2,531 matches
-
farfurioară, sau Îi punea cîteva resturi de carne aduse de la spital. Boule-de-neige nu numai că nu replica acestor reproșuri, dar părea că nici nu le ia În seamă. Se ridica din culcușul lui, se Întindea cît era de luuung și căsca satisfăcut, așa cum numai pisicile știu să o facă, apoi se culca la loc, prefăcîndu-se că doarme. — Nu trebuie să-ți fie teamă, n-am de gînd să te pedepsesc, continua ea. Am vrut doar să-ți atrag atenția că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar creierul meu nu mai reacționa. Mă vedeam stînd acolo ca un caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau sens, sau nu mi le mai aminteam, fiindcă femeia din fața mea Îmi era complet indiferentă. CÎnd termină de supt bomboana, scoase din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repede sub fund un scaun rămas liber la o masă din apropiere. — Au scos și sufletul din noi, reușește Curistul să pufăie printre dinți. — Să nu-mi spuneți că n-a meritat, zice Roja. — A sosit rîndul dumneavoastră, insistă Părințelul. — Căscați bine ochii la ce o să vedeți, spune Roja, tangoul e la fel de pervers ca viața. — Ce se întîmplă? De ce s-a oprit muzica? sare ca ars Părințelul, dîndu-și brusc seama că în jur e prea multă liniște. — Te umilește cînd ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de timp. I s-a urcat la cap și n-o să fie chiar atît de simplu, își dă seama domnul Președinte. — N-aveți nici o grijă, spune Petrică, o să aprindem spiritele într-o clipită printre curioșii care se vor găsi să caște gura pe stradă, eu nu mă îndoiesc de asta, zice, gîndindu-se la sîngele spaniol care-i curge prin vene, o știți și dumneavoastră la fel de bine, vrea să convingă. — E treaba ta cum o s-o scoți la capăt, spune domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gîndește, trebuie să-mi pun ordine în gînduri, începe să le explice dînd să se îndrepte înspre un loc mai ferit. Așa nu merge, să tragi chiulul tocmai acum, măcar privește și ia notițe, cel puțin atîta poți să faci. Cască ochii, adulmecă, ciulește urechile, lucrurile se pare că nu stau chiar atît de rău: aglomerația din jur e tot mai mare, se zvonește că vin muncitorii dezlănțuiți de pe platformele industriale, acuși o să fie aici să ne dea o mînă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor, rîmători împuțiți. Își mai trage puțin sufletul, este gata să asculte, ține-te bine, nenicule, scuză-i incoerența și bîlbîielile, n ai de ales, dintre toți el a căscat cel mai bine ochii la ce s-a întîmplat. Nici o problemă, știu și singur să-mi fac ordine în gînduri, își spune. Să începem cu începutul, prima victimă a Revoluției din București, bandiților, ăsteia trebuie să-i acordăm cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai repede, cu atît vei fi mai cîștigat. O singură observație vreau să fac legată de situația asta, adăugase Bătrînul. În majoritatea cazurilor de felul ăsta, cel pe care-l cauți e mai aproape de tine decît își poți închipui. Să caști bine ochii, îl sfătuise. — Ca să vezi cine a fost primul care nu s-a ținut de cuvînt și a lipsit de la întîlnire, zice Curistul. Sau aveți memoria prea scurtă ca să vă mai aduceți aminte de amănuntul ăsta, adaugă Coitorașul. Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de ușor să vă strecurați prin gardul de tablă ondulată. V-ați uitat cu gurile căscate În sus la muntele Înalt de cărbune din fața voastră. Hai să ne urcăm pe munte, ai spus tu, sau Stevie a fost cel care a zis-o? Cine s-a năpustit primul și cine l-a urmat? Contează oare? Erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziarul, m-am Îndreptat voios către Heino. Intrând În prăvălia sa de la subsol, l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu fruntea lucioasă, când am arătat spre telefonul din colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sub perna sub care și-a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu delicatețe, Își trecu degetele prin păr, se scărpină pe spate și căscă din nou. — Și unde zici că mi-e haina, Sascha? În timp ce Îl așteptam pe Anton să se spele pe dinți, i-am povestit despre vizita pe care mi-a făcut-o Wickert și apoi Manetti. — Apropo, tu știai că „geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
străzile principale ale orașului. Atârnată la o intrare, o tăbliță abandonată spunea: „DOAR OAMENII GOI SUNT EMANCIPAȚI!“ — Lui Îi e ușor să zică așa ceva, am glumit, dând din cap spre centrul lui Adolf Koch pentru Cultivarea Socialistă a Corpului. Dora căscă doar. Treptat și recunoscător, strada și-a schimbat aspectul: magazinele goale s-au rărit, blocurile de locuințe au devenit mai frecvente. Cât despre noi, ne-am continuat drumul În sferele noastre private, având grijă să nu intersectăm orbita celuilalt. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dai seama ce aveam de înfruntat? Zdrâmba îmi rămăsese singurul lucru pe care-l puteam numi cu adevărat al meu. S-o fi văzut pe mama la treabă în timpul sezonului poliomielitei! Ar fi meritat medalii de la March of Dimes 3. Cască gura. De ce ești roșu-n gât? Te doare cumva gâtul și nu-mi spui? Nu mai mergi la nici un joc de baseball până nu-ți dai drumul la gât. Mai ai gâtul țeapăn? Atunci, de ce ți-l miști așa ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran în mine cât să lansezi un cuirasat. Sunt plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie să mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
discuției. Eram obosită și voiam să dorm. Mi-am tras masca peste ochi. — Și totuși, ce făcea Hunter la Londra? Întrebă Lauren. Ai aflat? — Mi-a spus că a fost la o Întâlnire de afaceri de ultim moment, am răspuns, căscând. —O Întâlnire de afaceri de ultim moment la un magazin de bijuterii? Nu am putut să mai Închid un ochi. 15tc "15" Botezul cu puteretc "Botezul cu putere" În seara de dinaintea botezului fetiței lui Phoebe, nu aveam deloc liniște. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mai multă putere. Nu o putem lăsa pe Helen să pună mâna pe Cartea umbrelor. Și, încet, atât de încet că nici n-o pot vedea mișcându-se, Mona trage o coloană ionică dintr-un crater însângerat care se cască sub degetul meu mare. Încet ca limba orară a unui ceas. Nu-mi mai aduc aminte dacă este de la vreun muzeu, de la vreo biserică sau de la vreo universitate. Câte case sfărâmate și instituții distruse... E mai degrabă arheolog decât chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
căprui de vacă și a grăit. Vaca-fariseu a grăit. A zis: — Renunțați la consumul de carne! Vocea vacii era vocea unei tinere. Vacile care stăteau la rând în spatele ei s-au legănat de pe un picior pe celălalt, așteptând. Măcelarii au căscat gura atât de brusc, încât le-au căzut țigările pe jos, pe podeaua plină de sânge. Unul a înghițit tutunul pe care-l mesteca. O femeie a dus mâna la gură și a dat un țipăt. Vaca-fariseu a ridicat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem, zice, la viața de dinainte de a te cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
soțul ei. S-a legitimat careva c-ar fi mare zmeu? Sînt doi copii mici și n-am chef să-i îmbolnăvesc. Cine știe de cînd îs orătăniile astea, că numai la noi stau de-o lună. Și nu mai căsca gura pe-aici; clienții așteaptă! Ovidiu ia farfuriile cu ouă și le duce în sală. Observîndu-l pe unul că doarme întins pe trei scaune, cu pălăriuța așezată pe ochi, se oprește lîngă el și-l atinge: Domnul dorește ceva? Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]