588 matches
-
săptămîna viitoare. Thaw se uită stînjenit la picioarele lui și spuse cu o voce scăzută: — O să încerc s-o termin săptămîna viitoare, dar dacă-mi vine o idee bună, nu promit c-o voi respinge. Deveni brusc vesel și se căzni să nu rînjească. Dac-aș face așa ceva, s-ar putea ca Dumnezeul să nu-mi mai dea altele. După o scurtă pauză, domnul Watt îi zise: — Arată-mi mapa cu lucrări. Thaw îi aduse o mapă cu desene și profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți de pămînt din mal. — O? făcu el. — Nu există. Mi-a spus bunicu’. — Care bunic? Toată lumea are doi. — Cel care a luptat în Franța în primul război. Mai dă-mi niște mușchi. Fără să se ridice, Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încerca să se ghideze și Isidor. Numai că tânărul călugăr se dovedise incapabil de să facă față unor situații limită, cum fusese și defecțiunea sondei hipnotice. Nu trebuia să fii specialist pentru a realiza că, în lipsa roții, clonele se vor căzni mult și bine până vor transporta materialele de construcție până la templu. Ca să nu mai vorbim de cei care vor muri striviți sub buștenii grei. Isidor dăduse greș, iar Kalator era departe... Simțea că asupra umerilor săi apăsa responsabilitatea de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lăsând astfel cale liberă mulțimii de refugiați ce venea în neorânduială: oameni cu groaza în priviri, care părăsiseră foarte târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână de lucruri, iar acum, deși sfârșiți de mersul îndelungat, se căzneau să înainteze cât mai iute și fără oprire, temându-se de sosirea, dintr-o clipă în alta, a hoardelor hune. Nici măcar vederea războinicilor lui Chilperic nu avu darul să-i mângâie. îi priveau pe burgunzi fără să se arate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aia în halat de casă care fixa pe întuneric Biblia, oricum inaccesibilă nouă, noi necunoscându-i semnificația, ceea ce trebuia să fie și o suferință atât de puternică încât nici unul din cuvintele noastre nu ajungea până la el, cuvinte prin care ne căzneam să-i mai confirmăm o zi obișnuită, care pentru el nu mai exista. Eu speram ca, prin tăcerea mea, cele văzute pe drumul spre casă să fi fost mai puțin adevărate, deși scena - al cărei martor neintenționat devenisem - se derula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Hans Saner. Mama se apleca deasupra hărții cu străzi ca să găsească adresa care figura în cartotecă pe o fișă cu semn verde: ea, care nu învățase niciodată să conducă mașina și o viață întreagă s-a descurcat greu, se căznea să distingă cât mai bine prin parbriz indicatoarele și întretăierile de drumuri, încerca să descopere o concordanță cu liniile și punctele de pe planul orașului, în timp ce tata o zorea „să se miște mai repede“, să-i spună când s-o cotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
privi uimit în sus, spre infirmieră, care controla piuitoarea lampă catodică. Zâmbi când îi văzu privirea, i se adresă pe franțuzește. De ce franțuzește? Se afla în Franța? W. privi cu ochii larg deschiși albul tavanului. Și din acest gol se căzni să iasă treptat o amintire întunecată. Fusese pe drum, ore în șir, în Studebacker, voia să caute uzina al cărei nume nu-l mai cunoștea, firma care construia macarale - și simți iar o durere în zona pieptului, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a lăsat și nevasta. Stă toată ziua în cușca unde tanti dă de mâncare populației și o ține de vorbă. Și cu ochelarii a vrut să facă o farsă inteligentă, subtilizându-i și apoi distrându-se, închipuindu-și cum se căznește ea să le dea de urmă. Cam atât. Vocabular alternativ Iordănesciene Cașchetă Opțaid Opțai Sectembrie Hambal Bașcheți Jampiere Folbal Haut Calculatoristice Destop Iternet Optzeciste Isignă Pioner Matematice Patrat Tranversal A complecta Mișloc Alimentare Zacăr Pire Piftele Salată bef Crenvuști Onomastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
înălțime să mănânce niște prune. Și a fost o fază de zece puncte, cum, vreme de aproape un minut, Castravete, scăpat pe contraatac, alerga, noi urlam la Alin Ciobanu să se ducă naibii în poartă, ăsta cu gura plină se căznea să coboare, i se prindeau nădragii în prun și, când Castravete a marcat în poarta goală, Alin abia escalada gardul și se scuza de zor că „i-am dat bicla lu’ ăsta a lu’ Baboi!“. Și n-aveai ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea doar câte un geamăt, venit ca din altă lume. În cele din urmă, s-a gândit să-l trezească pe Grigorosu, dar o bănuială l-a oprit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea ca să scape. Nopțile erau cele mai grele. La un moment dat, când Karin se pregătea să plece, fu străbătut de un val de chimicale și țâșni în sus, căznindu-se să se ridice până ajunse aproape în genunchi pe patul de spital. A trebuit să-l culce cu forța, ca să nu-și smulgă tuburile. Îl privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un film scandinav deprimant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ciocolată, și descarci toată după-amiaza vagoane cu sticle de lampă, lăzi de cuie, dero și piese de schimb pentru motorete, burlane și sârmă zincată. În pauza În care vagoanele care ies și intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l filmezi cu o altă cineclubistă, una Safta, doamne, ce nume, slabă ca o mâță flămândă și plină de ambiții. Scenariul se numește Omulețul de cartof și este o poveste destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
De una singură, Lisa ne-a acoperit vocile amândurora. —De ce nu mergeți să vă așezați la masă, mătușă Lynn. O să aducem noi totul. A trebuit să-mi folosesc forța fizică pentru a o mișca pe Lisa din bucătărie. Mark se căznea să treacă de mine cu aperitivele. Am inspirat, sugându-mi burta până mi-a atins practic coloana. Mark și-a tras pelvisul înapoi ca Mick Jagger ca să evite contactul. Deveniserăm atât de buni la manevrele astea în ultimele săptămâni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prieten comun se ocupă de treaba asta și că se duce cu acest prieten în Franța, în weekend, ca să vadă ce află. Părea destul de optimist. „Normal că e optimist“, am murmurat eu în oglindă a doua zi dimineață în timp ce mă căzneam să îndepărtez cu dalta rămășițele machiajului din ziua precedentă. Mă speriasem văzându-mă în oglindă. Semănam cu un cadavru ieșit din mormânt, cu fața coșcovindu-se în înfricoșătoare pete colorate. Niciodată nu mă machiasem suficient de mult încât să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fapt o scuză ca să scap de atmosfera urâcioasă de acasă. Îi povestisem tot ce se întâmplase. Cum nu putusem să mă confesez Lisei, Mariei sau lui Lynn sau chiar lui Kieran. I-am urmărit ochii lărgindu-se și îngustându-se, căznindu-se să rețină toate complicațiile. Nu a făcut nici un fel de comentarii, în principal pentru că îl bănuiesc că avea nevoie facă o schemă cu toate informațiile cum făcea și cu poveștile din Neighbours, una dintre marile lui pasiuni. — Mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
părăsi pe tată de câte ori se plictisește sau își dorește o schimbare, poate să ia copiii cu ea, să nu-l lase să-i viziteze, să le găsească un alt tată sau să emigreze în Australia dacă are chef. M-am căznit să mă îndrept de spate. E greu să te impui când zaci sprijinită de un ciot de copac. Dar nu trebuie să fie așa. Multe familii rămân împreună. Multe căsnicii merg. De ce nu și a ta? —Uită-te la căsniciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
unui dorobanț și pasul neîntrerupt al celuilalt. Prin ferestre pătrundea vântul. S-a schimbat vremea, mai gândi vodă și adormi. Iar dimineața când se trezi cu mult înainte de a se lumina avu senzația că toată noaptea în vis s-a căznit să-i explice marelui său prieten mitropolitul că nici un scop nu va putea scuza mijloacele folosite de diplomația iezuită franceză care asmute continuu pe turci împotriva domnitorilor țărilor române. Nu avea în gură amărăciunea aceea îngrozitoare cu care se scula
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știa neica Mihai ce o să-i propună vizirul și de unde? De ce nu i-a spus până acum? Ce cursă mai este și asta? Trecea grăbit prin încăperi pe unde nici un muritor până la el nu trecuse cu fruntea sus. Pășea înainte, căznindu-și gândul cu întrebări fără număr, rugându-se mereu la Domnul Hristos să-i dea putere să pună capăt furiei care-l cuprinsese. „Doamne, ajută-mă, nu mă aduce în stare să-i blestem!” repeta mecanic o parte din mintea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mormăind și se sperie la gândul că l-ar putea trezi pe vodă, ca să continue în gând: da, asta este, eu sunt altfel decât ceilalți, nu gândesc cu mintea ci cu ochii, ei sunt poarta sufletului meu. Cât m-am căznit să-mi aduc aminte cântările care străbăteau văzduhul muntelui acolo în Sinai și nu am reușit niciodată să mi le amintesc, doar culorile cerului și ale tufișurilor de spini stăruie în mintea mea înlănțuite ca notele într-o melodie. Cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adormit, pentru că era noapte. Mai întâi luă mânăstirile, apoi toate ctitoriile la rând. Dar clopotnița Mitropoliei, când? Și asta am înălțat-o tot eu. La Sfântul Ion grecesc, mare minune: așa cum este noapte, ieromonahul stă la ușa bisericii și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tare. Cred, Doamne! Își cerură iertare între ei când se întâlniră în curtea interioară a închisorii de la Bostangi bașa. Nu erau legați, așa că se îmbrățișară. Fiecare încerca să-i cruțe pe ceilalți și se trudea să pară nepăsător. Mateiaș se căznea să pară chiar viteaz. Nu-l mai văzuse pe taica de când stătuseră cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i ghinionistă! Am povățuit-o să se mute. Într-o prestigioasă revistă din vestul țării, Întîlnesc un titlu care mă lasă perplex : A trecut Eminescu prin Beiuș? Nu știu. Și nici nu mi se pare relevant. E ca și cum ne-am căzni, o viață, să aflăm dacă Eminescu a trecut prin Huedin, Simeria, Călan, Gherla, Zimnicea, Barboși etc.! Provincialismul duce la ridicol, se știe ; poate că gazeta din Beiuș s-ar mîndri cu o asemenea dilemă. De ce Însă prestigioasa revistă orădeană Familia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi, mai e și homarul despre care și-a dat seama, chiar și beată fiind, că nu e pui à la king, dar pe care s-a căznit să-l îngurgiteze numai „ca să-i închidă gura lui Doyle ăla“ și, drept urmare, a fost la un pas de o tragedie și bine-nțeles că de-atunci n-a mai pus în gură nimic care să semene măcar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]