1,214 matches
-
mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie cu chibrituri, aprinde unul, dar, văzînd în mîna Mariei bricheta aurită, vrea să-l stingă. Femeia face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea este femeie. Când am ajuns la Pelham Crescent ceața se mai ridicase. Am deschis ușa masivă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-a lungul râului. Când am ieșit pe chei, în zona numită Victoria Embankment am observat că era vremea fluxului și că pe suprafața râului dansa o lumină caldă ce transforma culoarea noroioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două lebede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
formez corect numărul din Pelham Crescent. Mi-a răspuns slujnica. Doctorul Anderson și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea am văzut un pat dublu. Camera era strălucitor luminată. Șezând în pat și privind drept spre mine era Honor. Stătea puțin întoarsă într-o parte, cu picioarele acoperite de un cearceaf. Partea de sus a corpului era goală și cafenie ca a unei statuete de la prora unui vas. I-am remarcat sânii ascuțiți, părul negru ciufulit, trăsăturile înțepenite și lipsite de orice expresie, ca ale unui chip sculptat în lemn. Nu era singură. Lângă pat, un bărbat gol își punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul să mai fac puțină cafea. Se întoarse imediat aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea mult fumat. Am aprins o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon colanți, socotiți dăunători pentru sănătate. Hattie era „fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țină decât obiectele strict personale. Cele mai mari, însă, le puteau împodobi după plac, atâta timp cât buna-cuviință era respectată. Se înțelege că fardurile erau interzise, ca și bijuteriile. Hattie poseda puține bunuri. Pe scrinul ei se găsea un iepuraș de porțelan cafeniu, care-și scărpina o ureche și care o însoțise pe tot parcursul anilor de șcpală. Cu toate că celelalte fete râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii St. Olaf, foarte distincte pe vreme umedă, mai ales când vântul sufla dinspre apus, dădeau un fundal sonor amurgului cețos, vag cafeniu. În casă, toate luminile erau aprinse, încălzirea centrală funcționa, storurile erau trase. Fiecare fereastră avea storuri interioare, toate decorate de Ned Larkin, tânărul pictor descoperit de Geoffrey Stillowen. Scena cea mai ambițioasă, care reprezenta întreaga familie în grădina Belmont, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râse, după care reluă: Baricadele au fost dărâmate. Totul e secret, dar nimic nu poate fi cu desăvârșire ascuns. Există semne pe lume. Ușa din spatele lor se deschise și Ruby își făcu apariția. Rămase în prag, mută. Peste rochia ei cafenie purta un șorț lung, alb, nu chiar imaculat. Se zgâia, dar nu la Alex, ci la George. — Bună, Ruby, bătrânico! îi spuse George. Se apropie de ea și o atinse pe umăr. — Ruby, adu-ne niște cafele, îi ceru Alex.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese pe Hattie să iasă afară și acum stătea în spatele ei, în pragul casei. Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia. Era conștientă de privirile curioase pe care i le arunca preotul și de încercările zadarnice ale acestuia de a-i capta atenția, cu zâmbetele lui nervoase, feciorelnice. Familia Brian McCaffrey, întorcându-se dintr-o expediție de cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Băi. Urmă un răstimp de tăcere. Adam se retrăsese cu Zet și se postase în spatele lui Brian, în direcția porții din fundul grădinii, gata să plece. Stătea cu picioarele desfăcute, îmbrăcat în pantalonii scurți, din catifea reiată și jerseul cafeniu care alcătuiau uniforma școlii lui. Ochii săi rotunzi, căprui, o măsurau pe Hattie cu nedumerirea unui tânăr sălbatic. Hattie se uită la el și-i spuse: — Îmi plac knickerii tăi. Americanismul desprins de pe buzele lui Hattie îi făcu pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuneți? Da. Și cum să procedez? Las asta la latitudinea... experienței dumitale. John Robert se ridicase de pe scaun, iar Tom se sculă și el, împleticindu-se. Îl urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație atât de primejdioasă, se cerea clarificat. Am putea... presupunând că... cum să spun... dacă am face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
giulgiului de abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie renunță la rochia nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate mai matură și, după o îndelungată consultare, își legase la gât o eșarfă de mătase, într-un fel care lor li se păruse foarte sofisticat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate mai matură și, după o îndelungată consultare, își legase la gât o eșarfă de mătase, într-un fel care lor li se păruse foarte sofisticat. Pearl se aranjase gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva lămpi și în celelalte încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare dintre emoții împingând-o pe cealaltă la suprafață. Adam era îmbrăcat în uniforma lui școlară, „knickerii“ care-i plăcuseră iui Hattie: pantaloni golf din catifea reiată cafenie, un jerseu albastru, ciorapi trei sferturi albaștri. Cu o seară înainte, Brian și Gabriel se certaseră din nou din cauza școlii la care urma să fie înscris în continuare Adam. Gabriel n-ar fi vrut să-l vadă plecând de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]