1,672 matches
-
și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se bucure de razele călduțe ale soarelui. La mesele de pe terase, în fața unor cești de cafea naturală, domnitori, crai, voievozi, cnezi și principi maziliți, unii mai tineri, alții mai bătrâni, așteptau trăgând din lulele semn din partea Măriei-Sale, sultanul Beșiktaș. Femei, ce-i drept, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți cu gingășie și-și întoarse frumoșii ei ochi spre soț: — Ce frumos a vorbit Vodă! - șopti ea privindu-și bărbatul cu dragoste. — Tacă-ți fleanca! - murmură printre dinți Drăguțescu - și șterge-te pe bărbie. Ești plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se putu imediat citi pe chipul moldovenilor; într-adevăr asocierea frigului cu întunericul era o operă măreață, dar ei nu erau pregătiți încă s-o suporte, așa că încuviințară pe dată invitația creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se mută pe altă planetă. Auzi, bomba mea cu efect Întîrziat! Iluzii, mon cher, iluzii. Păi sigur, scepticismul tău funciar, Înțelepciunea ta pasivă de om care n-a făcut niciodată nimic țși tu care te bălăcești Într-o apă, mai călduță așteptînd să cadă fulgerul din cer și să despice catapeteazma și să ieși de sub dărîmături neatins și să strigi În gura mare că tu ai crezut și ai luptat și ți-ai riscat viața și așa și pe dincolo) — Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Panait băiat bun ca toți prietenii de beție mă pune să-i arăt ce știu Îmi dă aparatul lui și pune-te neică pe treabă cînd m-au angajat la fototecă am și Început asaltul puteam să rămîn acolo călduț și asigurat ca arhivarul ăla nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile ocupate becul ăla mic de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată mereu e unul acolo care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit cu ochii mijiți. Tocmai am ajuns în dreptul lui. — E cam călduț, dar vine toamna - a spus el. A izbucnit în râs și a ridicat mâna stângă, să simtă soarele și cu ea. Eu sunt stângaci, dar nu face nimic. Pentru un bărbier e altceva. Când eram copil, a apărut la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cum curățau zăpada sau buruienile, în funcție de anotimp. Eu eram deja pe cale să verific dacă e adevărată teoria aceea nenorocită despre putrefacție, că dacă nu, mai bine sap trei metri după el și-l iau acasă, ca să-l spăl cu apă călduță de pământ și de râme. Pentru că lui numai aia îi plăcea. Nu suporta, săracul de el, apa caldă. Apoi tot s-ar fi întâmplat ceva. Înțelegi? Afară ceața deja se risipea. Șinele străluceau, la fel și acoperișul umed de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și baia cu o cadă adâncă de tablă. Apa era încălzită în ea, dedesubt, așa că pregătirile pentru baie începeau de după-amiaza. Am simțit cu timpul ce bine era în ea și m-am obișnuit. Am stat nopți întregi în apa călduță, mai ales după ce lucram mult. Ei bine, planurile lui Engelhard au fost excelente, iar compania a lucrat minunat. Lucrurile erau făcute mai degrabă pentru desfătarea sufletească și spirituală decât pentru comoditate. Am descoperit întreaga casă, de la etaj la etaj, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele șaizeci și nouă de uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul lacului, cu niște lampioane neverosimil de mari și pe deasupra toate roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și dumneavoastră doar pipăiați obiectele, ca orbii. Pe unele nu le-ați deslușit niciodată. Le-au ascuns. Nu vi le-au mai arătat pe urmă și, zece ani la rând, v-ați amintit zi de zi de un obiect moale, călduț. Dar nu sunteți decât neliniștită, căci nici nu l-ați văzut. Pe asta se bazează și metoda mea. Are o voce caldă. — Haideți să fim prieteni - îmi mai spune, apoi mă leagă cu niște curele de mâini. Scoate un batic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
școală decât pe la ora cinci. Era o după-amiază frumoasă de primăvară, la fel ca toate celelalte pe care le petreceam în vale. În oraș, grădinile tuturor erau pline de flori. Iarba din curți era verde și plină de păpădii. Vântul călduț, care mirosea un pic a pini, mătura ușor străzile. Primăvara, cel mai frumos loc din vale era pe deal. Cum urcai pe potecă, toate florile sălbatice începeau să răsară. Dacă fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări și nu-și descoperi fața. Doar spinarea i se gârbovi și mai mult. Tot privindu-i spinarea, îmi mutai mâna, cu precauție, de pe umăr pe cap. Imediat ce-i atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unde fusese „fabrica de spirt” a boierilor Rosetti. Pentru boala „când ieși afară desă cu udul”, adică diabet, o prostată, când ai vătămătură (dureri în capul pieptului) se folosesc:rădăcină de iarbă mare, bine pisată și, uneori, fiartă. Se pune călduță pe locul vătămăturii; alteori numai pisată, rece se pune pe buric, ca să „tragă” de la șale; - rădăcină de boz pisată; pomușoară și frunze de zelnă se zdrobesc, se stropescă cu apă și se pun la buric;otavă de pelin se pisează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le descoperi. Ca prima dată, nu-i nimic și chiar nimic. Nu poți să știi ce-i viața pînă cînd nu dezbraci pentru prima oară o femeie. Nasture cu nasture, ca și cînd ai coji dumneata un cartofior dulce și călduț Într-o seară de iarnă. Ahhhhh... În cîteva secunde, Veronica Lake Își făcu intrarea În scenă, iar Fermín trecu În altă dimensiune. Profitînd de o secvență În care Veronica Lake se odihnea, Fermín anunță că va vizita chioșcul cu gustări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mantia albăstrie ce plutea peste umbre și peste băltoacele pe care burnița le semănase pe timpul nopții. Mi-am Încheiat scurta pînă la gît și m-am Îndreptat cu pași repezi către piața Cataluña. Scările metroului exhalau o pînză de abur călduț care ardea Într-o lumină arămie. De la un ghișeu al căilor ferate catalane am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Martial Maire privea scena de afară. Ea îi zâmbea. El pleca alergând. Câteodată, când îl întâlnea pe stradă, îi mângâia băiatului fruntea cum faci cu cei care au febră, iar el era nebun de fericire să cunoască atingerea palmei ei călduțe. Mulți și-ar fi dorit să fie în locul prostănacului. Maire era într-un fel partea lor de vis. Tânăra îl legăna ca pe un copil și îi dădea atenție ca unui tânăr logodnic. Nimeni nu se gândi vreodată să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am privit, asta da, iar ochii noștri se căutau și apoi fugeau spre trupul tinerei învățătoare. Moartea nu-i răpise frumusețea, cel puțin nu încă. Era printre noi, cu chipul acela ce părea viu, deși palid, iar mâinile-i erau călduțe când le-am atins, pentru prima dată, ceea ce m-a făcut să mă jenez, căci mă așteptam ca ea să deschidă ochii, să mă privească, să protesteze împotriva acestei intimități pe care mi-o permiteam. Apoi i-am strâns gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și-a Întrerupt predica, iar Clara și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică Împreună, fiindcă seara Amory a stricat totul. Nu s-a putut abține. Se plimbau prin amurgul de martie, printr-un aer la fel de călduț ca În iunie, iar bucuria năvalnică a tinereții Îi umplea pieptului Amory, așa că a simțit nevoia să vorbească. — Cred, a declarat el cu un tremur În voce, că dacă mi-aș pierde Încrederea În tine, aș pierde credința În Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fericită. Care-l făcuse pe Mișu fericit. Care îl făcuse pe el fericit. Domnul Popa își mângâie ușor burta, pielea fină, poposi în gaura buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ajuns, ceea ce se întâmplă des: uneori pur și simplu nu vrea să i se scoale. Vremurile se moleșesc și devin plictisitoare, la fel și noua generație. Domnul Witkowski nu știe unde au să ducă toate astea, evident către o mediocritate călduță, dacă nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl ținea cu gingășie În podul palmei Încă de când era pui și Îi dădea grăunțe pe o spatulă de bambus, Însă mai Întâi trebuia să i le Înmoaie În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dea bir cu fugiții când dă de greu. Străbunicul meu a fost oaia neagră a unei familii de condiție bună, care s-a Înscris În primul club de tenis din Japonia. El s-a limitat doar la a părăsi adăpostul călduț pe care i-l oferea familia. Yazaki Însă era fiul unui muncitor din clasa de jos, care lucra În schimbul de noapte Într-o fabrică de la marginea orașului. În locurile alea nu găseai nimic asemănător cu un club de tenis sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-a spus. Bineînțeles că așa ceva e imposibil dacă te afli Într-un hotel de lux, Într-un avion sau dacă este iarnă, dar În primul rând ar trebui să deschizi fereastra camerei de hotel, apoi să faci o baie călduță și să-ți Încălzești corpul. Dacă ai noroc, țânțarii or să intre pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]