, 63). Impresia lăsată este că întregul popor român s-a raliat sub călăuzirea războinică a marilor săi conducători, ceea ce evident nu a fost cazul. Emisiunea retorică a literaturii didactice se cristalizează și în ideea de unitate belică a tuturor românilor, care au strâns rândurile în "frontul antiotoman" în fruntea căruia s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neobișnuit al glosolaliei și acesta o ajută să-și îndeplinească activitatea misionară. Reprezintă o trăsătură rară, pe care de obicei femeile nu o primeau: „Darurile feminine nu erau destinate învățării în spațiul public, ci mai curând pentru a oferi o călăuzire morală, atunci când se apropiau de cineva aflat în nevoie. Mult mai frecventă decât glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propriilor suferințe și slăbiciuni: iată, și prin acestea ne putem lăsa să fim călăuziți de la sfințenia dorită spre sărăcia dăruită». UN SECOL DE RODIRE: SĂMÂNȚA LUI CHARLES DE FOUCAULD Peregrinarea pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican. O primăvară pregătită demult de atâtea peregrinări personale profetice, printre care se evidențiază și aceea a fratelui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
găsit În opera literară un fidel aliat. Aceste obiective au fost canalizate În trei direcții: elaborarea și conștientizarea bazei teoretice a RS, a complexului programatic și principial al noului curent sau metodă de creație; analiza constantă a fenomenului literar concret, călăuzirea fermă a acestuia spre tematica și finalitatea partinică, demascarea promptă a abaterilor de la canon și a influenței literaturii „decadente”, În scopul apărării purității r-s, precum și revizuirea moștenirii literare românești și universale prin prisma ideologiei de partid. Cele trei direcții
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Dumnezeu, acest privilegiu în acest regat ca regii să nu moară deloc. El ne-a lăsat unul, în care, de la aceste vîrste mici, strălucește imaginea virtuților sale; [el] ne lasă regina, mama sa, prințesă magnanimă, deja declarată regentă pentru călăuzirea persoanei sale și a statului. Noi trebuie, deci, astăzi, să ne întoarcem privirile spre ei, pentru a le face jurămîntul întregii noastre supuneri și a sprijinului nostru fidel. În acest jurămînt, domnilor, dat fiind ceea ce sînt eu între voi, voi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Heidegger conceptul de t e t r adă prin care acesta definește locuirea muritorilor pe pământ, sub cer și În prezența divinilor, găsim cu ajutorul lui un sens al ornamentului pre-modernist: „[...] În salvarea pământului, În primirea cerului, În așteptarea divinilor, În călăuzirea muritorilor se petrece locuirea ca acea Împătrită ocrotire a tetradei.― (Heidegger 1935: 42) Putem numi ornamentul clasic tetradic, deoarece dă seama Înainte de toate despre un anume fel de a fi În lume, de a locui. Ornamentul tetradic este orientat față de
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
strădui și nici nu putem spera ca încercările noastre să aibă vreo răsplată: ,,...pe măsură ce înaintăm pe drumul mântuirii, fiind stimulați de inspirația ce ne-o dă Dumnezeu, prin aceeași măsură atingem și desăvârșirea celei mai înalte binecuvântări, fiind trași de călăuzirea și iluminarea dumnezeiască”. Dăruirea umană nu e suficientă fără cooperarea și îndrumarea dumnezeiască. Încercările și strădaniile noastre nu au vreo putere în a dobândi răsplata cea mai mare a purității fără ajutorul lui Dumnezeu. Răbdarea suferinței este dată mai mult
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scenariul a ajuns la Paradox Film, unde Alexandru Iclozan mi-a spus: "Eu vă ajut, să încercăm.". Sandu era după a doua operație de cancer... Care variantă din "Ana"? Ultima, cea care se și aprobase, dar care căpăta o altă călăuzire. Un film despre cum nu am putut face niciodată filmul "Meșterul Manole". Și pe asta ai făcut-o. Da! Și m-a interesat foarte mult. În acest film, "Ana", se rostuiesc toate filmele mele. Pragurile și răspântiile, pânda bătrâneții, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Rousseau), își creează propria suveranitate (Hobbes). Libertate totală tocmai fiindcă e drastic limitată, stabilindu-și ca orizont lumea naturalelor pentru a se proteja de instituțiile supranaturalului, de ceea ce, în acestea din urmă, folosea prestigiul absolutului pentru hegemonie mundană, război religios, călăuzire autoritară a conștiințelor. Libertate drastic limitată pentru că dimensiunea supranaturală a omului a fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman în întregul lui a fost absorbit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
condus la ideea predestinării oamenilor în funcție de voință arbitrară a divinității. Contextele însă arată întotdeauna că „rătăcirea” e pedeapsă pentru tăgada (13, 27; 74, 31/34), pentru împotrivire față de adevăr (14, 4), pentru fapte rele (16, 93; 35, 8/7), iar călăuzirea e dar și totodată răsplată pentru primirea adevărului (74, 31) sau pentru căința (13, 27). Bineînțeles că numai „Călăuzitorul” a fost reținut printre „numele frumoase” ale lui Dumnezeu. Semnificație de bază: călăuzitor (pe calea mântuirii). 2.1.12.2. al-Mub
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
când stau în întuneric, Domnul este Lumina mea.” (G-R) YHWH ’Är we-yișe‘ (Ps 27/26,1a): „Domnul este Lumina și Mântuirea mea.” (t.n.) Metaforă luminii, tot o metaforă universală, vorbeste despre Dumnezeu-călăuzitorul. În Biblie, ea are întotdeauna în subtext călăuzirea minunată din vremea exodului, cănd Dumnezeu lumină drumul evreilor noaptea prin pustiu din stâlpul de foc: We YHWH holQk li-penQyhem yÄm"m be-‘ammó: ‘"n"n la-nehoÖam hadderek we-layl"h be-‘ammó: ’Qš l"hem l"-lekeÖ yÄm"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne’nserate, oglindă - fără urmă de pată - a lucrării lui Dumnezeu, icoana a bunătății Sale.” (BVA) De o astfel de personificare au parte și „Cuvântul Domnului” (da>ar YHWH294) și „Duhul Domnului” (ruaƒ YHWH295), cu rol similar: în creație, în călăuzirea istoriei și în chemarea unor oameni prin care Dumnezeu își realizează planul mântuitor. Semnificații de bază: revelator al lui Dumnezeu și al lucrării lui mântuitoare. 3.2.2.11.2. ho lógos: „Cuvântul” (toate traducerile românești); „Verbum” (Vg); „le Verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.23. Nór (2.1.12.3.) și ’Ar (3.1.13.2.), respectiv tò phÄÎs (3.2.2.15.2.). Metaforă universală a luminii folosită pentru Dumnezeu poate fi înțeleasă în multe feluri; totuși, contextul sugerează mai ales ideea călăuzirii. În majoritatea limbilor nu pune probleme de traducere. 4.1.24. al-Ra≤m"n, șal-țRa≤m (2.1.13.1.), (al-)La” f (în contextele de la 2.1.13.3.), al-Barr (2.1.13.4.), ′alm (2.1.15
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în cele din urmă înlăturarea completă a negrului și crearea unor ființe paradisiace întrupând perfecțiunea umană. Când am ajuns aici, am și desființat proza, cultivând genul liric al dithyrambului. Scopul fundamental al pasajului despre literatură din Raportul tovarășului Malencov este călăuzirea scriitorului pe drumul realismului socialist. Omul este perfectibil, nu perfect. Fără acest plan înclinat de la minus la plus, literatura cade în somnolență (...). Fără conflict nu pot exista nici drame, nici comedii și teoria falsă că în lumea socialistă nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
PA. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. LV. Frazele tale sunt scurte poeme. Există elemente autobiografice în ce scrii? PA. E inevitabil ca romanele să aibă elemente autobiografice, din moment ce eu, omul, sunt cel ce le scrie. "Eul" meditează ineviatbil asupra propriei ființe. "Eul" are înțelesuri proprii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
semiți fugiți din Egipt ca să putem spune care dintre ele este chiar cel despre care vorbește Biblia. În plus, arhivele egiptene nu au înregistrat nicio dispariție în mare a unei armate egiptene în timp ce urmărea un grup de israeliți ieșiți sub călăuzirea unui anume Moise. Nu amintesc nici de moartea faraonului înecat în mare. În realitate, cronicile timpului nu înregistrau prea ușor înfrângerile. Și, foarte probabil, pentru curtea faraonului, evenimente ca acelea pe care le povestește Biblia erau doar anecdote lipsite de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
însă, pentru moment, nu dispunem. În sfârșit, repetăm că Moise este o figură cheie în Vechiul Testament pentru că instituțiile mozaice îi permit Israelului postexilic să trăiască în propria țară fără monarhie și fără autonomie politică. Situația lui Israel în pustiu, sub călăuzirea lui Moise, este emblematică: Israelul postexilic trăiește în condiții asemănătoare. Intenția fundamentală a textelor este să transmită acest mesaj esențial, nu să schițeze un portret al istoricului Moise sau să reconstruiască trecutul îndepărtat al strămoșilor lui Israel în pustiu. 4
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cronologiei stabilite de cercetători, cucerirea lui Iosue a avut loc între 1200 și 1100 î.C. Această dată pune imediat o mare problemă exegetului și istoricului. În această epocă, cetățile Ierihon și Ai nu erau locuite. Poporul lui Israel, sub călăuzirea lui Iosue, se găsea deci în fața a două cetăți distruse, în ruină (cuvântul ebraic „Ai” înseamnă chiar „ruine”). Probabil, povestirile s-au născut tocmai pentru că aceste cetăți nu erau ocupate. Au fost propuse diferite teorii pentru a concilia textul biblic
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se presupune că cei doi termeni ai scenariului au consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă a posibilului celui călăuzit. Or, în lumea reală a istoriei sunt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sunt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poporul român condus de Ștefan cel Mare și Sfînt apără independența țării" sau despre "lupta românilor pentru eliberarea țării" sub Mihai-Vodă Viteazul (Almaș, 1994, pp. 35, 45, 52, 63). Impresia lăsată este că întregul popor român s-a raliat sub călăuzirea războinică a marilor săi conducători, ceea ce evident nu a fost cazul. Emisiunea retorică a literaturii didactice se cristalizează și în ideea de unitate belică a tuturor românilor, care au strâns rândurile în "frontul antiotoman" în fruntea căruia s-au ridicat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]