1,404 matches
-
n-am de gând să merg cincizeci de cvartale pe jos ca să ajung acasă. Prefer să mi se tragă moartea dintr-o furculiță ruginită. — Ascultă ce-ți spun, amice. Hai să încheiem un târg. Te duci și împingi unul din cărucioarele astea timp de o oră și suntem chit. — Nu am nevoie de o autorizație din partea Departamentului Sănătății, sau așa ceva? Vreau să spun c-aș putea avea sub unghii ceva foarte dăunător trupului omenesc. Apropo, întotdeauna îți faci rost de vânzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele dumitale. Deși nu pot prezice cât de departe voi ajunge. — Nu mă judeca greșit, fiule. Nu sunt un om rău, dar nu pot îndura la nesfârșit. De zece ani tot încerc să fac din Paradisul Vânzătorilor o organizație respectabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o ușiță laterală a căruciorului din tablă roșie, strălucitoare, în formă de cârnat. Aici înăuntru este o cană cu lichid fierbinte care menține crenvurștii calzi. Pe cinstea mea, spuse Ignatius ușor impresionat. Cărucioarele astea sunt ca o enigmă chinezească. Prevăd că tot timpul am să deschid capacul care nu trebuie. Bătrânul ridică încă un capac tăiat în partea din spate a cârnatului. — Acolo ce mai este? Vreo mitralieră? — Aici găsești muștar și sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aflu eu cum îl cheamă. Păi dacă nici nu-i pasă de mine! — Irene, ce rău poate fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede domnișoara Annie, vecina de alături, cu unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu’ meu au gură spurcată. Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
meu complicat. Am înțeles că ceea ce urmărea Clyde era să mă ucidă. Ar fi avut o scuză perfectă: autoapărarea. Mă aruncasem singur în gura lupului. Din fericire pentru mine, am căzut jos, pe podea. Mă retrăsesem până lângă unul dintre cărucioare, unde îmi pierdusem echilibrul, care este întotdeauna șubred, și mă prăbușisem. Deși m-am lovit destul de rău cu capul de cărucior, am strigat de jos, cu o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o clădire nouă, din sticlă, cu alură futuristă, care se învecinează cu Piața Poporului. Nu se situează prea departe de vechea zonă franceză, unde parfumul stilului ultimului secol încă mai persistă, invitând băutorii de ceai și pe cei care plimbă cărucioarele de copii să își aducă aminte de ritmul domolit al vieții care acum nu mai este de regăsit. Shanghai-ul este preocupat să se reinventeze. Când am pătruns pentru prima oară în Sala de Expoziții, am fost izbit de modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cu coada ochiului, că trebuie să fie un tată minunat. Fran studie chipul femeii mai în vârstă. Oare Stevie bănuia adevărul, faptul că era într-un stadiu avansat de aspirație maternă, la un pas doar de a fura copii din cărucioare? Dacă e un tată așa de bun, întrebă Fran, de ce nevastă-sa a șters-o înapoi în Australia și și-a luat copilul cu ea? Trebuie să fi făcut ceva groaznic ca să merite asta. Fața plină de riduri a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
elevi guralivi, râzând, unii purtând uniforme, alții îmbrăcați în uniforme create chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa că n-am nimic de câștigat din asta. De ce l-aș ține să-mi ocupe spațiu prețios pe raft când nu-mi iese nimic la afacerea asta, spuneți-mi dumneavoastră? În fața unui public fascinat, alcătuit din bătrâne și mame cu cărucioare, Fran peroră asupra motivelor pentru care Fair Exchange avea să fie căutat, nu doar pentru că oamenii aveau o mașină de vânzare, ci pentru că de-acolo aveau să afle exact ce se mai întâmpla prin Woodbury. — Vedeți, domnule Morton, oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
creadă când o întâmpină zarva, confuzia și haosul create de mulțimea ce stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și Keith, redactorul sportiv, care se plânse că băbuțele de la coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simplu telefonul, În ciuda faptului că nu merit altceva, iar ea ar avea tot dreptul să refuze. — Da, spune ea Într-un tîrziu. Cred că e o idee excelentă. 29 — Nu știu cum să procedez În legătură lu Lisa, recunoaște Trish În vreme ce Împingem cărucioarele prin parc. — Ce-i cu ea? mîrÎi eu. Nu putem pur și simplu să o Îndepărtăm, spune Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă bună și nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-ar fi fost conținutul, acum nu mai era. Trenul pentru aeroport pleca de la peronul 26, dintr-o zonă izolată a gării. Trecură de chioșcurile de ziare, de postul de poliție, de căruciorul cu apă minerală și de grămada de cărucioare pentru valize. Sarah voi să ia unul, dar Antonio nu-i dădu voie. Ducea el valiza. Cum altfel? Dar nu mai lucrezi? Îl Întrebă Sarah privindu-l mirată. — Mi-am luat o perioadă de vacanță, răspunse Antonio. Am o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intenționa să-i atragă hotelul. Înaintam ca melcul pe șoseaua Kilburn în spatele unui autobuz de pe linia 16, cu un convoi de mașini în urma mea, încetiniți toți de o serie de mame care urcau și coborau cu greutate scările autobuzului cu cărucioare de copii duble și încercau în același timp să țină sub control câte doi țânci care țipau. Pe lângă faptul că mi-a trezit o profundă recunoștință că sunt liberă și fără copii, întârzierea mi-a dat timp să privesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Îl duse În susul lungii străzi principale a bazei și Brunetti se simți ca Într-o țară străină. Strada era mărginită pe ambele părți de pini. Mașina trecu pe lângă bărbați și femei În pantaloni scurți, călărind biciclete sau Împingând bebeluși În cărucioare. Cei care făceau jogging țopăiau pe lângă ei; trecură chiar și pe lângă o piscină de Înot Încă plină cu apă, dar fără Înotători În ea. Șoferul trase În fața unei alte banale clădiri de ciment. „Spitalul de Campanie Vicenza“, citi Brunetti. — Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în schemă? Ce mai aștepți?“ Din ce în ce mai des, la birou, Alice s-a trezit fixând burta în creștere a lui Sherry. Și afară, copiii păreau să fie peste tot. Oare întotdeauna Fifth Avenue fusese plină de mame la modă care împingeau cărucioare cu progenituri îmbrăcate în haine de designer? Fiecare revistă prin care se uita Alice era însuflețită de familii superbe. Până și afișele de pe străzi erau cu copii mici. Și, ca pentru a sublinia ideea, drumul către serviciu parcurs de Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era cuvântul potrivit, din pricina celor din Buggycisers 1, un grup de mame cu aspect stresat și cu cearcăne negre sub ochi, care se strângeau în fiecare dimineață pentru o serie de exerciții violente, realizate fără să lase din mână mânerele cărucioarelor. „Buggycise“ scria pe pancarta portabilă care stătea postată lângă grup. „Recâștigați-vă rapid silueta de dinainte de naștere.“ Alice presupunea că acele cărucioare de poveste erau adevărate Maserati în domeniul lor: erau acoperite cu kilometri de materiale de camuflaj în gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se strângeau în fiecare dimineață pentru o serie de exerciții violente, realizate fără să lase din mână mânerele cărucioarelor. „Buggycise“ scria pe pancarta portabilă care stătea postată lângă grup. „Recâștigați-vă rapid silueta de dinainte de naștere.“ Alice presupunea că acele cărucioare de poveste erau adevărate Maserati în domeniul lor: erau acoperite cu kilometri de materiale de camuflaj în gri și kaki, erau pline de tot felul de borduri din cauciuc negru și de alte rafinamente sportive, precum suporturi pentru pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un costum de sport superspecializat și care își urla ordinele într-un microfon. Buggycise-ul i se părea muncă grea lui Alice. Îi părea rău de mamele în cauză, dar și mai rău de copiii care stăteau țintuiți în chingi în cărucioare și erau obligați să fie martorii eforturilor gâfâite ale părinților. Unii dintre copii plângeau, ca o reacție firească la ceea ce părea a fi, la vârsta și din perspectiva lor, o imagine terifiantă. Iar cei care nu urlau deja, invariabil ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintre copii plângeau, ca o reacție firească la ceea ce părea a fi, la vârsta și din perspectiva lor, o imagine terifiantă. Iar cei care nu urlau deja, invariabil ajungeau înlăcrimați în punctul în care mamele se apucau bine de mânerele cărucioarelor și începeau să alerge în mare viteză pe aleea centrală a parcului. Alice era cutremurată. În mod sigur, nașterea era un eveniment traumatizant. Nu mai era nevoie ca imediat după asta să mai și alergi în pantaloni mulați, nu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
formeze un soi de acoperiș impermeabil deasupra capului copilului, se încăpățâna să cadă când de-o parte, când de cealaltă a legăturilor, atârnând peste fața lui Theo. Cum Hugo stătea pe un trotuar îngust, lângă mașină, o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce-i cu asta? a țipat la rândul ei. Eu am copiii cu mine, nu? Nu vi se pare că sunteți puțin cam nepăsătoare? a provocat-o Hugo. Locurile astea au fost gândite pentru ca oamenii care au copii mici în cărucioarele de supermarket, să-i poată transfera în mașină mai ușor. De asta și sunt mai aproape de intrare. Pentru o clipă, lui Hugo aproape că nu i-a venit să creadă ce spunea. Hugo Fine, fostul băiat de oraș, se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea zâmbind, când Hugo a terminat de explicat. Alice nu mai zâmbea acum. Unde naiba era Hugo? Locul de joacă se golea de oameni. Pe măsură ce soarele dispărea, încet, de pe cerul de primăvară timpurie, ultimele mame și-au pus bebelușii în cărucioare. De pe bancă, Alice le-a urmărit cum au plecat către stâlpii de iluminat care se aprindeau în capătul îndepărtat al parcului. Hugo spusese c-o să se întâlnească și-o să-l ia pe Theo la trei și jumătate. Cel mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se întîmplă, unde este incendiul ? se întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]