788 matches
-
sau mort, unor clădiri, unor statui și monumente sau unor manifestări cultural-artistice. Se poate dedica, așa cum e cazul aici, un poem “Festivalului medieval Sighișoara”. “tobele bat / la poalele orașului /în ritm de balade medievale / domnițele / trec / cu pasul ușor / pe caldarâmul / fierbinte / e festival / lumea / în straie pestrițe / cântă / cu bătrânul folkist / pletele albe îi flutură-n vânt / chitara mai rupe o coardă / din sufletul celor prezenți / e noapte / dar ce lumină / revarsă pe străzi / bucuria / începe cu Si / Sighișoara cântă
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
a face cale întoarsă ... Nu trebuie să-mi plătiți așteptarea. Întâlnirea cu câinii se produsese curând. La început, îmi ieșiseră în cale câțiva puiandri, parcă puși pe joacă, schelălăind. Grosul haitei, începeam să disting prin pâclă, pe măsură ce înaintam, zăcea pe caldarâm chiar în fața casei cu numărul 13. Era o clădire cu parter înalt, în stil Bauhaus, cum își construiau unii oameni cu dare de mână prin anii '40 ai veacului trecut. Pereții ei exteriori erau trași în terranovă galbenă, care, însă
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
vor fi și ultimele din întregul nostru dialog existențial. Câteva zeci de minute mai târziu, academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA se stingea anonim, așa cum a și trăit, de altfel, cu trupul acoperit de propiul sânge și de mantia friguroasă a iernii, pe caldarâmul trecerii de pe un trotuar pe altul din apropierea stației bucureștene de metrou „Constantin Brâncoveanu”. Fusese strivit mișelește de roțile ucigașe ale unui șofer inconștient. Destinul nu a mai avut, se pare, în acea secundă, pentru ilustrul geolog nicio urmă de suflet
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
vorbă, după ce au dat televizorul mai tare să-l audă de acolo. Fata povestea încet, cu pauze în care i se înnoda vocea și își ștergea lacrimile. Când povestea că a văzut cu ochii ei gloanțele șuierând și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
Acasa > Impact > Scrieri > TOAMNA Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Picură șoaptele, se preling precum stropii de ploaie în liniștea nepătrunsă a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu șiroind de apă .. Dans ritualic născut din pasiunea misterelor
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
urmărit un interes polemic: acela al studierii unei altfel de feminități, a unui referențial revoltat, cu conștiința comunicării de stări existențiale grave, ieșite din sentimentalism desuet și senzorialitate frivolă: „Cobor în mine ca-ntr-o catedrală/ Pașii mei foșnind pe caldarîmul ideii de ieri./ Cobor în mine, îmi întind mîna/ Printre gratiile sufletului:/ Mereu puterea/ din/ Nerostite cuvinte” (Cobor în mine). Pe de altă parte, lecția textualizării - precoce însușită - e pîndită uneori de ridicol: „pe un bostan am încrustat lexeme/ bostanul
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
câte o lumânare mare cât un stat de om, păzindu-i flacăra ca pe ochii din cap. Așa se face că străzile orașelor se acoperă în decursul zilei din ce în ce mai mult cu ceara topită, care se scurge încet dar implacabil pe caldarâm, ca o aluzie subtilă la sângele vărsat. Copiii aleargă de la unul la altul cu un glob de ceară în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară se păstrează
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
unele nave, dintre cele terestre, și din ele coborând personaje pitorești. Câteodată coborau cuconițe simandicoase, de fapt ființe născute pe Terra dar plecate și rătăcind de multă vreme prin Cosmos. Era distractiv să le vezi pășind cu mare precauție pe caldarâm, cu pantofiorii lor delicați, cărora nu le pria deloc contactul cu suprafața Terrei, notorie pentru praful și glodul ei. Acestor ființe diafane nu le tihnea deloc sejurul pe Terra și se grăbeau să se îndrepte repede spre alte planete. Iși
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
plimbându-se alene de mână,sub luminile de sărbătoare întinse deasupra lor. Altă dezamăgire!Aceleași priviri încruntate,ținute șleampete,femei cărora nu le puteai zări chipul sub măștile grele de fard,călcând șovăielnic,cu teamă de a nu pricinui daune caldarâmului,în cadere.Ma uităm după bărbatul mândru,drept și luminos,cu palton de stofă și fular alb,bărbatul care-și ține iubita la piept cu grijă,protejand-o de frig și care se simte ocrotita în brațele sale...dar nu
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
în gură, mergeți și vă îmbrăcați. Luați banii. Sunt mai mulți, ca să vă treacă supărarea. Imediat plecăm... Pe întregul parcurs, până la coborâre, fetele au tăcut. Nu au răspuns nici la două-trei întrebări puse de el. Înainte de a pune piciorul pe caldarâm, între portierele deschise, Angelica a vorbit pentru amândouă: - A fost ultima distracție, amărâtule. Să nu îndrăznești să ne mai cauți pe vreuna. Ori te cotonogim noi, ori pun țiganii pe tine. Cum preferi, f...i gura mă-tii de prost
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
galop nebun și-ncai nu mai am nimic de spus nu e iarna cum e vara și nici soacra cum e nora dacă vine aurora doar când plouă la Amara ei vorbesc și ceilalți latră unii lucră, alții dărâm’ pietrele de caldarâm să-ți ia turta de pe vatră bucuria nu mai zburdă unde poți să te mai duci s-a umplut lumea de cuci vremea noastră e absurdă Referință Bibliografică: nu e iarna cum e vara / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NU E IARNA CUM E VARA de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359741_a_361070]
-
DE LUCEAFĂR ÎN REGHIN Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Stau singur contemplând tăcut în noapte.... Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Luceafărul veghează de departe, Pași lini se-aud pe caldarâm stelar. Porni Luceafărul... Spre noi se-ndreaptă, Iar preafrumoasa fată din povești Pe-aleile cu tei din parc l-așteaptă, Ard felinate cu sclipiri cerești. Porni Luceafărul... Plin de dorință, Din sfera lui se coborî cu greu, Amorul său nestins
PAŞI DE LUCEAFĂR ÎN REGHIN de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340352_a_341681]
-
mai erau mormane, pe ici pe colo, acoperite cu frânturi de crengi, frunze sfoiegite, ambalaje de tot felul și resturi culinare sau de îmbrăcăminte aruncate de către locatari lipsiți de bun simț. Nu departe de acea zonă, Domnul Costache bătea nervos caldarâmul între biserică și ”Carul cu bere”. Nu se încumeta să intre. La biserică nu se mai uita. Doar în fața restaurantului ridica privirea. Părea că așteaptă pe cineva. - Ce onoare, coane Costache! Și ce bucurie să te întâlnesc chiar pe aici
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
un mare serviciu. Vei pricepe că, dincolo de Poptămaș și Teo Trandafir, te așteaptă priveliști mai fascinante și emoții mai bogate în nuanțe. Vei înțelege poezia vieții ascunsă în ficusul tău din bucătărie și vei remarca în sunetul orelor picurate pe caldarâmul tocit de pașii rutinei muzicalitatea metaforelor născute din dezamăgire și bucurie, nu arpegiile manelizate pe care ți le servește societatea actuală. Vei percepe lumea cu alți ochi și, cine știe, poate te vei și trezi. Hai, îndrăznește! Pune mâna pe
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
Am fost întrebat de un om aparținând celei de-a patra puteri economice mondiale dacă a fi curat nu este bine? Am tăcut, și am revăzut în minte o tânără prostituată cu un corp superb, care spăla în pielea goală, caldarâmul din fața unui bordel din Seul. A fi curat, măcar prin botez, nu este bine? - răspunsul la aforismul “O fi auzit oare Mesia de sfertul academic?” îl găsesc puțin mai departe, într-un alt aforism: “Toamna, rândunelele pleacă. Rămân ciorile copleșite
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
evoluției, a adaptării, dotările sufletești ale românului de azi. Ce comparație între lupta de supraviețuire a poporului român cu cancerul metastazic și miracolul victoriei celulei viabile în fața celei degenerative. Autorul, plimbându-se prin Viena, aude parcă pașii lui Eminescu pe caldarâmul străzilor vechii capitale. El înțelege că cea mai mare carenta a poporului român este lipsa încrederii în sine, așa cum a spus Mihai Eminescu. El știe că poporul român are nevoie să stea cu capul sus în fața lumii, în demnitate. Nicicum
Milena Munteanu: Suflet românesc () [Corola-blog/BlogPost/339495_a_340824]
-
tâmpla și-n trăire Și-ți sunt întruchiparea din cuvinte. Mă cauți printre ore adormite În visul tău pășesc fără sfiire Te amăgesc cu ore de tandrețe... Nu sunt femeie ,sunt doar o-nchipuire Sunt frunză ce-a căzut pe caldarâm Sub pasul tău cu drag m-aș fi strivit M-ai pus în buzunarul de la piept Și m-ai păstrat,parcă m-ai fi iubit... Eu m-am desprins ușor,fără regrete Nu mai exist,eu nici nu sunt ființă
SUNT FRUNZA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340802_a_342131]
-
Nu mai exist,eu nici nu sunt ființă Îți sunt doar amăgirea cu ochi triști Și pumnul strâns în ore de dorință. Voi fi cu tine în pulsul tău,cuminte Și-atunci când dorul meu o să te ajungă... Sunt frunză de pe caldarâm ,ascunsă În buzunarul tău,în partea stângă. Referință Bibliografica: Sunt frunză... / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT FRUNZA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340802_a_342131]
-
mai originali în construcțiile lor, pentru ei important este să conserve un mod de viață care este specific numai și numai acestui colțișor de lume. Pătrundem pe o stradă îngustă, străjuita de zidurile gardurilor identice, unde ai impresia că pe caldarâm auzi mersul căilor de altădat sau vezi o lume pestrița, țărani în costume populare, turci cu turbane, căruțe trase de măgari, trăsuri boierești, soldați înarmați, meșteșugari ce își vând produsele. Plimbarea pe o singură stradă ne dezvăluie aspecte complexe ale
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
discursului pe care, fie vorba între noi, oricine ar dori să-l audă, am fandat fin într-o desăvârșită tăcere, realizând o translare perfectă în spațiul fizic, dispărând ca o fantomă din fața venerabilului meu interlocutor... Mergeam abătut, țintuind cu privirea caldarâmul. Nu mă liniștisem bine când am simțit o mână pe umărul meu. - Stimat coleg, stați o clipă să vă amintesc de ceva extraordinar! mă rugă domnul N.N. Negulescu, parcă, mai mult cu privirea. - Am onoarea să vă salut, Maestre, zic
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
rețea de ață Iubind...mă înfășor cu viață Prin experiențe cuvântate Mă prind-desprind din carte-n carte. ,, 4. Dan Bistricean ,, Daniil alerga pe străzile de piatră fără să privească îndărăt se gândea doar că bocănitul surd al tălpilor sale pe caldarâm seamănă grozav cu o cântare de toacă se hotărâse să ajungă cât mai grabnic în locul unde putea să ucidă în taină corbii să se primenească. ,, 5.Maria Cogălniceanu ,, Îți sărut picioarele, viață ! neterminată odată cu mine. Eul mi se ghemuiește în
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
cu gospodari cu tot, sub grenadele ocupantului mujic, se întinde, dus pe tălpi și de fiul ajuns ofițer, erou căzut în luptele cu armata germană din Munții Tatra; deșertul instaurat de ciuma intrată pe tancuri rusești se lățește și pe caldarâmul Capitalei, pătrunde în casele furate intelectualilor de poliția politică autohtonă în tandem cu KGB-ul, intelectualii români, „aurul cenușiu” al țării, fiind umiliți și martirizați de aceeași oroare comunistă adusă de „prietenii” de la Răsărit, cu gândul mârșav de a ne
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
în timp, printre doamnele alegante și frumos dichisite și printre prăvăliile de lux ale Iașului de altădată. Apropo, știați că, în trecut, Lăpușneanu făcea deliciul împătimiților de cumpărături, fiind considerat un fel de mall al orașului? Plimbându-mi pașii pe caldarâmul bulevardului, mi-a atras atenția un nou local. Fiind seară, ieșea în evidență prin lumina sa caldă și oamenii din interior pe fețele cărora se vedea cât de bine se simt. Restaurant Centrul Vechi L-am descoperit recent, dar el
Restaurant Centrul Vechi [Corola-blog/BlogPost/100213_a_101505]
-
Ferentari e un cartier plin de țigani, numai în „blocurile alea noi”, unde am locuit și noi odată, erau netuciurii. Mergeam încet, ca stradă era plină de hârtoape și linia tramvaiului ieșea din loc în loc în mod impertinent afară din caldarâm și când nu te așteptai, iti sarea în cale un puradel sau o mârțoaga de pe o stradă laterală, trăgând o cotiga plină cu rromi, cum li se spune nu știu de ce acum. Fără să mă laud, sunt un șofer bun
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
devine altar de jertfa nesângeroasă. Introspecții Plouă în mine cu amurg și răsărit, Sărut cerul și pământul cu foc - Lac al sferelor albastre spre care tind, Iar gțndurile de aramă pendulează între noapte și zi... Mă așez cu roțile pe caldarâmul lumii: Soarele și luna mă privesc cu ale lor raze, Iar norii de tămâie zburdă văzduhul tot, Peste galben, peste verde, peste alb, peste negru, peste roșu, peste albastru... Valuri de cenușă inundă cosmic, Mă scufund în universul agoniei și
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]