1,129 matches
-
zis. N-o să treacă în nici un caz. Hai, Jack, mergem acasă. Așa că atât despre asta. Tu ce mai faci? Ceva ieșit din comun? Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 51tc "Capitolul 51" Leon era deja acolo. M-am strecurat pe bancheta cafenie de plastic din fața lui și i-am zis: —Leon, știu că nu e ușor pentru tine și, dacă simți nevoia să plângi, nu încerca să te stăpânești. O să îți pun câteva întrebări și te rog din suflet să fii sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie. Eu vreau una de porțelan alb, cu flori albastre, ca a ei. Dar... Rachel rămăsese perplexă. —Helen, bănuiesc că n-ai vrea să...? — Nici gând. Rachel nu știa ce să facă. Era de-abia prima seară pe care o petreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și ei deja făceau figuri. Nu mai e nici una cu flori albastre. Tata o are pe singura rămasă. —Poate s-o ia pe-a mea, s-a oferit tata. Dar nici eu n-o vreau pe cea oribilă de sticlă cafenie. —Te mulțumești cu una albă simplă? —Va trebui. Cotletul de porc al tatei a fost mutat pe o farfurie albă și s-a efectuat transferul cinei mamei. —E toată lumea mulțumită acum? a întrebat Rachel sarcastic. Am purces să mâncăm. —Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am purtat în ultima seară la New York. Iau pantalonul și îl întind pe pat, operație pe care am mai făcut-o de câteva ori. Pe cutele laterale care încadrează șlițul s-a lățit o pată de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt radiografiate, capriciile desființate și întreaga structură arhitectonică se prăbușește pe domeniul derizoriului... Data 3, E cum se poate mai ciudat...ne-am întâlnit ieri, la galeriile de artă... o văd parcă și acum: pupila-i e învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
parcă și acum: pupila-i e învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
o privire, dar uitați că Sammy a venit aici ca să-și viziteze familia, am spus, uitându-mă la ei cu ceea ce speram să fie o privire de avertisment, ca s-o lase mai moale. Am luat o lingură din zahărul cafeniu, neprelucrat și i-am pasat bolul lui Sammy. —Apropo, care a fost de data asta scuza lui Will pentru că n-a reușit să ajungă? Întrebă nonșalant mama. Sammy se băgă Înainte ca eu să pot interveni, fără să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe unde umblase ieri - un raport fals către Dietrich părea cea mai eficientă diversiune. Mai erau apoi marile spaime și marile întrebări: dacă LAPD cerceta amănunțit lucrurile pe Tamarind, era posibil ca vreun localnic să declare că văzuse un Chevrolet cafeniu din ’49 parcat acolo peste noapte? Să profite oare de informațiile lui personale și să perie singur zona, căutând martori, să raporteze abia după aceea primirea scrisorii și să spere că reacția cea mai dură ar fi legată doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după-amiezii în cartier: nimic straniu, nici un vehicul străin, nici un fel de informații despre Marty Goines, nimic neobișnuit la numărul 2307, în garaj sau în apartamentul de deasupra. Nici o față străină, nici un zgomot suspect. Zero. Și nimeni nu menționa Chevroletul lui cafeniu, parcat pe stradă. Începuse să se simtă foarte mândru de manevrele lui, când o bătrânică ce-și plimba schnautzerul pitic îi răspunse la prima întrebare cu un da. Cu trei nopți în urmă, în jurul orei 10, se plimba cu Wursti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câmpul vizual al lui Buzz și le spuse mexicanilor ceva cu voce joasă, în spaniolă. Buzz prinse cu coada ochiului priveliștea pungilor de hârtie și a teancurilor de verzișori, care erau puse într-o plasă mare, cu fermoar din pânză cafenie, cu dungi roșii și cu chipul lui Mickey Cohen imprimat pe el. Mickey zise: — Dacă o trimiți pe Audrey înapoi la mine, ei nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap și nici pe tine n-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vreodată de el, o atinge ușor pe față cu palma de câteva ori și pleacă încântat de ce-a făcut. Uau! Pagină separată Sir Wyndham Braddock zâmbește și face semne cu mâna. Lady Aurelia zâmbește și face cu mâna. Omuleții cafenii zâmbesc și fac semne cu mâna. Fac semne și cu steagul britanic, uitându-se la elefantul împodobit pentru parada de pe străzile orașului lor. Formația care merge în urma acestuia cântă Grenadierii englezi, ca pe un bocet interpretat nazal. Sir Wyndham tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate de țărmuri-mbrățișate, sărutate cu putere de a malurilor tăcere... Iar soarele mângaie ușor cu degete de bronz strălucitor, chipuri fascinate de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s-a auzit dintr-odată sunetul roiurilor de lăcuste. S-au lăsat asupra culturilor tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acolo. După părerea prințului Kung, Su Shun este acela ale cărui ambiții sunt nelalocul lor. Doctorul Sun Pao-tien recomandă liniște totală pentru sănătatea Majestății Sale, așa că ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o jumătate de veac, cea mai mare parte a palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi și ploi, exterioarele par să se estompeze în peisaj. Culoarea originală era nisipiul. Acum este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un sac de nisip, primiți câte o fâșie de bambus marcată, pe care o puteți schimba contra plată seara, nu-i așa? — Da, Înălțimea Voastră, primim noi fâșiuțele de bambus, da’ nu suntem plătiți decât c-un sho de orez cafeniu și-o sută de mon-i, chiar dac-am cărat zece sau douăzeci de saci într-o zi. Restu-s cotoare militare și bilete de orez pe care o să le-ncasăm mai târziu. — Întocmai. Așa că ne deranjează, Înălțimea Voastră. Ce-am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile așa s-au petrecut. În plină zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o chiuvetă, fereastră mare, de mansardă, prin care intra luna. O trase spre el, nerăbdător, neîndemânatic, lasă-mă, mă dezbrac singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
membri. Deci, în curte, un mic birou, unde e tov Ionel, redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își îmbrăcase deja paltonul cafeniu, uzat, își pusese deja căciulița de lână. — Trebuie nervi de oțel, să știți. Nu-i ușor! Deloc nu-i ușor, munca noastră și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]