746 matches
-
căruță cu fân în care mirosul de levănțică se-mprăștie ca un parfum peste toate sufletele noastre care duhnesc a transpirație îmi place să mă-ntorc mereu acasă în satul ce se pierde prin livezi să cobor ușor dintr-o caleașcă și să-mi sărut părinții care mor și casa dulce din pridvor s-o văruiesc cu o privire prin curte să mai sar cum jucam copil năvalnic ca un mânz să dorm pe prispă de cu seară și-adesea până pe
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
naufragiați de bună voie, cei fără velă și busolă încă mai dorm pe perne de vis. în visurile lor se rostogolesc veacurile, văd grădinile toamnei pline de lacrimi, unde dorm lei regești și triști păuni, unde zânele se plimbă-n calești, cu țâțele roșii, luna le plânge-n fereastră și stelele nopții cad în confetti în pletele fecioarelor ce dansează ca ielele în luncile copilăriei, se lasă amurguri de lacrimi în visele lor, cad cortine, labirintice coridoare vin către ei cu
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
spațiile verzi și pădurea alcătuită din cele mai diverse plante, de la foioase, rășinoase, quercinee la cele exotice. Pe aleile parcului se perindă zilnic vizitatori, atât localnici, cât și din toate colțurile lumii. Alături, birjarii își mână alene caii ce trag caleștile cu care o parte din vizitatori au plăcerea să se plimbe și să admire splendorile grădinilor palatului. Din aleea principală se ramifică alte alei secundare care se pierd printre pâlcurile de arbori. Imediat, în dreapta, parcul este străjuit de un grup
PALAZZO REALE DI CASERTA (ITALIA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345320_a_346649]
-
suflet îți puneșlefuind litere cu aure sonore,din cristalul cui îl desprinzi trupului gol să îi daicrudă pielea?Respirul subțire de insomnii cotropitmai rumenit decât pâinea,e copt de iubirea vinovatelor muzemai femei decât femeile trestii.... XVI. NOAPTEA SOSEȘTE-N CALEȘTI, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. Dragostea iese-n cale printr-o întâmplare, îți cade pe ochi ca o perdea prin care nu se vede nimic și orbecăi cu plăcere prin labirintul ei
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
un loc de adunare și plimbare pe jos la fel ca și bunicii cu nepoții ce le oferă firimituri și admirație. Timpul fuge-n statui și rămâne cu noduri în gât, cu o funie trage asfințitul aproape, noaptea sosește-n calești trase pe marginea orizontului roșu-portocaliu ca fructul de mangosten. Tu privești cu inima cât o sămânță scăpată din vedere și nimeni nu observă misterul de care ne apropiem ... Citește mai mult Dragostea iese-n cale printr-o întâmplare,îți cade
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
2012. Vin puhoaiele- Pe volburi legănată Barca de hârtie Stare Gânduri de ispită- Tablou cu fecioară La mânăstire Întrerupere La ochiul de geam Pânza de paing taie Lama luminii Mutare Desen pe tavan Cu hățuri ce trag cerul Într-o caleașcă Coabitare Cușcă de câine Înăuntru leneșă Pisica toarce Paradox Tot din natură Are umbră pe pământ Numai soarele... Citește mai mult MirareVin puhoaiele-Pe volburi legănatăBarca de hârtieStareGânduri de ispită-Tablou cu fecioarăLa mânăstireîntrerupereLa ochiul de geamPânza de paing taieLama luminiiMutareDesen pe
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
stele, În care timpul face destăinuiri prea grele, Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu vise Iar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri Și sigura sunt
CONTEMPORANEITATE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375684_a_377013]
-
lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze de lună-n țesut atingea terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
Acasa > Impact > Istorisire > XXXII. CALEAȘCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Anii au trecut și generații după generații s-au perindat pe Terra... Contele s-a ținut de cuvânt și a
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
acel palat. La început, Narcisa fu foarte încântată de această veste, dar își puse întrebarea dacă nu se va plictisi odată cu trecerea secolelor... Contele îi zâmbi însă îngăduitor amintindu-i: - Ai uitat că v-am oferit cadou de nuntă o caleașcă de aur cu cai năzdrăvani? Lumea este mare, iar timp aveți berechet ca să-i colindați meleagurile! - Sinceră să fiu, chiar mi-aș dori să văd America... - Parcă numai America!? Aveți în față o veșnicie! Vei vedea cele mai spectaculoase și
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
întrebă: - Sunteți pregătiți? Peste câteva zile plecăm spre lumea nouă! - Hei, dar nu mai vorbești de nopți? - Evoluția, dragă nepoate! Zi sau noapte este la fel și pentru noi. Bineînțeles că prioritară rămâne noaptea cu splendorile sale! - Și cine conduce caleașca de aur? - Cum cine? Eu, Contele Dracula, voi fi birjarul, iar ducesa mea, birjărița! Iar tu, urmașul meu, alături de soția ta veți avea onoarea să stați ca o familie împărătească în caleașcă! Voi ați rămas în continuare cu două vieți
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
rămâne noaptea cu splendorile sale! - Și cine conduce caleașca de aur? - Cum cine? Eu, Contele Dracula, voi fi birjarul, iar ducesa mea, birjărița! Iar tu, urmașul meu, alături de soția ta veți avea onoarea să stați ca o familie împărătească în caleașcă! Voi ați rămas în continuare cu două vieți, dar se pare că în noua dimensiune veți mai câștiga încă una! - Uhuuu! ... Și nopțile fură brăzdate în diverse părți ale planetei parcă de o roată de foc, afirmau unii, sau de
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
media făcu vâlvă de invazia unor ființe de pe alte planete! Contele și urmașul său se amuzau la culme de naivitatea oamenilor. - Nepoate, în curând vor apărea și ființele din spațiu și o nouă treaptă va fi escaladată! Referință Bibliografică: XXXII. CALEAȘCA DE AUR (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
moartă vie reprezintă, și nu doar pentru el, o monstruozitate care neagă legea lumii“. În momentul în care Christina vine în camera lui Egor, acesta dă peste lampă, focul se extinde la întreaga casă. Nazarie, doctorul și Simina găsesc o caleașcă cu birjar și cai adormiți: „rămaseră multă vreme alături, privind rădvanul cu caii adormiți. Timpul încremenise. Parcă nici frunzele nu se mai clătinau pe crengi și nici o pasăre nu zbura în noapte. Mintea era ea însăși amuțită. D. Nazarie privea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Astfel, apariția ei va influența și lumea supusă legilor temporale. Birjarul este Caron, dricarul care face trecerea spre dincolo. Uzând de tehnica contrapunctului, autorul va crea acțiuni paralele, astfel în timp ce Nazarie este vrăjit: „privea, fără gânduri, fără voință“, la acea caleașcă, casa este în flăcări: „Casa ardea acum cu flăcări înalte... Câteva ciori trezite din somn zburau deasupra grajdului. Se deșteptau acum și câinii, se auzeau lătraturi surde, foarte departe“. Parcă însăși natura este scoasă din marea amorțire; câinii și ciorile
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ziua mult așteptată. Eu participam pentru a treia oară la o asemenea ceremonie la Haga. Nu aveam emoții, întrucât o cunoscusem destul de bine pe noua regină. Ca de fiecare dată, noul ambasador și soția parcurgeau ultima sută de metri în caleașca de aur a reginei, până la peronul palatului regal. Noi, cei 2-3 diplomați din garda ambasadorului, străbăteam pe jos distanța respectivă. Până acolo, eu am avut grijă, ca de ochii din cap, de plicul în care se aflau scrisorile de acreditare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Eugène Sue Însuși. Cu circuit extrem de Închis, „Jockey Club”-ul francez Îi va refuza candidatura lui Alfred de Musset, dar Îi va accepta, din rațiuni secrete, pe Alfieri și Cavour. Nu doar curse de cai, ci și plimbări călare, În caleașcă, tilbury ori faeton pe aleile din Bois de Boulogne, lupte de cocoși, box, jocuri de noroc epuizante la „Palais-Royal”, ore pierdute În „Café de Paris” sau „Café Anglais”, prin cluburi și saloane, dar și lecturi pasionate din Vivian Grey și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
s-ar sclifosi - nu au nici o valoare? Dacă dandysmul ar fi existat pe vremea sa, Pascal - care a fost un dandy așa cum poți fi dandy În Franța - i-ar fi scris istoria Înainte de a intra la Port-Royal; Pascal, bărbatul În caleașca trasă de șase cai! Iar Rancé, un alt tigru al austerității, Înainte de a se afunda În junglele de la Trappe, ar fi putut prea bine să ni-l traducă pe căpitanul Jesse 1, În loc de Anacreon! Căci Rancé a fost și el
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Aceste Înalte autorități feminine știu de minune să se supună constrângerilor rolului impus de cel ce se plimbă la pas, deoarece au jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dezvoltarea BBC și a transmisiilor radiofonice În direct, corelată cu moda sărbătorilor de masă, devenită comună pentru Întreaga Europă, cu fascinația unei civilizații motorizate pentru Evul Mediu eroic (exprimat prin imagini precum cele ale regilor În haine somptuoase și ale caleștilor vechi și majestuoase), cu apariția unei generații de compozitori preocupați de dezvoltarea muzicii pentru ceremonii publice și cu modernizarea urbanistică a Londrei au făcut ca „prezentarea unei sărbători de stat să pară un eveniment atât al națiunii, cât și al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consecință directă a acesteia de picioare și mâini umflate, și-a continuat fără oprire muncă diplomatică pentru realizarea păcii cu Spania. Era atât de bolnav, încât, o dată, la întoarcerea în Paris și-a petrecut întreaga călătorie stând întins pe podeaua caleștii. Deși trupul nu-l mai ajută, mintea i-a rămas alertă până în ultima secundă, având un orar de lucru foarte încărcat: supraveghea toate ministerele, coordona diplomații francezi în străinătate, pregătirea diplomatică a regelui pentru momentul când va trebui să guverneze
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Personajele literare care se întâlneau pe drumurile ei păreau, în seara aceea de neuitat, să se trezească după un somn îndelungat. Altădată, degeaba își agitau săbiile, se cățărau pe scări de frânghie, înghițeau arsenic, își declarau dragostea, călătoreau într-o caleașcă ținând pe genunchi capul tăiat al iubitului - ele tot nu-și părăseau lumea lor fictivă. Exotice, strălucitoare, poate chiar ciudate, ele nu mă mișcau. Ca și parohul lui Flaubert, preotul de provincie căruia Emma își mărturisea chinurile, nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca un senator roman sau ca Richelieu, purtat în scaun ca Boileau sau în vapor remorcat de cai precum doamna de Sévigné, în car legănat sau în trăsură cu oglinzi și uși ca în secolul al XVIII-lea sau în caleașcă descoperită cu capotă ca la începutul secolului al XIX-lea, în cabrioletă, în berlină, în cupeu etc. Nu ne mai trebuie trei luni ca să mergem de la Paris la Roma, și, la fel, nu vom scrie ca Montaigne. Casanova scrie mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a văzut „nicicând” sclavii din jur, „copii de moți pe străzile din Cluj” cerșesc de la „domni cu monoclu și doamne vopsite”, trec femei în „zdrențe negre, zdrențe hâde”, căci „nu e lumea de mătasă”, iar o doamnă se plimbă în „caleașcă parfumată”. Azi fabrica „veștejește fața”, dar se anunță un mâine cu „albă pâine” sau moarte: „Tren, vine tren negru./ Aduce lumină./ Vin oameni noi, elei, elei,/ Tren vine, tren negru” (Trenul). Prin vechiul „oraș bolnăvit” se mișcă oameni stinși, în timp ce
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă la picioare/ când cântă iarba - palidă, stăpâna /caleștilor de fum și de ninsoare”). Poemele capătă inflexiuni dionisiace, depășind exoticul, și celebrează vitalitatea, dragostea: „noi ne iubim și totuși suntem zei”; „atât de verzi suntem și atât de înalți”. Registrul nu se schimbă în publicistica din Țările de sus
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]