746 matches
-
care a fost eliminat orice ideal. Foamea nu este aici doar cea biologică, primară, cum ține să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești plin de calești din castele: Scutură pomul nopții de stele!// - Fiule, fiul meu iubit, / Stelele nu-s de ronțăit.// - Doamne, Ți-om da câtă vrei arvună: Umple-ne blidul cu lapte de lună // - Fiule, fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
pe departe, vreo altă universitate din țară. Așa sunt palatul Toldalagi-Korda sau palatul Teleki XE "Teleki" , sedii ale serviciilor administrative ale universității, În curțile cărora contabilii și inginerii de astăzi Își parchează cu destulă nepăsare Daciile, acolo unde trăgeau altădată caleștile luxoase ale magnaților. Ori splendidul palat Bánffy, cea mai frumoasă clădire din oraș, astăzi sediu al Muzeului de Artă, unde pot fi admirate pânze de Luchian, Tonitza sau Petrașcu, din colecțiile aceleiași Universități clujene. Și, fără Îndoială, lista venerabilelor edificii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Două fiice ale bătrânului an Bătrânul an dă sens vieții fiecărui muritor într-un anume fel. Eu ca un sol al acestuia venerez două dintre fiicele lui. Iarna cu o caleașcă de omăt într-o rochie cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
minuni vor capăta o aură aparte. Atunci primăvara cea verde se va încolăci între ramurile naturii, iar noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
trimită razele spre pământ. Timpul a luat cu el fluturi, albine, tot soiul de insecte. A dus departe cântăreții înaripați. Pădurile au rămas pustii și stau de strajă-n zare, cu trunchiurile fumurii, în așteptarea iernii ce va sosi în caleașca ei argintie, cu zăpadă și polei. - Cri! cri! cri! Cri! cri! cri! Cosmin se oprește din meșterit. I s-a părut? Parcă a auzit cântecul unui greieraș. Nu poate fi adevărat. Greierașii și-au găsit demult un culcuș pentru iarnă
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
extra ad intra, întoarcere pe dos a stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în dinamica trecerii și a întoarcerii: ""Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul/ Nostru. Invizibili". Nori suflați cu aur ca niște calești/ Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul/ Cer risipit în suflet. Și tu ca alt cer te risipești". Privit din interior, peisajul imaginal nu e descris, nici măcar scris în actul creației; se scrie el însuși, se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zi a despărțirii, de aceste locuri supuse poruncilor ei. În curând își va face bagajele pentru plecare. Dar nu uită însă, la despărțire, să mai trimită un pospai de zăpadă ca să o înfioare pe mândra Primăvară ce aleargă într-o caleașcă de iarbă și ghiocei. Iarna a îmbrăcat pe înserat Un cojoc alb și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind de bucurie Repede m-am îmbrăcat Și-am
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ca un senator roman sau ca Richelieu, purtat în scaun ca Boileau sau în vapor remorcat de cai precum doamna de Sévigné, în car legănat sau în trăsură cu oglinzi și uși ca în secolul al XVIII-lea sau în caleașcă descoperită cu capotă ca la începutul secolului al XIX-lea, în cabrioletă, în berlină, în cupeu etc. Nu ne mai trebuie trei luni ca să mergem de la Paris la Roma, și, la fel, nu vom scrie ca Montaigne. Casanova scrie mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rece. Era nevoie de un șal moale pe umeri. Într-o seară au venit la "La zece mese" nuntași neanunțați, că încă nu începuse timpul nunților. Fapt este că dinspre Intrarea Viilor și dinspre Strada Viilor s-a arătat o caleașca de povești, cu roți subțiri, ca fumul de țigară și ușoară ca un puf de păpădie. Spun că împrejurul caleștii era o lumină albastră, ca și cum s-ar fi gătit acolo să se cheme niște îngeri. Multe sunt povești din toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că încă nu începuse timpul nunților. Fapt este că dinspre Intrarea Viilor și dinspre Strada Viilor s-a arătat o caleașca de povești, cu roți subțiri, ca fumul de țigară și ușoară ca un puf de păpădie. Spun că împrejurul caleștii era o lumină albastră, ca și cum s-ar fi gătit acolo să se cheme niște îngeri. Multe sunt povești din toate acestea; dar va fi fost și adevăr, nu scorneli. Când nuntașii mirii și nașii au coborât, s-a văzut aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și dascălul Pârvu, a binecuvântat perechea mirii erau neînchipuiți în frumusețe, că se făcea cald în jurul lor și se înmuiau și lumânările de atâta lumină caldă -, au schimbat inele de diamant, au sărutat mâna nașilor și s-au urcat în caleașcă. Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și caii cu harnașamentul de argint și vizitiii cu lampasuri de ghinărar s-au ridicat în văzul lumii la cer; încet, încet, ca un nor, s-au pierdut în cerul pe care apăruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
erau neînchipuiți în frumusețe, că se făcea cald în jurul lor și se înmuiau și lumânările de atâta lumină caldă -, au schimbat inele de diamant, au sărutat mâna nașilor și s-au urcat în caleașcă. Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și caii cu harnașamentul de argint și vizitiii cu lampasuri de ghinărar s-au ridicat în văzul lumii la cer; încet, încet, ca un nor, s-au pierdut în cerul pe care apăruse luceafărul și luna. Acu, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ascultând o expunere a unui rector care nu apare în fotografie...; destul o unică fotografie pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare, ocupând aceleași bănci... Iată o fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe altele, din vremuri duse... Nostalgia unor timpuri despre care am citit și am auzit că au fost frumoase atenuează, pe moment, mizantropia intelectualului contemporan. Au apărut, în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai puțin, să fiu considerat, încă o dată, ca o "figură"... Acțiunea a demarat greu. Nici un taximetrist nu ne-a ajutat să căutăm, cum a spus unul dintre ei, "potcoave de cai morți". * ...Dar, văzută numai de noi, a apărut o caleașca de abanos cu fir de argint, cu cai albi cu aripi. Un vizitiu solemn, cu uniformă de împărat în ziua întronării, ne-a invitat cu plecăciuni să ne ducă peste tot. "Sunt arii geografice inaccesibile, eu am ordin să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vei mai fi al meu. Nu suntem sortiți. Am visat ceva, îți va spune bunica. Nu mai este timp." * Nu erați unul pentru altul, mi-a tradus visul bunica. Nu erați unul al celuilalt. Fata te-a visat într-o caleașca cu cai albi și cu pălărie scumpă pe cap și mănuși fine. Te duceai undeva, departe, în sus. Ea a fugit după tine, dar nu te-a ajuns, a rămas pe jos, cu un coș în mână și a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru mine! Ricșa. Curioasa și exotica ricșă, ce o știam din filmele documentare și pe care, din motive de educație m-aș fi rușinat s-o folosesc - cum să accept ideea ca un om să devină forța motrice a unei calești pentru plăcerea mea?! - a fost înlocuită de una motorizată, practic, un scuter pe trei roți, manevrat cu ajutorul unui ghidon de către conducător. Bancheta din spate este destinată pasagerilor - doi sau trei, mai confortabil sau mai înghesuit așezați - plus grămada de bagaje
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o stare de bine. Visul lui Nicky avut cu ani în urmă era ca într-o zi să se plimbe pe motocicletă, să se căsătorească cu o creolă cu ochii verzi, iar când va fi bătrân să meargă într-o caleașcă trasă de caii albi. Pe mulți nu a reușit să îi întreacă în afaceri, dar în dragoste era sigur. Când Nicky îi făcuse cunoștință cu Carlina, ea se emoționă agățânduse imediat de gâtul lui. Nici Carlina, nici Julia nu reușiseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de artă arhitecturală în stil andaluz, maur și creol, cu un patio și o scară generoase, cu o bisericuță proprie și o fațadă minunată, în care poarta și balcoanele sunt acoperite cu foițe de aur, aici poate fi văzută eleganta caleașcă a marchizilor Torre Tagle; Biserica Sfântul Petru, renumită pentru excepționalele altare aurite din navele laterale, balcoanele maure, care încadrează altarul principal, altarul Sfântului Ignațio de Loyola, în mahon și Sacristia; Biserica și Mănăstirea Sfântului Augustin, unde sunt de reținut sculpturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aveau ișlice de asemenea amplitudine încât, dacă e să-l credem pe Vasile Alecsandri, „nu se găsea în Iași rădvan destul de încăpător ca să conție doi logofeți în costumul lor de paradă. Când o păreche de postelnici se urca în aceeași caleașcă, șlicele lor erau expuse a să turti sub desele caramboluri ce făcea între ele pe stradele podite cu grinzi de lemn, și, pentru a le feri de o deformare inevitabilă, bieții boieri se îndemnau a rămânea numai în fesuri, așezând
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de a înșira verzi și uscate devenea irezistibilă: - Case, mașini, pietoni... Răspunsul dorit de profesor (și, cel mai adesea, pronunțat tot de el) era: „Bunuri și persoane“. Ce ar fi văzut, pe la 1840, un om suit în turnul Colței? O caleașcă în care șed alături o doamnă în crinolină, cu un șal de cașmir pe umeri, și un boier purtând ișlic și giubea tivită cu blană... Un alai domnesc: unii dregători au gugiumanuri de samur cu fundul roșu, alții tricornuri cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
răbdarea în arta desenului (profesorul Petrencu), m-au orientat spre frumusețile muzicii (profesorul Timus); tot profesorii mei mi-au arătat ce înseamna a învăța și a ști să folosești o limbă străină (profesorii Ungureanu, Burgard, Jelescu, Bujoreanu), ori să-ți calești organismul (profesorul Ștefan Tofan). Profesorilor Georgeta Cristea, Constantin Enache, Sevasta Cotae și Constantin Neștian le datorez recunoștință fără margini pentru felul cum mi-au deschis sufletul și mintea către frumusețile limbii și literaturii române, ale naturii țării și istoriei neamului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să ne despărțim? Curând Ly are să împlinească 64 de ani. Mă bucur mult că ți-ai înnoit garderoba. Mă doare să mă gândesc că tu, la Paris, ești doar decent îmbrăcată; atâta am visat pentru tine bogăție, cuib vătuit și caleașcă! Te rog îngrijește-te, îngrijește-ți garderoba; gândul de a te ști purtând aceleași rochii ca aici mă umilea. Îmi place ideea unei garderobe modeste, dar nu pentru tine, mica mea regină. Fii mai ales atentă la pantofi. Nimic nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
moartă vie reprezintă, și nu doar pentru el, o monstruozitate care neagă legea lumii“. În momentul în care Christina vine în camera lui Egor, acesta dă peste lampă, focul se extinde la întreaga casă. Nazarie, doctorul și Simina găsesc o caleașcă cu birjar și cai adormiți: „rămaseră multă vreme alături, privind rădvanul cu caii adormiți. Timpul încremenise. Parcă nici frunzele nu se mai clătinau pe crengi și nici o pasăre nu zbura în noapte. Mintea era ea însăși amuțită. D. Nazarie privea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Astfel, apariția ei va influența și lumea supusă legilor temporale. Birjarul este Caron, dricarul care face trecerea spre dincolo. Uzând de tehnica contrapunctului, autorul va crea acțiuni paralele, astfel în timp ce Nazarie este vrăjit: „privea, fără gânduri, fără voință“, la acea caleașcă, casa este în flăcări: „Casa ardea acum cu flăcări înalte... Câteva ciori trezite din somn zburau deasupra grajdului. Se deșteptau acum și câinii, se auzeau lătraturi surde, foarte departe“. Parcă însăși natura este scoasă din marea amorțire; câinii și ciorile
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
că a venit sfârșitul.“ Avea dreptate. Era sensibilă într-adevăr la orice privire și la orice laudă, la exclamația unui copil sau a unei femei din popor, la fel ca și la declarația unui principe. Trecând prin mulțime, de pe marginea caleștii sale elegante care înainta încet, ea îi mulțumea fiecăruia pentru admirația lui printr-un semn cu capul și printr-un surâs. În două epoci, Doamna Récamier a avut de suferit mari încercări ale sorții: prima oară la începutul Impe riului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]