448 matches
-
conflict dintre cele două comunități. De exemplu, răscoalele țărănești din anii 1437 și 1514 au avut cu siguranță, ca orice manifestări medievale similare, În primul rând un caracter social și religios. Ele au creat o puternică imagine negativă, o tradiție cărturărească, istoriografică și chiar legislativă, vehementă ca atitudine, Îndreptată Împotriva răsculaților, acei rustici infideles, vituperați În textele medievale. Dar ea era În primul rând imaginea specifică unei elite sociale (și nu etnico-naționale), respectiv a nobilimii exasperate de răzvrătirile țăranilor. Ulterior Însă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang”. Onomastica Îl arată răspândit În tot spațiul lingvistic românesc, cu o frecvență notabilă În Ardeal. Atrage atenția situația moților, la care „Frâncu” este un nume foarte des
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
des Întâlnit, chiar caracteristic. Deși În acest caz consemnările filologilor și etnografilor sunt târzii, din secolul al XIX-lea, circulația populară, țărănească, a termenului și vechimea lui ne apar ca indiscutabile, ceea ce pune sub semnul Întrebării ipoteza unei origini exclusiv cărturărești a numelui Frâncu, mai ales În această onomastică din Munții Apuseni. Mult mai probabilă mi se pare explicarea prezenței sale În onomastica populară prin contactul direct cu indivizi aparținând populațiilor denominate prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mentalitatea țărănească de la Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la fel ca și cea folclorică, subliniază caracterul specific, distinct, al poziției românești față de conflictele dintre turci și apuseni. Atitudinea de rezervă, atribuită lui Mircea la Nicopole, lui Vlad Dracul sau Iancu de Hunedoara la Varna și justificată de tradiția cărturărească, scoate În evidență această poziție de neimplicare. Inițiativele apusenilor sunt privite cu neîncredere, chiar cu un anumit aer de superioritate, de Înțelepciune provenită din experiența specifică unui orizont propriu, la care apusenii nu ar avea acces. Ca și În cazul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Astfel, împotriva acestei hotărâri, orice exercițiu de gândire nu mai reprezintă un simplu joc, ci un păcat. Ceea ce se poate adăuga este numai un smerit amin, adică așa să fie. De fapt, aceasta este singura posibilitate de depășire a sofismei cărturărești. Dezbaterea teologică interbelică s-a axat, la un moment dat, asupra rolului și rostului Mărturisirii lui Petru Movilă în Ortodoxie, dezbatere stârnită de Radu Dragnea 13 care considera documentul lui Petru Movilă un moment fundamental de la care trebuie plecat în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
biserica lucrau practic nedisimulat și la consolidarea propriei imagini, transmise prin structurile imaginarului colectiv, folosit ca modalitate de întărire politică a prestigiului și a autorității lor. Sub presiunea modelelor bizantine, de tipul cronicii lui Manasses și al hagiografiilor, trio-ul cărturăresc amintit selectează pentru cronici un corpus de informații cu o intensă circulație mai curând nescrisă. Prin alegerile lor, sunt puse în valoare zonele de coincidență ale imaginarului cult cu cel popular, fapt care atestă urmărirea de către autorii medievali a unui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în care se desfășoară ceremonialul primirii solilor (ipostaziat și în pictură: curtea lui Țepeș), dar și al judecății și al milosteniei domnești, puse sub semnul dreptei-credințe. Câmpul de luptă reprezintă topos-ul cel mai puternic conotat, dramatizat atât în imaginarul cărturăresc, cât și în cel colectiv (la fel, la Neagoe). Întreaga organizare scenografică a lumii creștine, pe care un fiu de domn trebuie să învețe să o guverneze, servește pentru a reda spectaculos trama evenimențială din jurul domniilor, comploturile sau campaniile militare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
, Iosif (31.III.1841, Holod, j. Bihor - 8.IX.1907, Oradea), gazetar, poet, prozator, dramaturg și traducător. Este al cincilea copil al Victoriei (n. Irinyi) și al lui Nicolae Vulcan, preot unit. Crește într-o familie cu tradiții cărturărești, între înaintași aflându-se și episcopul Samuil Vulcan. Urmează școala primară la Leta Mare, în 1851 se înscrie la gimnaziul din Oradea, unde îl va avea profesor pe Alexandru Roman și va fi membru a Societății de Leptură. Își continuă
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la maximum, nu ni se pare deloc hazardat enunțul potrivit căruia cultura textuală a făcut națiunea politică. Bibliile tipărite în românește în loc de slavonă, activitatea cărturărească a corifeilor Școlii Ardelene, iar mai apoi publicistica de secol al XIX-lea din țările române - toate acestea au precizat gradual un simț identitar al românității, formând humusul cultural care a accelerat rodirea revendicărilor de ordin politic cuprinse în doctrina
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Transilvania își revendica egalitatea de drepturi cu celelalte trei națiuni politice în contextul restaurărilor demarate după moartea lui Iosif al II-lea. Eșecul acestor demersuri petiționare ale românilor transilvăneni se soldează cu reluarea luptei de emancipare națională prin acțiunile cărturărești ale membrilor Școlii Ardelene, ale căror eforturi duc la consolidarea identitară a conștiinței naționale, care își găsește acum redutabile contraforturi ideologice (ficționale sau reale, nu importă) puse la dispoziție de cercetările istorico-filologice. Prin acțiunile livrești ale Școlii, conștiința națională a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asupra cărora au insistat de-a lungul anilor, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, mai toți cercetătorii. Spiritul „românesc cel mai nealterat de atingerile lui cu cultura”1 a avut mult timp parte mai ales de considerații cărturărești biobibliografice și mai puțin de o examinare estetică atentă a operei. Or, constată Vladimir Streinu, o „biografie, cât de pitorească fie ea, prezentată numai ca atare, fără a fi coordonata unei anumite opere, interesează cel mult anecdotic. Stăruința devine viciu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
G. Călinescu, Viața și opera lui Mihai Eminescuă, iar Creangă, cel care fusese surprins scărpinându-și cu o lopățică spinarea groasă, sub care huzurea numai geniu 1 idem, p. 159 2 ibidem, p. 161 39 popular, să ia înfățișarea „autorilor cărturărești ca Rabelais și în linia lui ca Sterne și Anatole France.”1 În replică, Vladimir Streinu ne propune o atentă analiză estetică a operei humuleșteanului, pornind de la următoarea premisă: „Susținută dar cu o superioară înzestrare de artist, creația întreagă a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu împlinirea dorințelor ce le păstrați în sufletul Dv. Am cunoscuți și prieteni la Folticeni, care mă informează ce se mai petrece pe acolo, dar nu am pe nimeni cu care să mă înțeleg la cuvânt pe teme de preocupări cărturărești, așa cum l am avut pe mult, mult regretatul Vasilică Popa, prieten sincer, dezinteresat și franc cavaler. După ce împrejurările m-au aruncat aici, începusem corespondență cu Aurel (George) Stino, coleg de clasă la Gimnaziu, altă pierdere pentru mine, pe care îl
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
l-au cunoscut - cercetători, practicieni, teologi, academicieni și simpli enoriași l-au admirat și prețuit pentru opera sa teologică, pentru profundul său umanism. A rămas În conștiința celor care l-au cunoscut prin viața sa creștină cât și prin opera cărturărească cultivând și propovăduind valorile morale emanate din conștiința sa teologică. Biografia ne impresionează prin dăruire În toate etapele vieții sale, prin fascinația trăirii morale creștine cât și prin consecvența preocupărilor cărturărești. Opera sa teologică a Îmbogățit petrimoniul ortodoxiei, a ridicat
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cunoscut prin viața sa creștină cât și prin opera cărturărească cultivând și propovăduind valorile morale emanate din conștiința sa teologică. Biografia ne impresionează prin dăruire În toate etapele vieții sale, prin fascinația trăirii morale creștine cât și prin consecvența preocupărilor cărturărești. Opera sa teologică a Îmbogățit petrimoniul ortodoxiei, a ridicat prestigiul aportului basarabenilor În arealul culturii naționale. Părintele Paul Mihail s-a născut În satul Cornova din ținutul Orheiului În 29 iunie 1905 - descendentul unui șir de preoți statorniciți În aceeași
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Varlaam”, tot În Chișinău”. La 98 de ani de la data nașterii lui Paul Mihail, acad. Ștefan Ștefănescu publică, În volumul “In memoriam: mitropolitul Andrei Șaguna”, un articol Închinat distinsului preot, istoric și cărturar. Pr. Paul Mihail pe lângă valoroasa sa opera cărturărească a avut și satisfacția unei familii ideale. Trecut la cele veșnice (11 octombrie 1994ă fiica sa Zamfira a ilustrat memoria părintelui prin valorificarea operelor rămase În manuscris și prin continuitatea cercetărilor inspirate de ilustrul său tată. Pr. Sergiu Roșca Modest
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
bibliotecar și puțin...șomer!). Am prins "direcția" de teatru și înainte și după '89, semn că în cel dintâi rând m-a interesat arta. Nepreasimpatizat de "capii" administrativi ai locurilor, am început totuși zic și eu prin profesionalism și competență cărturărească. Da, am scris și piese de teatru, am făcut dramatizări, am realizat traduceri (câțiva autori de bulevard, dar și un poem dramatic Fuga de Tristan Tzara -, cu care în spectacolul de la "Bacovia" am văzut Parisul (la centenarul "dadaismului"); am sentimentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lucruri, decât că era un Cerber în privința bibliotecii. Îmi amintesc că atunci când mi-a împrumutat prima carte, mi-a spus: "ai atâtea zile la dispoziție". Deci acolo era categoric. Nu dădea nimănui voie la raft. Era și de o pedanterie cărturărească autentică, serioasă. Poate ușor exagerată, din perspectiva mea, a studentului de atunci, care ar fi vrut să meargă printre rafturi, să atingă, să iscodească. Biblioteca avea acel fișier bine conceput și foarte util, iar cărțile erau bine ordonate. Abia după
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Un cataclism mental / 265 În loc de introducere: Ceci n´est pas une pipe În toamna anului 1983, intram în lumea complicată și fascinantă a jurnalisticii. Refăceam după doi ani, în redacția revistei de cultură Dialog a universității ieșene, atmosfera de entuziasm cărturăresc, de emulație literară și de curiozitate filosofică care ne animase în singura clasă de științe umaniste din Iași, la Liceul "Mihai Eminescu", alături de foști colegi de liceu, la invitația Monei Antohi (atunci încă Paiu), singura rămasă în redacție neatinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Petrescu, Luca Pițu, Liviu Antonesei, Dan Alexe sau George Pruteanu, astfel încât, entuziaști și inocenți am început, sub discreta îndrumare a lui Andrei Hoișie și Ștefan Afloroaei, o aventură intelectuală formidabilă care, mie unuia, mi-a marcat definitiv destinul jurnalistic și cărturăresc. Cum întâmplarea a făcut ca întrega mea copilărie să se fi petrecut sub semnul tipografiei (părinții mei fiind absolvenți de ziaristică, iar tatăl meu conducând, până la prematura lui moarte, cotidienele din Suceava și Botoșani între 1961 și 1974) am fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
operelor de sinteză cu adevărat semnificative este dezolant de limitat, difuzarea lor la scară națională este precară, iar transpunerea în limbi de circulație internațională lipsește aproape total, interpretările cu tentă ultranaționalistă și xenofobă sau cu clișee marxizante poluează aleatoriu literatura cărturărească, subprodusele cu pretenții științifice invadează rafturile librăriilor, în condițiile în care critica de specialitate și-a diminuat eficacitatea prin faptul că își asumă mai mult rolul de cuantificare în detrimentul celui de evaluare și etichetare. Urmărindu-se accederea grăbită spre ierarhii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
socială” (cap.XV) „Muzica și corografia În timpul lui Caragea” (cap.XVII), „Teatrul În Tara Româneasca” (cap.XX), „Italiana În Algir” (cap.XXII). Informațiile din domeniul vieții culturale și artistice Îmbogățesc conținutul romanului, lui Filimon. Dacă uneori episoadele documentare au caracter cărturăresc, ori chiar gazetăresc, explicația constă În lipsa de experiența a scriitorului În compunerea unui roman, În calitatea sa de deschizător de drumuri În cadrul acestei specii. Compoziția romanului, cu excepția finalului, este limpede, acțiunea are o evoluție Închegată. Dramatismul compoziției capătă uneori un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
păstrat câte ceva din străvechile învățături inițiatice precreștine, pe nedrept stigmatizate sau uitate, după cum există și o legiune de farsoare "specializate" în divinație. Există previziuni științifice corecte care au schimbat lumea, după cum există și un munte de inepții produse de mințile cărturărești ale timpului. Așadar, totul trebuie nuanțat și judecat diferit. Formulându-se astfel scenariile futuriste, remarcăm o încredere totală a autorilor în știință și mai puțin, sau deloc, în spiritualitate. Aceasta din urmă este ironizată și desconsiderată. Transpar de aici reminiscențele
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]