4,175 matches
-
țări Și umple-ți cu bănet burdufe : De pleașca - află! - te dezbari Tot pe la crîșme și la fufe. De scîrba fața-ți se-ntoarce? Țesala căi; sau chiar măgari; Să ari; sau să cosești cu gioarse, De nu ești printre cărturari Și-aduni tu cîțiva crăițari... Dar cînd din în topit teși rufe, Așa-i că rodul muncii-ți cari Tot pe la crîșme și la fufe? * Subtitlurile în original îi aparțin lui Clément Marot, îngrijitorul primei ediții critice a poeziei lui
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
atinge pragul eminenței, nu e deloc suficientă pentru judecarea operei literare, mai ales când interpretul e complet lipsit de gust și de finețe. Alexandru Grama (1850-1896) era, în 1891, când publica Mihail Eminescu. Studiu critic, unul dintre cei mai străluciți cărturari ai Blajului. După Seminarul Teologic de aici, studiase filosofia la Viena, apoi își susținuse doctoratul în teologie la Institutul „Augustineum”, întorcându-se la Blaj ca profesor, la același prestigios seminar pe care-l absolvise. A editat publicații periodice și de
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
din 1891 încoace, e binevenită. Cu atât mai mult cu cât este o ediție științifică, înzestrată cu un aparat critic menit să expliciteze contextul cultural și politic în care a apărut scrierea și, totodată, să ilumineze raporturile dintre junimiști și cărturarii Blajului, care n-au stat mereu sub semnul fabuloasei formule a entuziasmului eminescian („mica Romă”). Ioan Chindriș și Niculina Iacob pun, astfel, la dispoziția cercetătorului și, de ce nu?, a lectorului curios un document prețios de istorie literară. „Detractorii”, nu-i
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
din receptarea unui scriitor, iar receptarea lui Mihai Eminescu, mai mult, poate, decât a oricărui alt poet - după cum a demonstrat Iulian Costache în Eminescu. Negocierea unei imagini (2008) -, face parte din interpretarea lui. Cum arată, prin urmare, radiografia spiritului unui cărturar surd la sublim? O primă constatare: prin Eminescu, Alexandru Grama înțelege, de fapt, Junimea. Căci „studiul” său începe de la Maiorescu și două constatări ale acestuia din Eminescu și poeziile lui (1889): cea referitoare la „blazarea în cuget” și, respectiv, la
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
textului de la 1891, neinteresante pentru cine nu e filolog. Foarte bun este și studiul introductiv, care, după scurtele referințe aparținându-le lui Nicolae Comșa și Ion Buzași, poate fi considerat prima introducere în studiul operei și personalității lui Alexandru Grama, cărturar care, deși opac la farmecul artei, merită să-și regăsească locul într-o istorie a culturii române din secolul al XIX-lea. În întregul ei, ediția răspunde unei necesități mai largi de dezambiguizare a unor contexte culturale din trecut, a
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
ajunge la asemenea situații - să se distrugă nedrept reputații și destine. Steinhardt, în actualitate În revista 22 (nr. 8, 2014), Tania Radu, la rubrica sa Chenzina literară, sub titlul „N. Steinhardt: unghiul de fugă”, încearcă să lămurească dacă acest strălucit cărturar „a fost numai un eseist sau a fost și un critic literar, în adevăratul sens al cuvântului”. Articolul din 22 al Taniei Radu este de fapt un fragment dintr-un studiu introductiv la volumul Drumul către isihie. Ispita lecturii, Mănăstirea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
scăpat nici cele mai inaccesibile surse în care ar fi putut găsi referințe despre amazoane, neocolind, firește, prezența lor în literatura română. Vizibil emoționată (și surprizele serii nu se terminaseră!) Adriana Babeți a făcut, în fața publicului, proba unei modestii de cărturar adevărat, mărturisind că are prea puține în comun cu eroinele cărții ei, dar arătându-se convinsă că din bătăliile literaturii nu iese nimeni învins. A mulțumit pentru onoranta nominalizare, comparabilă cu Oscarul sau cu BAFTA, revistei în care a debutat
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
În România când rostești numele de Miăileanu, celor mai mulți le fuge mintea la celebra casă a lui Traian Băsescu. DeCe News a notat istoria acestei străzi și a omului care îi dă numele, Ștefan Mihăileanu. La 112 ani de la moartea cărturarului, astăzi, luni, 23 iulie, la ora 20:00, vă invităm alături de Marius Oprea, Mircea Dinescu, Stelian Tănase și alte personaje ale vieții publice la inaugurarea "Cenaclului Mihăileanu", în parculetul din Piațeta Sf. Ștefan. Stradă Ștefan Mihăileanu a ajuns celebra în
Dinescu, Tănase şi Oprea, cenaclu pe misterele străzii Mihăileanu () [Corola-journal/Journalistic/22310_a_23635]
-
o Timișoară în care a crescut și a înflorit multilingvismul. Orizont care se revarsă benefic în toate textele acestei... Istorii. Informația lui, extrem de întinsă, vizează toate etniile conlocuitoare - de ieri și de azi - ale orașului de pe Bega. Spiritul comparatist al cărturarului de catedră invocă nume de sârbi, maghiari, germani, evrei, sloveni, ucrainieni, ruși, polonezi, care, alături de români ori în afara acestora, au avut în permanență deschideri europene. Intenționat, autorul pornește de la prezentul european, prin care geopolitica de ieri (citește până la înfrângerea Germaniei
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
Bucovinei»” de Marian Olaru, directorul Institutului „Bucovina” Rădăuți, „Revista «Glasul Bucovinei» la 20 de ani de la apariție” de Rodica Iațencu, cercetător științific, „Cultura tradițională reflectată în paginile periodicului «Glasul Bucovinei»” de Elena Pascaniuc, cercetător științific, și „Amfilohie Hotiniul - episcop și cărturar” de scriitorul ieșean Ion Muscalu. Tot de la steaguri, steagurile Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, din nou grație amabilității prorectorului Ștefan Purici, am plecat și sâmbătă spre istoria de două decenii a celor două reviste științifice, de istorie și cultură, ale
„Analele Bucovinei” şi ,,Glasul Bucovinei” la o importantă aniversare [Corola-blog/BlogPost/92727_a_94019]
-
evocator al unui trecut ce se cere cunoscut. Nu ne punem întrebarea cum și prin eforturile cui ajunge ea la noi deja de douăzeci de ani. Probabil, nici pentru cei care perpetuează tradițiile revistei, fondate în octombrie 1918 de ilustrul cărturar transilvănean Sextil Pușcariu, acesta nu-i lucrul cel mai important. Principalul pentru colectivul de redacție este ca publicația să-și urmeze obiectivul prioritar propus de la primii pași - recuperarea adevărului istoric privind trecutul și prezentul Bucovinei, a valorilor culturale, religioase, a
„GLASUL BUCOVINEI” – DOUĂ DECENII DE REZISTENŢĂ ŞI TENACITATE [Corola-blog/BlogPost/92766_a_94058]
-
Roma a fost subminata, Concordatul tărăgănat. La București s-au perpetuat apoi cutumele duplicitare, antioccidentale ale Fanarului, până la dezmembrare 1940. Apoi dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista a lichidat Biserica Unită și i-a decretat iluminiști atei pe corifei, când ei sunt cărturari ai Bisericii Romei, nu iluminiști anticlericali. În realitate moldo-valahii vor ca atât ideea cât și fapta emancipării, unirii neamului să le aparțină lor, să fie modelul de urmat pentru toți românii. Acest deziderat l-au realizat în spatele Cortinei de Fier
ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381561_a_382890]
-
Occident. Ei știu instinctiv că sunt urmașii legiunilor pierdute ale Imperiului Român la Dunărea de Jos, ei știu că sunt români, si occidentalii mizează să-i aibă în lumea lor. Eu trăiesc în Occident și nu am avut probleme. Marele cărturar protocronist Mihai Ungheanu la un moment dat mă întreba: „Ce apreciezi tu la occidentali, de ce stai tu cu ei?”. Și eu îi spuneam: „Probabil dreptul român mă ține acolo. La București, cutumele neofanariote turco-pravoslavnice îmi sunt cam străine”. Am avut
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]
-
română, fundament al civilizației occidentale. Care se bazează, civilizația apuseans, pe dreptul român, pe tradițiile imperiului român, nu atât pe etnia, că dacă privim și mai atent la tradițiile Sfanțului Imperiu Român de Națiune Germană, putem spune după Davidson, un cărturar englez, pe lângă dreptul și cultura română, papalitate și continuitatea Sfanțului Imperiu Român și energia debordanta a neamurilor germanice, ale lui Carol cel Mare. El a preluat ștafeta și a pus baza Sfanțul Imperiu Român, care după aceea a devenit de
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]
-
nisipoase/În care zilnic vă scuipați curajul de haită”. O altă lecție de viață în care ne învață cum să iubim, să respectăm, fie că se numesc actori (vezi: Teatrul George Ciprian...) ori scriitori de ieri și de azi precum „Cărturarul”... „Citeam în el ca-n Biblie și eram tare fericit/că-l pot vedea chiar și când nu exista” și, continuă: „După un referendum mie însumi, am votat Monarhia literelor...Passionaria Stoicescu este regina literelor noastre. Autorul țese scenă după
LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL AL. MARGHILOMAN BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381710_a_383039]
-
și Cioran”, „Povestitorul are un nume: George Ungureanu”, „Probleme în lectura palimpsestului mioritic”, „Nicolae Labiș - necesarele întrebări” etc. Ei bine, toate acestea și multe altele ca ele, „adunate într-o carte, scot în evidență, în primul rând, statura impresionantă a cărturarului câmpulungean George Bodea, cu toate frământările lui nepământești, cu intuiția limitelor, cu cinstita îndoială a cugetătorului conștient de suveranitatea adevărului în sine”, potrivit aprecierii domnului Ion Drăgușanul în Monitorul de Suceava nr. 124 / 29 mai 2010. Privindu-ne cu prietenie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
Marius Nasta”, București Spitalul Filaret, actualul Institut de pneumoftiziologie „Marius Nasta", este prima instituție româneascaă specializată în boli respiratorii. A luat naștere în anul 1906. Numele dat Spitalului vine de la Mitropolitul Filaret II, fost episcop al Râmnicului - Noului Severin, un cărturar de seamă al bisericii ortodoxe. Institutul reprezintă pentru România etalonul central, fundamental pentru toți pacienții cu maladii respiratorii. Logistica acestui institut cuprinde laboratoare de bronhologie, imagistică, explorări funcționale, somnologie, reabilitare, bacteriologie, anatomie patologică și imunologie care functionează la parametri maximi
Campania Control pentru Speranță [Corola-blog/BlogPost/97179_a_98471]
-
în satul meu...” Am râs în gând... Mi-am amintit că un coleg hâtru, Gelu Ciucă, esențializa personalitatea fiecărui coleg cu o poreclă. Pe Onuc l-a „citit”, că îi plac cărțile și i-a zis „Badea Cârțan”, cunoscutul țăran cărturar din Cârtișoara Făgărașului, care împărțea cărți prin sate și care a mers pe jos la Roma, a pus o „straiță” de pământ româmesc sub Columnă, a dormit acolo, uimindu-i pe italieni, care au crezut că „un dac a coborât
ASTRA ÎN SATUL MEU , CRONICĂ DE PROF.D.PĂSAT CĂLINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383629_a_384958]
-
tradițională și autentic - mărturisitoare a Părinților Bisericii, pe care ni le-a cultivat nouă în orice loc și în orice timp, cu atâta dăruire, dragoste și abnegație!... El este și va rămâne în continuare, în conștiința discipolilor, profilul teologului, a cărturarului și a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistență și acrivie științifică, transmisă nouă cu foarte multă rigoare, acuitate și exactitate!... Cu vaste și avizate cunoștințe în cele mai diverse discipline culturale, istorice și teologice, Părintele Patriarh inspira
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
în Catedrala Patriarhală din București - acolo (de) unde și-a desfășurat activitatea pastoral - misionară și culturală, și unde vor aștepta osemintele sale pământești până la obșteasca înviere - alături de alți trei mari înaintași, Patriarhi ai României - pe unul dintre cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească al veacului nostru, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională!... Spicuind doar fragmente și frânturi din impresiile și sentimentele de fiască recunoștință și prețuire, ce-mi copleșesc mintea și inima
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
deschidere și recunoaștere internațională!... Spicuind doar fragmente și frânturi din impresiile și sentimentele de fiască recunoștință și prețuire, ce-mi copleșesc mintea și inima în aceste momente, m-am dus cu gândul la slujba înmormântării acestui mare ierarh, teolog și cărturar al Bisericii noastre Românești, promotor și apărător al valorilor culturii și spiritualității noastre, totodată și a ecumenismului celui adevărat, promovat atât în țară cât și dincolo de granițele ei... și mă uitam cum au participat toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
Țării noastre Românești!... Am mai remarcat că lumea conștientizează adevărul și realitatea că nu va putea fi elaborată istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române și a țării noastre, fără cel de-al cincilea Patriarh al României; din motivul că scriitorul, cărturarul, monahul, teologul și arhiereul Teoctist este o adevărată piatră de hotar pentru cultura și spiritualitatea bisericii și a poporului nostru!... În încheiere vin să întreb, cu multă nădejde și încredere în Providența Divină, ce va urma după toate acestea, care
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
existența românească. Aici au pășit Ștefan cel Mare și Sfânt și Petru Rareș, domnitorii care au clădit salba de cetăți românești de la Nistru intru apărarea creștinătății. Suleiman Magnificul a ocupat-o, Mihai Viteazul a ajuns până la porțile ei, apoi marele cărturar și principe român Dimitrie Cantemir a consolidat zidurile cu mâinile lui, după cum se spune. După ocuparea Basarabiei, în 1812, subteranele întortocheate ale Cetății și frumoasele turnuri au devenit parte a întinsului sistem militar al Imperiului Rus. Și așa sunt și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94082_a_95374]
-
Frantei, al Poloniei s.a.), dar și cu oameni de stat și generali imperiali, poloni și țariști, conducători ai răscoalei curuților (1703-1711), ambasadori ai marilor puteri (englez, olandez, habsburgic și venețian) la Constantinopol, Suveranul Pontif, cardinali, înalti ierarhi ai bisericii Răsăritului, cărturari greci s .a”. De asemenea, a realizat legături cu diplomați streini influenți care-l informau, pe care îi informa dar care l-au și ajutat mult, ca lordul William Paget, ambasadorul Angliei, și contele Jakob Colyer, ambasadorul Olandei la Constantinopol
Constantin Brâncoveanu diplomatul (2) [Corola-blog/BlogPost/94167_a_95459]
-
găsită, pe de o parte, în politica înțeleaptă de echilibru între Poarta otomană, intrată în declin, și puterile creștine, aflate în ofensivă, pe care prevăzătorul domn a dus-o în exterior cu ajutorul sfetnicilor săi credincioși, și mai ales al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino, care-l crescuse de la vârsta de un an (din 1655), fiindcă tatăl său, Papa Brâncoveanu, fusese ucis de semenii răsculați, iar pe de altă parte în politica de pacificare a spiritelor dusă în interiorul țării prin eliminarea sau
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]