1,465 matches
-
în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
Arc), contopind extremele de parcă regula celor 24 de ore o pândește, deja, de undeva, are un artificial și un spontan al ei. Care nu-i vor fi fost indiferente unui făcător de scene ca Radu Stanca, ce le potrivește pe cadența de baladă. Baladele nu sunt, deci, relatări de la locul faptei, ci târzii reconstituiri ale acestui sentiment precar al ființei. Că este Europa medievală, că e Vestul Sălbatic, nu contează decât pretextul pentru regret. Cineva cu o altă valoare a vieții
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
care o poate crea în timp, caz în care un autor e cu atît mai viu cu cît puterea de molipsire asupra generațiilor e mai mare. După ce l-ai citit pe Ion Barbu, o vreme nu poți scrie decît în cadența asonanțelor lui, la fel cum, după l-ai frecventat pe Heidegger, nu poți să te exprimi decît în formulele lui sibilinice. Sunt importanți doar autorii pe care îi imiți fără să-ți propui asta, dar cel mai important e ca
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
plătiți cu 80% din salariul de bază. Directorul general al Ford România, Zoltan Brassai, a declarat în urmă cu o săptămână, la conferința "Mediafax Talks about Auto Industry 2013", că producția la uzina din Craiova a fost reluată, cu o cadență zilnică de 1.000 de motoare și 370 de unități B-Max.
Salariații Ford de la Craiova, trimiși acasă de sărbători by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50515_a_51840]
-
într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. Însă suveranitatea nu implică neapărat și hegemonia: travaliul liric implică și
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
locul unei copleșitoare seninătăți cristaline a vocii poetice. Iată-l (dau un singur exemplu) într-o subtilă artă poetică, din volumul Spectacol, din 1979: „Deși știam încă din leneșa tinerețe/ Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe/ N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în săli - papucii/ Și-i căutam, deși era ora de fizică,/ Deși acuzat eram că nu mă dedau la metafizică/ De către ceilalți versificatori
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
imposibil să validăm prin referendum orice sau mai degrabă nimic în România", a mai afirmat Mircea Geoană. Senatorul social-democrat a explicat, totodată, că președintele poate convoca un referendum pe "o temă pe care o poate alege și poate stabili și cadența și calendarul derulării:, iar Guvernul are obligația să organizeze referendumul. În schimb, Geoană, a afirmat că, în privința rezultatelor unui referendum, nu există o obligație a Parlamentului ca să țină cont de ele, deoarece scutinul este unul "consultativ, facultativ". "Este important politic
Geoană, despre referendum: Momentul adevărului este decizia CCR by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36992_a_38317]
-
nemțească asupra textului. În sensul celor spuse de Manea. Cu atît este mai mare impactul țesăturilor care se fac și se desfac pe dedesubt, care cresc și înghit visele personajelor, precum și orice tentativă de descătușare. Emoția se acumulează, crește, mărește cadența, fiecare faptă nouă este încă o șarjă, aduce un soi de alertă nerostită, ascunsă, ținută mereu departe de ochii cuiva. Această lume măcinată de plictiseală, lipsită de dinamică, de acțiune, năucită de propriile- i neputințe, de ipocrizie, de o inventată
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
crede că unele persoane nu sunt "deranjate" pentru că au făcut afaceri cu oameni care au prosperat în regimul Băsescu dar care prosperă și în actuala Putere. "Și atunci, îl întreb pe ministrul Justiției: Merge bine treaba? Se achită DNA cu cadența asta admirabilă cu care se achită în ce privește PNL, cu oamenii ăia?. Noi am avut suspiciuni înainte de a veni la putere că se fură, că se dirijează bani publici, nu am vorbit prostii. Dacă nu cumva unii oameni nu sunt atinși
Antonescu: O întrebare pentru Ministrul Justiţiei: merge bine treaba? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35429_a_36754]
-
ușurînd cititorului efortul de a le parcurge. Se vede că trecerea anilor i-a înviorat autorului simțul limbii, dar chiar și așa prozodia e lentă și frazele se leagă prin virgule, de aici senzația de masă lexicală căreia îi lipsește cadența. Textul stă pasiv pe pagină, și dacă nu ar fi privirea care să-l miște la lectură, inerția cuvintelor ar înlemni atenția cititorului. În plus, obiceiul citatelor mici, expresii scurte inserate în mijlocul comentariilor autorului, duc la sporirea volumului lexical în
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
estetic, într-o limbă în care profunzimea și frumusețea încetează să fie rivale. Hegel nu a scris niciodată frumos, și cu toate acestea fascinația jargonului îi e indubitabilă, grație atracției venite din partea unei limbi impostate, de vaticinație ce înaintează în cadențe cultice. Și în 1806, cînd Hegel termina la Jena manuscrisul Fenomenologiei, fiind silit nu numai să părăsească orașul sub șarja trupelor napoleoniene, dar chiar să-și ia gîndul pentru zece ani de la cariera universitară, în 1806 nici un contemporan n-ar
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
care redă fidel ritmul realității. Iată idealul suprem al oricărui filosof: să fie purtătorul de cuvînt al logicii inerente lumii, mijlocitorul unor distincții a căror origine nu e de găsit în mintea lui. Hegel e colportorul unor idei a căror cadență i-a fost impusă de fidelitatea ochiului cu care a avut răbdarea de a cerceta lumea. Contribuția lui pare să fie minimă sub planul construcției și maximă sub unghiul intuiției. Comparîndu-i retorica din 1806 cu meditația autorilor contemporani ești frapat
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
templu spiritual al curajoșilor aviatori militari, unde și-a demonstrat calitățile actoricești și de regizor. Pe parcurs a înfiin țat Cenaclul Literar Luceafărul, unde și-a argumen tat trăirile sale interioare, de poet tradiționalist, care a respectat cu sfințenie rima, cadența și mesajul în poezie. O perioadă a colaborat la Studioul de Radio din Craiova și a obținut diferite premii la importante festivaluri artistice. După ce s-a pensionat în anul 1997, s-a dedicat total scrisului și rosturilor bise ricești, fiind
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
de Independență, Gherea își începe brusc activitatea de critic în anul 1885, cu articole despre autori români și ruși, dar și cu intervenții teoretice, vizînd detronarea lui Titu Maiorescu de pe soclul unde acesta fusese ridicat. Principalele studii îi apar în cadență rapidă pe parcurs de aproximativ un deceniu, între 1885 și 1896; după această dată, critica literară va fi cultivată de Gherea doar cu intermitențe, locul ei fiind luat de politică și de sociologie. Ne frapează faptul că el s-a
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
din Clepsidra cu zăpadă și din altele). Sigur că Foarță popularizează acum. Ar fi fost ciudat să n-o facă și să se exprime, în fața camerelor ca pe suprafața foii, urmărind curgerea melodioasă a frazei. Și așa, există aici destule cadențe normate exact care îi conferă un aer ușor prețios: „La Casa Scriitorilor, pe vremuri, cu Marius Robescu la masă, plus alți câțiva, am început, din pură joacă, să pastișez maniera lui Dimov. Am «scris» atâtea versuri dimoviene, încât Marius (care
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
mângâieri de mai pot fi/ Unei vieți de jale,/ Ar fi de-a nu te întâlni/ Nicicând în a mea cale.// Iar fericită de eram/ Să fiu în astă lume,/ Pe tine nu te cunoșteam/ Nici îți știam de nume.” Cadența e cunoscută, ceea ce dispare e simetria stărilor sufletești cu mișcările naturii. Bună purtătoare de sentimente, în închipuirea romantică, natura devine de prisos când trebuie să se pună punct unui dor pe care, altminteri, ea îl păstrează difuz. Probabil de asta
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
viață. Jucătorul consideră fiecare experiență parte dintr-un antrenament cu final niciodată evocat: „Pentru Issac, privirile înapoi erau doar resorturi pentru elan. Priviți un săritor la înălțime. Face un pas înapoi și apoi se îndreaptă cu pași săltați, într-o cadență îndelung antrenată, spre ștachetă”. Ovidiu Pecican observă exact: „turneul este ipostaza modernă a turnirului, a înfruntării adversarului [...], paradă, defilare, ceremonial, ritual, aducere în atenție și punere în lumină a participanților ce și-ar dori să întruchipeze, fiecare cu profilul lui
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
și scrum” (Desen pe bancă). Motivul rural („sămănătorist”) e deja fin persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem departe/ de orașul cu clocotul lui de păcate,/ de izul lui negru de moarte,/ de literatură și luciditate” (Vacanță). Evocată într-o cadență înrudită cu cele ale lui Radu Stanca, Doamna muză a bardului aduce o muzicalitate grațios-elegiacă: „-Doamnă legănată-n visuri și berline/ cît de trist răsună pașii tăi în mine.../ Lasă-i să coboare și să-și facă drum/ prin pajiștea
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
prezentată selectiv în volumul antologic Șoapte și strigăte (Editura Vinea, 2009). Titlu câtuși de puțin întâmplător, căci Mioara Cremene compune „muzical”, iar cartea are structura unui oratoriu în care se întâlnesc diverse voci, mai mult sau mai puțin „apocrife”, răsună cadențe savant orchestrate, se experimentează, ca într-o cutie de rezonanță, formule prozodice de o mare diversitate. Divers și din punct de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care se fixează
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
față de volumele precedente pentru că, iată, versurile care deschid Substanțe interzise (Editura Tracus Arte, 2012) nu trimit doar la un sentiment al personajului liric, ci fixează starea poeziei înseși. Liviu Ioan Stoiciu face parte dintre poeții care păstrează un ritm, o cadență a aparițiilor editoriale constante, tipărind cîte o carte de poezie, publicistică sau proză o dată la doi-trei ani, de fiecare dată, însă, poetul figurînd drumurile, căutarea, poziția ființei în lume și stările, consemnate în felul unor jurnale lirice care creează rețeaua
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
întîmplător. Îngeri cu plugul nu ocolesc figurația genuină din zicerile populare, fără a fi numaidecît artificiu livresc, de invenție gîndiristă. Așa cum orațiile de Anul Nou scot la lumină un filon hesiodic, de Lucrări și Zile, solidar, de milenii, cu însăși cadența stabilă a vieții, colindele aduc, în circuitul lor, un fond de vitalitate perenă, apt să înfrunte uzură și înverșunări nedrepte. Nu e în cauză doar germinația prodigios suplă a modulilor compoziționali, garantînd o invidiabilă rezervă cantitativă. Un cătun din Moldova
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
vin de pretutindeni, chiar de sub "grelele pietrișuri", unde ei "dormeau că apele pădurii"... Tot în ecou al motanilor, poeta nu găsește un mai bun verb pentru a reda magicul auditiv (într-o piesă de magie vizuală) decât a toarce: "necunoscutele cadențe ce torc nemaicântatu-mi cântec", capabile să înlănțuie lanțurile vii ale șerpilor. Or, bruscă ivire a verbului torc ne trimite iar la narcoza ierburilor și la bănuiala visului, de nu întreg, măcar aievea... Nici una din formulele desemnând pădurea (o dată numită codru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
jucător în instituțiile guvernamentale când este vorba de proiecte IT. Oricât se ascunde el că și-a dat firmele, că și le-a ascuns în Cipru și așa mai departe. Este prima dată când avem un prim- ministru cu o cadență atât de ridicată a actelor de corupție pe care încearcă să le ascunde sub acte normative care să-l scape de responsabilitate - Nu cred vă va merge foarte mult - Ponta a crezut că se va ascunde sub scrisoare transmisă și
Băsescu: Ponta este un premier profund corupt by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33735_a_35060]
-
necunoscut". Volumele următoare au inclus, împotriva opiniei puriștilor, și "gogoșile", "mofturile", "miticismele", care au contribuit la conturarea umorului caragialian. Atâtea și atâtea pagini, care au apărut fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar pe care-l dobândise criticul și editorul în urma îndelungatei frecventări a operei scriitorului, a cunoașterii ortografiei speciale, sintaxei, lexicului, ortoepiei acestuia. Într-un studiu, din "Revista Fundațiilor Regale" (1940, nr. 5), Pompiliu Constantinescu
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]