742 matches
-
stinse și fără nicio direcție, fiindcă nimic nu scapă acestei maladii: nici lumea literară, unde o generație reușește chiar performanța de a intra în dicționare / încă înainte de a intra în literatură, cu atât mai mult nici clasa politică, democrația de cabaret, alcătuind latrina latină a patrioților bicamerali, / care scriu cu jeepurile lor și cu supa săracului / istoria neamului, și nici guzganii în rasă, molia cu patrafir, care își dă mâna cu bastoanele de cauciuc, încât perspectiva e fără scăpare: Între cruce
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar marea senzație ne-a rezervat-o pentru seara aceasta. Fiind "seară de cabaret" în "marele salon", a apărut cu perucă de femeie și cu buzele rujate. Nu-mi venea să-mi cred ochilor când l-am văzut. Era îmbrăcat frac negru și pantaloni roșii. Ion Pop mi-a povestit că individul l-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la un spectacol. De circ! Mă plictisesc teribil spectacolele de circ, aș prefera să văd spectacolul străzii (venind spre hotel, m-a izbit numărul capelelor care oficiază, am aflat, căsătorii, non stop!, la fel de mare ca numărul bordelurilor cu firme de cabarete deocheate), dar n-am încotro. Doctorul Costin a luat bilete la un spectacol "cu mistere", anunțat cu surle și trâmbițe luminoase, ca un mare eveniment. Trebuie să renunț și la "erupția vulcanică", programată peste o jumătate de oră la cascada
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații În Grecia și În Argentina, bunăoară, ochelari de soare cu rame groase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a răstit la el să mai aibă puțină răbdare, să nu-i bată la cap. Și Vilma apăru deodată În costum de baie, unul pe care i-l dăruise doamna și care-i venea de minune. Părea o dansatoare de cabaret cu gesturile acelea studiate care n-o prindeau de loc. Ce-i drept, Însă, metisa era superbă și Palomino Îi făcea poze cu duiumul, din toate unghiurile, În alb și negru, pînă și În tehnicolor, cum spunea el și orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se Întoarse să-l privească, trebuia să-i facă o casă... GÎndul acesta sau cine știe ce alte gînduri se amestecară cu casa mult visată și vru să danseze din nou. — Da, da... toți vrem să dansăm, dar mergem la un cabaret, Într-un loc mai vesel... Îi făcu semn lui Susan să dispară și se ocupă mai departe de artist. „Mergem cu toții; o să ne Întîlnim acolo“, Îi spunea În timp ce-l conducea spre ieșire. Afară Îl aștepta un taxi pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mult. Erau fotografii cu automobile În culori nemaipomenite, cu femei cu niște sîni nemaipomeniți, Maruje nord-americance cîte vrei, claie peste grămadă. Santiago și Loster Lang IV ducînd În cîrcă două dansatoare goale pe UD coridor. Dansînd cu ele În cabaretul unde făceau striptis. Ieșind cu niște fete Încîntătoare dintr-o clădire a Universității. Sărutîndu-se cu o Peggy. Cu Încă una. Și cu Încă una. Cu sora geamănă a unei alte Peggy... Dacă Peggy ar avea o soră!... Fără Îndoială, Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din partea lui, pe care i-l dădu Însoțindu-l de un „fără cuvinte“, În engleză, bineînțeles. Sticla de șampanie comandată de Juan Lucas pocni ca o pușcă, mult mai bine decît miile de sticle care pocnesc noapte de noapte În cabaretele lumii: Celso se apropie cu tava cu pahare. Două minute mai tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea aceea, din nou se simți descoperit Într-o noapte nu de mult, ba de mult, ba nu de mult, Într-un cabaret oarecare din Lama, din Buenos Aires, ba din Santiago, sărutîndu-l pe un milionar, un automobil pentru o săptămînă din luna de miere, sărutîndu-l pe pederastul acela nenorocit și deodată noaptea asta, noaptea de aici, din Buenos Aires, ba din Santiago, atîtea nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să calculeze cantitatea de calorii din mîncare. Seara calculau mai puțin, din fericire. În realitate, cu Samamé Vlăjganul alături, nu mai puteau face nici un calcul și așa se explică faptul că de Anul Nou s-au Îmbătat criță Într-un cabaret, la Întoarcerea de la o petrecere la Ancón. Ba chiar erau să se răstoarne cu mașina. Cu Vlăjganul la spate povestindu-le glume tot drumul pînă la Lima, Înghesuit numai ei știe cum pe canapeaua din spate și cu trei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou stăpînire pe el. — Gata, zise, deschizînd portiera; mîine trimitem o macara să dezgroape mașina... În Chevrolet cu toții, haideți, repede! A fost cea mai frumoasă noapte pentru Bobby. Și cea mai scumpă. În noaptea aceea și-a cheltuit la cabaret ultimii bani, dar ce contează! Alături de Santiago nu era nici o problemă, doar nu mai era un mucos ca să se gîndească tot timpul că i se termină banii, de Îndată ce-o să intre la Universitate o să ceară un carnet de cecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-te cu burta pe carte, așa va face! Nu mai era mult pînă la plecarea lui Santiago și Lester, trebuia să fie Înapoi În primele zile ale lui ianuarie, de fapt era chiar foarte puțin. Dar În noaptea aceea, la cabaret, nimeni nu vorbea de plecarea În Statele Unite; de alte plecări, da, dar În rai! Vino În rai cu Gloria! cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Așa spunea refrenul cîntecului pe care orchestra Începuse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi puse În primejdie tot machiajul și cu toate că orchestra o chema mereu vino În rai cu Gloria, nu putea să se ridice. Fetele din show o chemau, dar degeaba, hohotul de rîs continua să se plimbe peste o mulțime de cabarete din viața ei, era Anul Nou, dar viața ei era aceeași, hahahahahahahahahaha... Santiago urmărea indiferent beția dramatică a unei dansatoare ca atîtea altele. În schimb. Vlăjganul sări s-o ajute, „Mă Întorc Îndată, comoara mea“, Îi spuse coristei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi, pereți tapetați cu poze îngălbenite, bufete baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afișe de cabaret... Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână, ca și macramé-urile de pe mese. O matroană în ro chie cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri și pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame. Grupul tăbărî la o masă rezervată, se ceru șam panie, se făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un șarpe letargic. Urmă un număr cu porum bei dre sați. În fine, apăru, abia văzut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebu nești îl însoțiră. Probabil că acest nume, unul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
artiștii faimoși din acea vreme - dacă nu și cei de azi, și n-ar trebui să ne-ndoim dacă ne gândim la rapperi și la Pavarotti - erau siliți să lucreze mână-n mână cu mardeiașii orașului, care aveau monopolul asupra cabaretelor, cazinourilor și bordelurilor. Un cântăreț vestit nu era pentru ei mai mult decât o prostituată căreia-i luau bună parte din ago niseală. Smulgându-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întâi să-l învingă cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
muzică hip-hop îi însoțește. Discuția despre ce anume trebuie făcut cu acel portmoneu dobândește treptat dimensiuni etice, susnumitul june Pansaers zice că respectivul obiect ar trebui pur și simplu predat, fără să spună cui anume. Consecvent sieși încă din alt cabaret, dumnealui Tzara crede că cel mai bine ar fi să fie tras la sorți: aici putem mult și bine glosa despre aura hazardului în care el crede neabătut din vremea când jobenul dumisale a devenit receptacol al întâmplării; Aragon Louis
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
scot băbatul acela din minte“. Regină a unui trib celtic, renumită pentru că a condus o revoltă împotriva Imperiului Roman. Protagonista unui popular serial american. Protagonistul unui serial american din anii ’60, devenit prototipul tânărului doctor fermecător și idealist. Protagonista music-hallului Cabaret. Stradă comercială din Londra, asociată cu înalta societate britanică și, prin extensie, cu cei care aspiră să facă parte din ea. Cântec popular în lumea rugbiului britanic, cu o pronunțată tentă erotică. Marcă de bomboane mentolate. În traducere: „Prietenele pescarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a desfășurat, de altfel, tot pe scena unui cabaret, transformîndu-se însă în happening insolent). Mirajul Centrului (Orașul Lumină, simbol al emancipării artistice) este evident. Unii simboliști s-au născut, de altfel, în țări francofone (Alice Călugăru - la Paris, M. Romanescu - la Liége), I. M. Rașcu era francez după mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei moderne, devine un redutabil colecționar. Atmosfera luxoasă, cvasiboemă, cvasiinterlopă, de conversație rafinat licențioasă și libertinaj a salonului era „animată” și de prezența soției sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi” (C. Beldie, op. cit., p. 166)... Tunsă á la garçonne și cu atitudini foarte libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei iugoslave. În Cehia, influența futuristă antebelică se manifestă inițial prin elogiul mașinismului, al vitezei moderne și al progresului tehnic, prin manifestările teatrale iconoclaste din cabaretele anilor 1914-1918, prin luările de poziție ale unor scriitori precum K.S. Neumann, Karel Teige și Viteslav Nezval. În 1921, Marinetti va face chiar o vizită la Teatrul Svanda din Praga, însă avangardiștii cehi se vor arăta atrași mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicat de Tzara înaintea plecării în Elveția, „Furtuna și cîntecul dezertorului“ (o a doua parte a lui va fi descoperită mult mai tîrziu de către Sașa Pană). Redactat în 1914, textul capătă, în context, semnificații anticipative. Pe 15 februarie 1916, la Cabaretul Voltaire din Zürich, „dezertorul” Tzara va contribui, împreună cu Ball, Arp, Iancu, Huelsenbeck și ceilalți, la declanșarea celei mai radicale „insurecții” artistice a secolului al XX-lea. Pe calapodul fiziologiei moderne, O viață — mică proză hibridă cu titlu din Maupassant, publicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a nu îi fi contestată prioritatea în materie... De fapt, adevăratul inițiator al mișcării a fost poetul și anarhistul catolic german Hugo Ball, discipol al lui Bakunin, pianist și dramaturg la Kammerspiele din München. El a reușit să închirieze Cabaretul Voltaire din Zürich de la patronul cafenelei Meierei, Jan Ephraim, decorîndu-l corespunzător, împreună cu proaspăta și frumoasa-i consoartă Emmy Hennings. Cunoscută actriță de music-hall la Berlin, München și Moscova, aceasta din urmă a jucat în piese ale expresionistului Frank Wedekind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ephraim, decorîndu-l corespunzător, împreună cu proaspăta și frumoasa-i consoartă Emmy Hennings. Cunoscută actriță de music-hall la Berlin, München și Moscova, aceasta din urmă a jucat în piese ale expresionistului Frank Wedekind și ale lui Aristide Briand, pe linia tradiției de cabaret a mișcării; potrivit unor martori ai epocii ar fi evoluat și la București... Ball prezintă în jurnalul său o versiune personală referitoare la inițiativa lansării dadaismului: „Lorsque je fondai le Cabaret Voltaire, j’étais convaincu qu’il y aurait en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]