824 matches
-
l-am îndoit și l-am ascuns sub tunică. în noaptea de 8/9 mai, după miezul nopții, singur, am trecut prin piața în care urma să fie defilarea biruitorului, a doua zi. Am întins tabloul lui Stalin jos pe caldarâm, cu fața în sus și am făcut treaba mare pe obrazul, mustățile și chipul genialului conducător. A doua zi am fost bolnav. N-am auzit nici un comentariu asupra acestui caz. SĂRAC. Pe data de 9 mai 1945, a doua zi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dar îi deservește doar pe cei avuți. Dacă ai mulți bani, ești dus cu elicopterul, dacă ai mai puțini, cu un hîrb de salvare dotată corespunzător cu targă. Dacă n-ai, salvarea te ia, dar te lasă în pijama pe caldarîm, cum s-a mai întîmplat. Țării i se spune România, mileniul e al treilea, iar continentul se numește impropriu Europa. Chiar dacă ai bani de elicopter, nu ți se garantează supraviețuirea. Pilotul n-are licență pentru zborurile de noapte, așa că românii
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Căci te-a cuprins asemenea / Lianelor din apă.” (M. Eminescu) cea de a doua, o comparație gramaticală: „Cârciuma nu era mai răsărită ca alte case.” (L. Rebreanu) „E tare bun poștalionul ăsta, care uruie mai puțin decât oricare droșcă pe caldarâmul cel nou.” (C. Negruzzi) Prin conținutul lor, structurile din prima categorie reprezintă realizarea, cu mijloace stilistice 35, a circumstanțialului de mod, fără ca prin aceasta să devină o variantă distinctă: „El înaintează încet/ca racul.” Structurile din cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a apocalipului ea poate fi asociată și morții, Luna încununând sensul cognitiv al cunoașterii reflexive, inconștientul, imaginarul și memoria. Dar iată carul tras peste noi de viață și moarte, influențând prin glasul poetului memoria colectivă: aud în spate/ rostogolite pe caldarâm, roțile Cerului. aud Carul Timpului năvălind din spate/ ... Stelele pe cer/ luminoase și triste În răcoarea nopții ascult liniștea N-ajută la nimic ghearele frigului Cărțoaiele cele mari/ înțelepte În acest timp/ inima mult mai pustie -oameni trudesc și suferă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și chiar poetul Z., scriitorul ironic și câteodată prea malițios, cu apăsată înclinație spre caricatural, când e vorba, de pildă, de realitățile germane. Cu alt prilej, paginile care descriu mișcările de stradă ale studenților parizieni din mai 1968, baricadele, desfacerea caldarâmului, incendierea mașinilor, ocuparea Sorbonei și arborarea steagului negru pe unul din turnuri sunt de o mare densitate epică. În masivul Jurnal, ce reconstituie ultimul deceniu al dictaturii comuniste, Z. surprinde pe viu cele mai întristătoare aspecte ale vieții de zi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
fac din personajul meu un personaj concret, fizic. Mă bizui foarte mult pe amintirile răzlețe, care, de ce să n-o spunem, nu prea au mare legătură cu opera. Epica cea mare e înlăuntru, în spirit, iar nu pe stradă, pe caldarâm”. Se rețin câteva fantasme, scene de viață, întâmplări parte adevărate, parte născocite în această autoficțiune. Copilul Nini are, de pildă, o doică, Ana Szilágyi, fata unui meșter sticlar, venită din nordul țării. Ana îi poartă de grijă cu devotament, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
apere, dezvelindu-și pieptul în fața plumbilor sloboziți de puștile reacțiunii. Se prăbușeau, învăluiți într-un fum gros tăiat de flame, pocnete și mirosuri grele. Însângerați, se ridicau de fiecare dată cu mai multă înverșunare, strângând în pumni pietre smulse din caldarâm. Nimic nu-i putea speria și înfrânge, nici măcar moartea. În cele din urmă, au renunțat la efervescența vieții din Paris. Bandajându-și rănile de pe trup și suflet, au preferat să se întoarcă acasă. Au sădit în glia țării sămânța revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
greșeli ale politicii ruse în Balcani. Prea târziu și-au dat seama că le scăpasem din ghearele subjugării. Așa cum am spus Rusia a ignorat că poporul român proba resurse inepuizabile în tinerimea instruită pe băncile facultăților, dar mai ales pe caldarâmul și macadamul Parisului. Din mijlocul lor s-a ridicat clasa care a dominat viața politică românească în perioada antebelică, dar și interbelică. A devenit, în timp, reper inclusiv pentru elitele actuale. Eșecul rus nu a fost de moment, și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban, cotidian, șochează și imprimă o notă ușor umoristică, "Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean -/ o să mor, asta e sigur - puțin îmi pasă!" Construcția simetrică e interesantă pentru că, deși spațiul cel mai mare este acordat, existenței posibil literare, incipitul și finalul subliniază adevărata obsesie, adevăratul regret al tânărului, nemărturisit, în general, de poeți: "Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fel de infanterie de tancuri. S. B.: Și ei unde au stat, că în cazul tanchiștilor e clar că au stat în tancuri? M. M.: Înapoia tancurilor, în fața hotelului Lido. S. B.: Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
pe front ai bucătăria înapoia ta, ai instalațiile de duș sau de apă. S. B.: Mai găsești o baltă, un râu unde să te speli, te mai dai cu zăpadă. M. M.: Acesta-i adevărul. Aici, ce să faci pe caldarâmul din Piața Palatului? Unde să te speli? Unde să te duci la WC? Să te duci în parc? Te duci în Operă? Deci, a fost mult mai groaznic decât se poate povesti. Dar nimeni nu s-a întrebat niciodată. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Sudului. Din Divizie, altcineva n-a mișcat. De ce vă spun? Îmi amintesc că ulterior eram Comandant de Divizie deja, la una din mineriade, când s-au întins minerii, când au dat foc la Ministerul de Interne. S-au întins pe caldarâm și un locotenent-colonel, Anghel, un coleg de-al meu, a ieșit cu un batalion de tancuri atunci. Se primise dispoziție și m-a sunat: "Băi, Mirceo, ce fac? Ăștia au zis că dacă trec peste ei sau intru aici mă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
momentele, schițele și teatrul acestuia, o parodiere făcută din dragoste, o reinterpretare din alte parfumuri lexical-gramaticale, o jonglerie stilistică: „Să treci de pe-un trotuar pe altul/ca dintr-un veac în celălalt,/să ți se pară lesne saltul/iar caldarâmul - un asfalt” (1901, a.m.). Un castel în Spania pentru Annia (1999) redescoperă melancolia, închizând un alt univers fascinant, un dialog cu opere și capodopere din alt veac: „Vincent avea un frate/de suflet,-însă Paul/pe căi cu greu aflate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
lămuream destul de repede întotdeauna, și dacă îmi plăcea efectul, perseveram, dacă nu, renunțam rapid. Detalii de genul țiglei de pe casă am mai făcut și în o serie de tablouri urbane, unde făceam drumuri pietruite, și practic desenam fiecare piatră din caldarâm. Sigur că era destul de greu, că la un moment dat devenea chiar plicticos, dar totuși...dacă mai dădeai niște lumini și umbre pe ici-colo, imaginea tabloului putea fi foarte plăcută. „Îmbrățișare” Autor: Mihai Dascălu Am postat aici unul din tablourile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
într-o basma. „ - Gata Gheorghi... gata, mi-o zâs ea rar... de amu tu hotărăști..!”. Și, m-a privit tăcută, lung, într-un anume fel, ca și cum și-ar fi pus toate nădejdile lumii în mine.. și, am pornit răpijor pe caldarâm... La școală, după ce-o vorbit, nu știu ce, că nam auzit, cu directorul, care mi-a aruncat o singură privire, cântărindu-mă dintr-o dată, mama i se adresă, cu un glas, care parcă nu era al ei. „.. Apăi, dom’le, eu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai departe cu un aer nepăsător, arogant. Mă aflam parcă într-un deșert unde nu întâlnești decât un om la o lună de zile și la o sută de mii de kilometri de mers fără rost. La o poartă, pe caldarâmul cald, un câine dormita cu capul pe labele mari, negre. Am pășit pe lângă el fără teamă; n-a deschis ochii, n-a lătrat, mai departe drumul se strecura printre pete neuniforme de umbră și lumină. Căldura de vară se țesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fel de infanterie de tancuri. S. B.: Și ei unde au stat, că în cazul tanchiștilor e clar că au stat în tancuri? M. M.: Înapoia tancurilor, în fața hotelului Lido. S. B.: Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pe front ai bucătăria înapoia ta, ai instalațiile de duș sau de apă. S. B.: Mai găsești o baltă, un râu unde să te speli, te mai dai cu zăpadă. M. M.: Acesta-i adevărul. Aici, ce să faci pe caldarâmul din Piața Palatului? Unde să te speli? Unde să te duci la WC? Să te duci în parc? Te duci în Operă? Deci, a fost mult mai groaznic decât se poate povesti. Dar nimeni nu s-a întrebat niciodată. Pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Sudului. Din Divizie, altcineva n-a mișcat. De ce vă spun? Îmi amintesc că ulterior eram Comandant de Divizie deja, la una din mineriade, când s-au întins minerii, când au dat foc la Ministerul de Interne. S-au întins pe caldarâm și un locotenent-colonel, Anghel, un coleg de-al meu, a ieșit cu un batalion de tancuri atunci. Se primise dispoziție și m-a sunat: "Băi, Mirceo, ce fac? Ăștia au zis că dacă trec peste ei sau intru aici mă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Eminescu și bojdeuca lui Creangă; odată, m-a rugat să-l însoțesc într-o călătorie fără cuvinte prin vechile ulițe ale Țicăului întomnat. "Bătrâne a concluzionat la despărțire îți dai seama că s-ar fi putut să atingem pietre din caldarâmul aurit de trecerea Luceafărului?" Tot la Iași l-am ascultat ades improvizând, dar și recitând cu tărăgănarea ciudată din ultimii ani, " Starea de imn": "Eu sunt vorbirea acestei țări / Limba ei numită română"... * "O are Oficiul pentru acordarea ordinelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe afiș. La final, în frac, a aplaudat, a trimis actorilor flori și a participat la agapa de după premieră. Sigur că a fost o persecuție tâmpă și adânc regretabilă obligarea la pseudonim, dar până a inventa un Sebastian măturând resemnat caldarâmul și fugărit de-o cucoană de la intrarea Teatrului, ehei, cale lungă! Cartea e plină de asemenea mistificări; dincolo de inadvertențe și de anacronisme comise cu rea credință (de pildă, Lovinescu, mort în 1943, este prezentat, după "eliberare"... manifestându-și adeziunea față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unu și cinci minute am ajuns la San Pietro in Vincoli. Biserica era închisă între orele unu și două la prînz. Nu avea importanță, timpul era al meu, asfaltul italian cunoștea fundul pantalonilor meu de vagabond. M-am așezat pe caldarîm cu fața în soare, cred că am și ațipit cîteva minute... În fața bisericii era o tarabă cu amintiri Moise din ghips, Moise din lemn, Moise din material plastic, Moise în ilustrate de 6/9, de 9/12, de 24/36
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și jegoșit, abia ținându-se În copertele sale. Am acte-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale caldarâmului, ci doar cât să-l mențină vioi și cu chef de mers. E ca și-o baie și un spălător imens piața asta tapetată cu dale galbene peste tot. Pe aici n-am trecut niciodată. Bine c-am apucat, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
le-a dat de lucru până peste cap. Ne retrăsesem pe lângă ziduri, așteptând preț de câteva secunde să iasă lumea pe la ferestre, și-am văzut luminile stingându-se la două ferestre și pe urmă am auzit ceva căzând pe pietrele caldarâmului și rostogolindu-se la vale. Șurubelnița lui Carol, da, Pepino amușina după ea pe jos În patru labe ca un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
guița ca un porc dând să fugă cu cuțitul În el și chiar o rupse la fugă În direcția din care ne apăruse În față. În momentul de derută iscat, Hansi avu timp să-i bușească pe ceilalți doi de caldarâm. Degeaba ne făceam de lucru cu ei eu și Andrei, izbindu-i cu capetele de caldarâm, că loviturile artistice ale lui Hansi Îi Înțepeniseră definitiv. Tocmai Începusem să-i căutăm prin buzunare când am auzit Împușcături, iar după locul de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]