845 matches
-
a hirotonit preot și l-a numit secretar episcopal, iar apoi, protopop în Daia Română, iar de aici, la Târgu Mureș. În anul 1782 episcopul Grigore Maior a trebuit să renunțe la episcopat, din cauza neînțelegerii pe care le avea cu călugării basilieni și a opoziției pe care o făcuse față de "Edictul de toleranță" emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat s-au clasat în felul urmâtor: Ignatie Darabant
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
0,38 km² sunt dedicate zonelor verzi. Călugării benedictini au trăit pe această insulă începând cel puțin din secolul al VIII-lea și pentru aproape cinci sute de ani. Prima clădire benedictina a fost construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci din Mănăstirea Sânto Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe insula un ospiciu pentru frații mai în vârstă. Reînvierea
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară. S-a construit inițial un paraclis cu hramul "Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul", apoi într-o perioadă de cinci ani, a fost ridicată o biserică monumentală din cărămidă pe locul celei construite de călugării atoniți, care a fost inspirată de stilul bisericilor moldovenești din veacul al XV-lea. Hramul noii biserici este sărbătoarea "Sf. Apostol și Evanghelist Ioan", prăznuită la data de 8 mai în fiecare an. La 10 iunie 2007, la vâsrta de
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
Tot în timpul egumenului Isaia s-au construit și actualele chilii de pe latura sudică și estică, lărgindu-se totodată și vechea trapeză din 1765. Prin poziția ei retrasă, Mănăstirii Râșca i s-a dat și destinația de a fi închisoare pentru călugării vagabonzi și îndeosebi pentru boierii răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei. Din ordinul domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849), timp de șase luni, în anul 1844, a fost închis într-o încăpere din turnul clopotniță de la Râșca marele istoric și om de stat Mihail
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
și și-a rupt mâna stângă. În după-amiaza zilei de 6 decembrie a fost operat la coloana vertebrală, dar operația nu a fost reușită. Episcopul și-a revenit a doua zi după operație, când tocmai împlinea 20 de ani de călugărie și fost vizitat de cei apropiați, de câteva persoane din conducerea de vârf a Republicii Moldova și de doi dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova (PS Petru Musteață și PS Anatolie Botnari), care l-au împărtășit. După spusele celor care l-
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Paris în 1598, urmată de altă ediție în 1604. În Germania, prima ediție latină fost publicată la Köln în 1601 cu titlul "" B. Angelæ de Fulgineo Visionum et Instructionum Liber"" iar cea tradusă în limba germană a fost publicată de călugării bollandiști în 1617. Au urmat ediția flamandă, cea engleză și altele. În 1918 a apărut în Rusia, traducerea în limba rusă efectuată de Lev Platonovici Karsavin. Din cauza interesului generat de aceste volume, teologii vremii s-au ocupat și de biografia
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Athos. este situată în nord-vestul peninsulei Athos și este subordonată canonic Patriarhiei de Constantinopol. Hramul mănăstirii este "Înălțarea Domnului". Obștea călugărilor de la Esfigmenu a refuzat actualizarea calendarului și se ghidează de aceea în continuare după calendarul iulian. În anul 1972 călugării de la Esfigmenou au arborat drapele negre în semn de protest față de întâlnirea patriarhului Athenagoras I al Constantinopolului cu papa Paul al VI-lea, ocazie cu care cei doi au retras excomunicarea reciprocă pronunțată cu ocazia Marii Schisme din anul 1054
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Biserica castelului a fost transformată în biserică parohială. În perioada regimului comunist, la această biserică a slujit preotul Nicanor Racu (1897-1982), nașul de călugărie al maicii Macrina. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea în 1953, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 de preotul Nicanor Racu pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserică din Miclăușeni. În anul 1994, la
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
în regiunea Thiérache, în nordul Franței, și în special în comuna Maroilles, al cărei nume îl poartă. Este folosită în mai multe feluri de mâncare tipice din gastronomia locală. Conform tradiției, ar fi fost creată aproximativ în anul 960 de călugării de la mănăstirea benedictină din Maroilles. Se prezintă sub formă pătrată, cu latura de 12,5-13 cm și cu greutatea de 800 gr. Coaja este de culoare roșu-cărămiziu. Pasta este fermă, cu aroma puternică. Brânza Maroilles face obiectul unei denumiri de
Maroilles (brânză) () [Corola-website/Science/335004_a_336333]
-
În deceniul următor, a fost găsit un pretext în cauza apărării sfintelor locuri creștin-catolice din Palestina. Conform cu tratatelor negociate până la acea vreme, Franța era protectoarea creștinilor catolici din Imperiul Otoman, în vreme ce Imperiul Rus era protectorul creștin-ortodocșilor. Totuși, pentru câțiva ani, călugării catolici și cei ortodocși și-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii Nașterii Domnului din Bethleem și asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părți au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
o plantație de arbuști (trandafiri, agriși, strugurași) și de pomi fructiferi altoiți (meri, peri, pruni). Pământul fertil, adus de călugări din alte părți, a fost așezat peste terenul pietros al poienei. Se ocupau și cu stupăritul. Pentru udarea terenurilor fructifere călugării au dispus de un sistem propriu de irigare, apa de ploaie fiind captată în cisterne. Mănăstirea a fost distrusă în timpul revoluției din 1848-49. Pe locul devastat, sătenii din preajmă au construit ulterior, unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericuță (capelă
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La porunca lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, rămășițele trupești ale jupânesei sunt dezgropate și mutate la Mănăstirea Bolintin, iar așezământul este distrus și călugării alungați. La mănăstirea Bolintin datorită unor neînțelegeri ale călugărilor asupra drepturilor de proprietate, cedate de jupâneasa Caplea, aceștia au dezgropat-o și i-au împrăștiat oasele. Cândva înainte de anul 1591, mănăstirea refăcută de jupâneasa Caplea a fost reconstruită ca schit
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
4 decembrie 1691. Odată cu armatele imperiale s-au așezat în Sibiu călugării iezuiți, care au obținut poziții importante în istoria orașului. La început slujbele religioase catolice se oficiau în Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716) și călugărițele ursuline care au preluat fosta biserică dominicană (1728). Ca urmare a faptului că credincioșii evanghelici (luterani) din Sibiu, majoritari în oraș în acea vreme, au rămas doar cu Biserica evanghelică
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
frescelor și altarelor. În 1996 au fost începute lucrările de renovare completă a complexului abațial. Abația Tihany funcționează de la 31 mai 2012 ca un priorat autonom (prioratus conventualis) în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Superiorul mănăstirii este priorul Richárd Korzenszky. Cei nouă călugării care locuiesc în mănăstire oferă asistență religioasă pentru locuitorii din Tihany și din mai multe așezări din apropiere, primesc turiști și oaspeți și organizează programe culturale. Începând de la 1 septembrie 2012 Abația Tihany administrează o școală primară și o școală
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
mănăstire, pentru a putea primi pelerinii și închinătorii. După plecarea lor, castelul a fost închiriat câțiva ani unor particulari, iar între 1932 și 1938 a fost din nou loc de refugiu, de data aceasta pentru iezuiții spanioli. Din iunie 1939 călugării de la Amay-sur-Meuse s-au instalat aici, formând comunitatea de astăzi. În afară de capela din incinta mănăstirii, la fiecare din cele două extermități ale castelului a fost ridicată câte o biserică: la sud, o biserică bizanină, la nord, o biserică latină. Biserica
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
Hîrlăului. Și au făcut Radu Vodă năvod de oameni în mijlocul pădurii la o fântână ce se cheamă Fântâna Cerbului, lângă Podul de lut. Deci pre slugă l-au omorât, i-au tăiat capul, iar pre dânsa au dat-o la călugărie de-au călugărit-o”. Într-o hotarnică din anul 1802, un bătrân mărturisește, în legătură cu hotarul Cotnarilor: „Și numai acel drum era de Țiul și mai era un drum ce vine de Poiana Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
rugăciunii pentru unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc. La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
Se pare că starețul Hariton a încercat să-l convingă pe domnitor asupra importanței vieții de obște, pe care o numea „rai pe pământ”, însă tot ce a obținut a fost ca starețul Mănăstirii Cutlumuș să fie întotdeauna ales dintre călugării greci (ce duceau viață de obște). Între 1372-1380, Hariton avut funcția de mitropolit al Ungrovlahiei. Cuvântul lui Hariton către urmași: „Pe cine va alege Dumnezeu să fie mitropolit în Țara Ungrovlahiei, să fie ctitor al Mănăstirii Cutlumuș și să o
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
arhiepiscopul Pimen că "în a treia zi va veni veni aici Satanail și va pleca", adică țarul va porunci ca Filip să fie ucis. Filip îi îndeamnă să fugă și să se salveze. Cu toate acestea, starețul și aproape toți călugării decid să rămână alături de el. Țarul ajunge din nou la mănăstire, iar Filip îl acuză de violențe oribile și refuză să-l binecuvânteze; din porunca țarului, Skuratov îl sugrumă pe Filip cu propriile mâini. În ciuda ordinelor lui Skuratov de a
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
care uneori amintește de un anumit context cultural-istoric, cum ar fi civilizația arabă (vezi "Jack și războinica"), Scoția tradițională (vezi "Jack în Scoția"), eroismul spartanilor (vezi "Cei 301"), Vestul Sălbatic (vezi "Bunul, răul și frumoasa"), budismul tibetan (vezi "Jack și călugării șaolin") sau filmul noir (vezi "Povestea lui X9"). Nu lipsesc nici referințele mitologice, cum ar fi cele la mitologia nordică (vezi "Jack și războinicul de lavă"), la cea greacă (vezi "Jack și eremitul din mlaștină") sau la cea egipteană (vezi
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
și vânătorii Imakandi" sau "Jack în Țara Moon"). De asemenea, spiritul său este neîncetat pus la încercare, iar Jack nu este deasupra tentațiilor sau slăbiciunilor omenești, însă învață mereu din greșeli și încearcă să se perfecționeze continuu (vezi "Jack și călugării șaolin" sau "Jack și prinții înaripați"). Aku este întruchiparea Răului. El provine din singura părticică supraviețuitoare dintr-o nebuloasă amorfă interstelară, care fusese ciopârțită de zeii luminii (vezi "Nașterea Răului"). Procedeul său favorit de a obține ceva este amăgirea, cu
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
care urma să găzduiască statuia lui și se afla pe locul actualei clădiri Konponchudo. Pe parcursul secolului IX importanța templului crește, el devenind unul dintre cele patru mari temple-protectorare ale capitalei (celelalte trei fiind Mii-dera, Tōdai-ji și Kōfuku-ji). Astfel, în 833 călugării Gishin și Ennin, discipolii lui Saichō, obținând permisiunea imperială de a hirotoni preoți și călugări, au petrecut prima ceremonie independentă. După moartea lui Ennin, secta Tendai este divizată în Tendai Sammon, cu centrul la , și Tendai Jimon, cu centrul la
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
15 minute de mers de la Konponchūdō. Este considerat cel mai sacru loc din toată mănăstirea, deoarece aici se află mormântul lui Saichō. Clădirea originală a fost construită în 854 de către Enshin, după modelul templului Zhulin de pe în China. Aici locuiesc călugării în timpul celor 12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi aduc ofrande (mâncare) ca și cum ar fi fost în viață. O parte a instruirii o constituie îngrijirea „grădinii aride” din curtea Jōdo-in -- curățarea și greblarea
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
venit la Hiei pentru a studia budismul, iar la 18 ani s-a retras la Kurodani unde a devenit discipolul călugărului . Clădirea a fost distrusă în 1571 de armata lui Nobunaga. Clădirea actuală este o reconstrucție, efectuată în 1967 de către călugării de la , templul de reședință al școlii Jōdo-shū. Cu toate că templul aparține de școala Tendai, în prezent responsabilitatea pentru gestionarea clădirii a asumat-o templul Chion-in. Seiryū-ji este cea de-a 13-cea stație de pe ruta de pelerinaj „”. Clădirea este folosită ca loc
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
icoană a Sfintei Maria într-o cutie cu geam de sticlă. Această icoană a rezistat pe toată durata de 164 de ani cât timp Timișoara a fost în stăpânirea turcilor și încă mult după asta. După eliberarea Timișoarei din 1716 călugării iezuiți organizau procesiuni în acel loc. Icoana a fost distrusă accidental în 1837 de un căruțaș venit la târg. Episcopul Joseph Lonovics a făcut o colectă pentru înlocuirea icoanei cu una cioplită în lemn. În 1865 această icoană-statuie a fost
Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria () [Corola-website/Science/308811_a_310140]