1,100 matches
-
oricare ar fi avariile, replică Parker. ― Nici nu credeam că veți reuși. Nu vă faceți iluzii acolo. Ce puteți face? ― Trebuie reparată o pereche de conducte și consolidate intrările stricate. Nu putem fixa conductele fără să băgăm toată nava în cală. Va trebui să ne mulțumim cu o cârpeală. ― Înțeleg. Altceva? ― Modulul 12. O spun sincer. Am pierdut celula principală. ― Cum? Praful? ― În parte. (Parker schimbă câteva vorbe cu Brett, apoi reveni la microfon.) Câteva fragmente aglutinate în intrări s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hiperspațiu, era dispusă în interiorul cocăi. Dacă lichidul ar cădea din întâmplare pe acest loc, stricăciunile ar fi mult prea mari ca echipajul să poată să le dea de cap cu mijloacele proprii. Aceste circuite nu puteau fi separate decât în cală, în condiții de imponderabilitate. Nimeni nu găsi vreo propunere în privința modalități! de oprire a ravagiilor acidului. La etajul inferior, Parker și Ripley se deplasau încet prin coridorul C, strâmt și întunecat, cu ochii țintă în tavan. ― Ai grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lubrefianți de când hăul, se gândi, pe jumătate calmată. O navă de linie ar fi fost trimisă imediat la revizie dacă un inspector ar fi descoperit astfel de defecțiuni. Dar nimeni nu era destul de nebun ca să se încumete să coboare în calele lui Nostromo. Lubrefianții nu-i interesau pe membrii echipajului, care aveau destule pe cap. Ieșeau din pasarelă sau spațiile de locuit numai în împrejurări cu totul excepționale. Când vor ajunge la capăt cu bine, Ripley își promise să ceară transferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
i-a făcut pe toți să umble toropiți de o săptămână, cu obrazul tras, cu privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-se metoh la Halchii și rânduind domniia mea după rugăminte ce ne-au făcut epitropii mănăstirii Halcăi, de s-au cercetat averile și stare mănăstirii Aron Vodă, s-au găsit la cea de istov pustiire și cu totul lipsită de celi trebuincioase înlăuntru și afară, de nu se află aice în țară altă mănăstire asemine ca aceasta, la atâta proastă stare, cum iaste văzută de toți, pentru că averile sale mișcătoare și nemișcătoare, toate s-au risipit și s-au prăpădit din pricina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a așteptat Sevastița: ― Sărut mâna, conașule. Mari bucurii îi în inima me’ șî a Zâni’. Părintili o zâs cî mâni dimineațî îț pleaca... acasî. Eu vă urez din tătî inima me’ sî mergiț’ sănătoș’ șî sî aveț spor în tăti celi... ― Să te audă Cel de Sus, Sevastițo. ― Eu cu Zâna om prigăti celi ci trebui pi drum, cî pi urmî om aduci noi celilalti... Toate au curs ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o zi înainte. Abia seara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zvonurilor. Se fac tot felul de speculații. Unii îi atribuie ucraineanului o identitate ocultă. Lângă vaporul nostru e ancorat la chei un vas libian. Cineva arată vasul libian cu degetul. "Ucraineanul" ar fi acolo. La etaj sunt cabine și în cală s-ar afla arme pentru Geddafi. Ne strângem greu, ca de obicei, deși avem puțin timp la dispoziție. Ni s-a cerut să ne reîmbarcăm la ora 11,30, deoarece există intenția de a pleca la 12. E soare, frumos
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dealurilor. Dacă soarta m-ar fi silit să-mi aleg o meserie manuală, strungar sau tinichigiu, aș fi ales-o, puteți fi sigur, pe cea de a doua, ca să pot repara acoperișuri și să mă îmbăt astfel de înălțimi. Buncărele, calele, subteranele, grotele, prăpăstiile îmi făceau o silă nespusă. Nutream chiar o ură cu totul specială împotriva speologilor, care aveau neobrăzarea să figureze în prima pagină a ziarelor și ale căror performanțe mă umpleau de scârbă. Să te căznești să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și încă și mai puține au nume, gata să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
17 Tocmai când se întorcea din expediția lui prin etajele inferioare ale navei, Ixtl fu luat prin surprindere de furtuna pustiitoare ce se abătu asupră-i din senin. Cu o clipă înainte, savurase gândul că-și va ascunde guulii în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și drum printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu substanța acestor oameni. Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime, alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv de refrigerare, oamenii se sufocau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trecem și la al optulea etaj. În ceea ce privește șansele de reușită ale unui astfel de plan, să nu uităm că monstrul a capturat până acum trei oameni, în afară de von Grossen. De fiecare dată a fugit cu victima în jos, în direcția calei. Propun ca, de îndată ce vom termina energizarea celor trei etaje, să-l pândim la etajul al nouălea. Dacă va mai răpi încă un om, vom aștepta puțin, apoi domnul Pennons va activa scuturile energetice din planșee. Monstrul va încerca să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un etaj dispare până să ajungă la etajul următor. - Aș dori să aud raportul domnului Zeller, interveni căpitanul Leeth. Unde ești, domnule Zeller? - Aici, răspunse metalurgistul prin videocomunicator. Costumul de protecție e gata, domnule căpitan. Și am început cercetările în cala navei. - Cât timp ar lua confecționarea unor costume de protecție pentru toți membrii expediției? Zeller rămase pe gânduri câteva clipe, apoi răspunse: - Ar trebui să punem pe roate un atelier în care să fabricăm uneltele necesare pentru confecționarea în serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
muri mai repede, cu atât mai bine va fi pentru ei! - Să mergem în sala motoarelor! Porunci căpitanul Leeth. Noi... Dar un glas ațâțat îl întrerupse - era glasul lui Zeller: - Repede, domnule căpitan! Trimite de îndată oameni și proiectoare în cală! I-am găsit în conducta de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face prea mult rău. Repede, repede! Căpitanul Leeth începu să împartă ordine, cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii dădură buzna spre ascensoare. - Toți savanții și ajutoarele lor să se îndrepte spre ecluzele pneumatice! Militarii să mă urmeze! Probabil că nu vom fi în stare să-l încolțim și să-l ucidem în cală. Dar, domnilor, continuă el pe un ton ferm și solemn, ne vom descotorosi de monstru, cu orice preț! Nu ne mai putem gândi doar la viețile noastre. Când îi văzu pe oameni că se apropie și-i iau guulii, Ixtl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se zăreau, scânteind cu un licăr intermitent, orașele. Clark abia percepu această viziune a Pământului. La cinci zile depărtare de destinație, el descoperise într-una din calele navei un joc de pocher stud. De la început pierdu. Dar nu toate partidele. Câte un câștig ocazional îl ajuta să recupereze câteva monede. Dar în a treia zi a acestui joc nesfârșit, penultima zi a călătoriei, norocul i se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Era după Crăciun, cu doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bibliotecă, și fii sigură că-l va sesiza, nu-l va putea transforma niciodată într-un cap de acuzare. Cine s-ar găsi să te condamne pentru că te-ai interesat de o carte? Rămase multă vreme cu ochii aninați în calele albe prinse în ramă florentină și conchise ferm: ― Așa e cum ți-am spus! Domnul Raul Ionescu nu poate declara nimic împotriva ta... Te-ai trezit, Mirciulică? Hai să mîncăm! Căutăm ceva bun în bucătărie și după aceea ne vom
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîmplase asta era un mister. Dar dacă Făuritorii de Arme de pe Pămînt aveau un sistem de transmisie cu vibrații, prin care obiectele de metal puteau fi trimise prin pereți și la distanțe mari, atunci absorbirea bărcii sale de salvare în cala unei mașini de proporții mai mari era fără doar și poate de domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am să las ceva în urma mea. Iau totul, totul. Sunt mareșalul Azaniei”, murmura președintele-mareșal, ce ale sese în ziua fugii sale să poarte uniforma de comandor al aviației din Azania. Un vuiet ce semăna cu izbucnirea unei mări
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
furișa În minte. Se uită În portofel: nu mai avea decât 25 de dolari, iar o cursă cu taxiul era 50. Kitty ieși din aeroport cu gentuța ei de mână, privindu-i pe ceilalți pasageri care Își așteptau bagajele de la cală. Nu putea ajunge În Manhattan decât dacă Împărțea un taxi cu cineva. Șansele de-a găsi pe cineva care mergea În Upper East Side erau destul de scăzute. Scrută mulțimea, Încercând să descopere o persoană abordabilă. Observă o negresă Înaltă, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un bărbat gras, cu un un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]