1,915 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DAR DE SUFLET Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Moșul cu străvechi renume A urcat în sănioară Și-a pornit să cate-n lume Copiii de-odinioară. I-a venit o tristă veste: Au crescut și-s în nevoi, L-au uitat într-o poveste Cu brăduț și globuri noi. L-a gasit pe fiecare Și-a lăsat drept jucărie Din desaga
DAR DE SUFLET de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365975_a_367304]
-
sosi de veșnică tăcereîn palmă ta să-mi aflu somn spre nemurire.... VIII. DAR DE SUFLET, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012. Mosul cu străvechi renume A urcat în sănioara Și-a pornit să cate-n lume Copiii de-odinioară. I-a venit o tristă veste: Au crescut și-s în nevoi, L-au uitat într-o poveste Cu brăduț și globuri noi. L-a găsit pe fiecare Și-a lăsat drept jucărie Din desaga
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
și în copilărie: Veseli,darnici,blânzi și buni, Să mai ardă-n ei credință Că e darnic și e bun; Mosul și-a-mplinit dorința Chiar în ziua de Crăciun. Citește mai mult Mosul cu străvechi renumeA urcat în sănioarăși-a pornit să cate-n lumeCopiii de-odinioară.I-a venit o tristă veste:Au crescut și-s în nevoi,L-au uitat într-o povesteCu brăduț și globuri noi.L-a găsit pe fiecareși-a lăsat drept jucărieDin desaga lui cea mareSuflet de copilărie
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
dăruite/ și zbaterea cuvintelor / ce n-au putut să ardă / la vreme de ploi, / de vânturi ... Și-am așteptat în cărare / să vii - amurg grăbit / eliberându-mă / cu ultima suflare / de ruga stinsă / și amintirea unui vis ce-a rătăcit / cătând / culoarea împăcării, / împăcării ... (din ciclul poeme becartiene)”. O feminitate care-și reprimă chemările în numele preceptelor, în refulări și inhibiții de moment, dar care izbucnește aidoma unei flăcări din rugul mocnind, aceasta este poeta de față care și-a adunat în
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
posac... Zicând că e puternic de slove iubitor, Că el dă clase că-i vrednic pilduitor, Culmea că avea și atâtea perspective În tăria din ale predicărilor injective... Din ce-i rămase de învățat altădat, Acum știia pe-de-rost că a cătat, Să-nvețe pe alții unde el a greșit, În a lui povețe toți să treacă la spășit... Își făcu astă școala ce-și promise, Dorința cu ardoare și-o stinse, Și-ncepu să predea cu așa emfază Cât de tare
POZNAŞ ÎNVĂŢĂTOR-UL ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 928 din 16 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365358_a_366687]
-
întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună? Din câtă iarbă să-mi cosesc cetate ? In care ciob de spaimă mă mai tai? A căta oară lupilor mă dai, Știind că fără mine nu se poate Nici lanțurile să le-adormi sub cripte Nici aripile să le-nalți spre grindă Iar starea de mirare s-o cuprindă Iubirea noastră cea de dinainte ? Sunt eu nebună
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CĂTÂND A BATE .. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Într-astă viață nu-i firesc Prin a ei pleva s-o îngâni, Ci orice clipă de “trăiesc Și de gând bun să
CĂTÂND A BATE .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365533_a_366862]
-
de nu te-nfrupți, Evitând ce nu tu ai început, Ba lupta-i de nu i-o conduci, Prin ce ți-a dat, ea te-a corupt.. De-n viața poți fi atât de tare, Luptător, dar și iubitor, blând, Cătând a bate ce-i agresivitate, Ca biruitor în al gândului “iubind! Referință Bibliografică: Cătând a bate .. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate
CĂTÂND A BATE .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365533_a_366862]
-
nu i-o conduci, Prin ce ți-a dat, ea te-a corupt.. De-n viața poți fi atât de tare, Luptător, dar și iubitor, blând, Cătând a bate ce-i agresivitate, Ca biruitor în al gândului “iubind! Referință Bibliografică: Cătând a bate .. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CĂTÂND A BATE .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365533_a_366862]
-
timpul trece și câte lacrimi or să-mi vină. Când te-ai născut erai curată, tu, floare-n câmpul plin de flori, și te-ai păstrat imaculată printre atâtea vii culori... Natura te-a creat sprințară, copilărește să te-alinți, cătând spre soarele de vară să-i mângâi razele fierbinți. Când dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii Sentințele cu care îmi sparge capu-ntruna Pe mine mă frământă din toate numai una: Privesc și nu mă satur suava ei făptură Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură! - Nu mai căta mă' ceartă. Răspunde: de ce taci Că merg și te înfig în vie-ntre araci Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul Să nu prinzi rădăcini, să nu umpli pământul Mai zi și tu o vorbă că
RECHIZITORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364897_a_366226]
-
numai că nu îi crease probleme, din câte știa el, dar îi fusese ca o alinare sufletească după ce scăpase de precedentul subordonat pe care îl catalogase ca fiind o pușlama. Adjutantul Burțilă, vârstnicul care întodeauna afișa o vigoare tinerească, a cătat să-i amuze pentru ulima dată. Știa prea bine că militarii în termen îl șicaneză numai pentru a-i auzi accentul pur moldovenesc de care deși se dezbărase devenea evident atunci cănd trebuia să-i pună la punct și cel
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
acoperit cu păduri prin care nu era chip să treci. Dincolo de el, copiii, femeile, bărbații și viețuitoarele și-au aflat adăpost și scăpare din fața silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
umblând cu turmele haihui, privește zi și noapte cerul de parc-ar fi moșia lui. Dar l-aș vedea să stea pe brazdă și să lucreze cum fac eu; atunci de stele nu i-ar arde, ci patul l-ar căta cu greu... (Adresându-se de data asta direct lui Abel): Coboară, frate, pe pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom arde jertfe ca Domnului să-I mulțumim. Scena 2 (Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
Le-or judeca la Vamă , când trecem, de Acei, Ce sunt fără de pată, în albe pelerine... Nu suntem noi nici îngeri , nu suntem dumnezei. De-arunci cumva cu piatra, nu satisfacem ura Și-n pulberea de stele, neghina n-o căta. Butoiul cu păcate nu-l da la mort de-a dura, Că s-ar putea întoarce chiar împotriva ta. În sfântul purgatoriu, e timp de chinuire, Pe-acel ce stă la Vamă e trist să-l ocărăști. Să știe toată lumea
PE CEL CE PLEACĂ-N CERURI, N-AI VOIE SĂ-L URĂȘTI. de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365608_a_366937]
-
ai ales/ Și toarce-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul de frunze plânge divin./ Un gând înnoptează în rugă mereu,/ Te-așteaptă parfumul de rozmarin!” (Între cer și pământ). Ușoare adieri eminesciene
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin vânt cu greu desișul. Pe banca de sub teiul desfrunzit, Stătea uitat caietul meu cu versuri, Și printre file, ghemuit și necăjit, Un greieraș căta al toamnei înțelesuri... Nu căuta degeaba printre rânduri! I-am spus, îmbrățișându-i piciorușul, Eu toamnei nu i-am scris vreodată versuri, Iar de-i voi scrie, tu-mi vei fi arcușul... Și am intrat apoi încet în casă, Cu
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
suflet pe liră ți-am cântat, Prințesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat! Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia m-a udat. Te-am căutat prin valuri, dar sare-n ochi mi-ai dat. Prin urme de omăt ți-am măsurat piciorul, Dar
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
titlu rizibil și desuet pentru o vârstă care nu se mai încurcă - și nici nu i-ar sta bine - cu franchețuri și mondenisme juvenile și în care expresia ca atare m-ar împinge înapoi în timp unde chiar de-aș căta, aș jura cu mâna pe inimă că n-au fost prea multe ocazii în care să-mi fi scos inima la mezat sau mai ales la stors lacrimi... Am avut supapa mea de siguranță, indiferența care m-a scutit de
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
mlădie de înger, Miile energii cât de-un fulger Și gâtul tău inel atât de fin, Privindu-l eu unul mă înclin, Că în fața unei lumânări albe Mistice dorințe atât de dalbe! Ne-ai fi frumoasă că mult ești, În cate-ti splendori ne atești, Ca esti așa că o mică floare, Micuța, tandra, visătoare, Ori că un mic busuioc, Să nu-ți fie de deochi, Urechiușelor c-un noroc, Fineti-ti tale de la mijloc!.. Tu esti că un diamant mai rar
ADMIRANDU-TI OCHII!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351875_a_353204]
-
Și lui Ion i-a fost de-ajuns... - Ce tot spui și tot îndrugi, Nu puteai ca să-l alungi? - Ba-l gonii... Sări uluca; Martor mi-este sfântul Luca: O certai pe Irinuca ... Dar... ce să-nțeleagă curca? Se ducea, căta curcanul... Mărine-i plăcu olteanu'. Înțelegi câți draci îmi face? Pe curcă cine s-o calce!? A-ndrăznit chiar s-o dezbrace. Știi, ea n-a avut ce-i face ... Unde-s farmece, nu-i pace, Nici dracu' nu le desface! Curca
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
soarele dogoritor, Tăiam la pas livada-n două; Pe urme îmi călca Azor. Nu mai știam de oboseală; Vânătoarea-i boală dulce - Transmisibilă migrenă- Pentru cine-o poate duce. Vântul purta o boare-n valuri; Soarele cobora-n amurg, Luna căta prin iarba-naltă Culcușu-mi cald ca să mă culc. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: HOINĂREALĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate
HOINĂREALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352259_a_353588]
-
colbul pân' la glezne de clisos, Că se-nglodea în coastă uneori, Când ăl mai bun din boi și mai vânos, În jug se opintea, privind spre cer, Trăgând și car, și p'ăl neputincios, Care,-n genunchi, târât, fără folos, Căta să mai și-mpungă, de mizer ... Târziu am înțeles, cu ani ‘napoi, Trecând prin școli înalte, la Bucale, Că, ce văzusem eu în sat la noi, Nu se-ntâmpla, de fapt, numai la boi, Ci și la multe alte animale
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
pândă ca un taciturn. veniți ca să visăm peste Sahare, veniți să v-așezați la umbra vremii, veniți prin ora aspră de cenușă, ca s-ascultați cum rod în vreme viermii. l-ați ascultat pe Einstein cum vorbește, să nu-l cătați vreodată printre sfinți, pe Buddha, pe Rimbaud sau pe Shakespeare, ce rătăcite-au fost aceste minți! ciutura stelelor se revarsă în noi, din ceruri în zori clepsidra dispare pios, umbra noastră e mister pe pământ, nu vom deveni decât țărână
PROPRIETARUL DE PUSTIURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352397_a_353726]
-
Acasa > Strofe > Comic > APOCALIPSA Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1697 din 24 august 2015 Toate Articolele Autorului Apocalipsa Am luat cândva, odată Într-o mână, și-n cealaltă Să citesc cu-nverșunare Biblia, o carte mare. Și-am cătat de-acolo multe, Chestii stranii, amănunte, Dar din toate ce-am aflat, Un capitol l-am fixat. Cum că astă bună lume, Într-un sunet surd de surle, Va fi apoi judecată Și pe urmă terminată. Și cu astă amintire
APOCALIPSA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/352523_a_353852]