817 matches
-
asumarea continuității față de periodicul budapestan, apoi sibian, și față de revistele ardelene în general, G. se situa principial pe linia orientării literare tradiționale. Acest sens orientativ se declară - în primele numere mai ales - fără echivoc în grafica revistei. Pe copertă, sub caligrafia delicată a titlului, e înfățișat un chip de tânăr îngândurat, cu frunte și plete eminesciene: un „luceafăr”. În interior, desenele, vignetele perpetuează motive patriarhale: peisaje cu copaci, o fată așezată la o margine de lac, o cruce înălțată peste semănături
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
începuturile optzecismului, poemul Cifrul este cel mai reprezentativ pentru acest volum ce adună chintesențele poeziei lui G. În 1998 publică noi poeme, sub semnul „timpului uitat”, ce vor fi adunate după moartea lui în revista „Pluralitas” (6/2002), cu titlul Caligrafia poetului. Spre sfârșitul vieții, se axează pe poezia scurtă ce vizează metafora concentrată, un fel de haiku, în fapt o revenire, poeme de acest tip, precum Nufăr, apărând încă de la începuturi, în Germinații: „Din propria-i ființă l-a închegat
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
Bojincă, Viața prințipului și eroului Moldovei, Ștefan cel Mare, scriere de popularizare, precum și nuvela Jucătorul de cărți, o tălmăcire din nemțește. După studii de pictură la Viena, poate și la Roma, L. vine în Craiova ca profesor de desen și caligrafie la Școala Centrală (aici îl are elev pe Theodor Aman, viitorul pictor). Realizează portrete ale boierilor localnici și decorația bisericii Madona Dudu. Face parte din cercul de literați din jurul lui Ioan Maiorescu, preocupați de ridicarea culturală a orașului. În 1837
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
de păpuși al lui Dumnezeu”, în care I. „a primit dintru început să fie măscăriciul lui Dumnezeu, un saltimbanc metafizic”, a cărui dramă „nu este estetică, ci ontologică”. Un univers strâns „într-o cutie de păpușă”. Se pare că, totuși, caligrafiile delicate ale poemelor din 1931 nu au fost apreciate nici de spiritele evoluate ale vremii (Șerban Cioculescu, de pildă, numea aceste poeme „păpușării literare”), nici de unii comentatori de mai târziu care, asemenea lui Gelu Ionescu, aveau să vorbească despre
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
apoi la Roma. Paralel cu studiile la Școala de Belle-Arte (1857-1864) frecventează cercurile literare și artistice din capitala Franței. După revenirea la București (1865) este numit profesor de estetică și istoria artelor la Școala de Arte Frumoase și profesor de caligrafie la Școala Normală, după aceea la Liceul „Sf. Sava” din București. Se află printre fondatorii Ateneului Român, unde va ține numeroase conferințe despre artă, despre formarea gustului artistic sau despre istoria picturii românești. Participă la toate expozițiile de artă plastică
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
din Benedetto Croce, Jean-Paul Sartre, Fausta Cialente ș.a., unele semnate T. Dumitru. Colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Călăuza bibliotecarului”, „Glasul patriei”, „Gazeta literară”, „România liberă”, „Lumea”, „Romanian Books”, „Revue roumaine” ș.a. Primul volum de versuri al lui T. reunește notații lirice, caligrafii, miniaturi, confesiuni, în care palpitul unei sensibilități delicate e traversat - adesea ca de un fir subțire, diafan - de reflecție. Ulterior va scrie și poeme de alt gen, mai consistente: contemplative, meditative, „de sentiment”, multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
pref. Nora Iuga, postfața edit., București, 2002; Leonid Dimov, Pe malul Styxului, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2003; Iustin Panța, Obiecte mișcate, I-II, cuvânt de însoțire Mircea Ivănescu, introd. Mircea Martin, București, 2003; Cristian Popescu, Caiet de citire și de caligrafie, postfața edit., București, 2003; Sesto Pals, Omul ciudat, pref. edit., București, 2003. Traduceri: Tristan Tzara, Vingt cinq poèmes - Douăzeci și cinci de poeme, ed. bilingvă, pref. trad., postfețe Serge Fauchereau, Pierre Mazars, Laurențiu Ulici, Marin Sorescu, București, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Pe brațele de sevă și mușchi ale pădurii, / Tu vei simți în sânge, gonind, o căprioară” ori interpretarea unor motive folclorice: „Șapte dealuri brumării / Și o vale verde - / Murgule, să mi te ții / Urma când ne-om pierde”. Nu lipsesc caligrafii de eros conjugal și de iubire paternă în cărțile pentru copii. Altundeva transmite alert, cu simțul detaliului revelator, impresii suscitate de meleaguri balcanice, grecești și italice. Rețin atenția și versurile consacrate unor maeștri și confrați, precum Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
mare talent, el a realizat o serie de manuscrise, întocmind mai multe cărți care puneau în circulație texte religioase slavone și grecești de primă necesitate: evanghelii, scrieri patristice și hagiografice. Importanța particulară a acestor lucrări constă în acuratețea și eleganța caligrafiei, în măiestria cu care sunt executate ornamentațiile și miniaturile, de o armonioasă policromie. Sunt evidente modelele bizantine, dar miniaturistica sa conține numeroase elemente personale sau inspirate din surse folclorice autohtone care, tratate cu o tehnică perfectă, într-o viziune proprie
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
Umbra libelulei. Antologie a haiku-ului din România, pref. edit., București, 1993; O sută de catarge. Microantologie a haiku-ului românesc - One Hundred Masts. Micro-Anthology of Romanian Haiku, ed. bilingvă, tr. Dana Dima, București, 1997 (în colaborare cu Șerban Codrin); Caligrafiile clipei, pref. edit., București, 1999 (în colaborare cu Mioara Gheorghe); Scriitori români călători în Japonia, introd. edit., București, 1999 (în colaborare cu Lucia Vasiliu); Luna în țăndări, București, 2000 (în colaborare cu Mioara Gheorghe). Traduceri: Matsuo Basho, Pinul din Karasaki
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
reconstituie câteva figuri literare din deceniul al șaselea, emblematice atât pentru literatura vremii, cât și pentru destinul poetului: Tudor Vianu, Dimitrie Stelaru, „Papa Bac” - A. E. Baconsky, Ion Vinea, Adrian Maniu ș.a. În aceeași manieră sunt trasate și portretele din Caligrafie și culori (1984), unde unele titluri - Lui Anghel Dumbrăveanu cu dragoste, O lalea imperială pentru prieteni, O laudă care se cuvine - vorbesc de la sine. Lipsind distanțarea necesară, portretele morale și critice ale autorului sunt adesea neconvingătoare; ele interesează însă tocmai
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
8 ani); inversează literele sau cuvintele; face constant greșeli ortografice; prinde greu o minge și o lovește greu cu piciorul; nu poate sări coarda; dificultăți la închiderea nasturilor; dificultăți la legarea șireturilor; mod defectuos de a ține creionul în mână; caligrafie mediocră; mers dificil; incapacitate de a sări; stângăcie; eșecuri frecvente; dificultăți de a sta într-un picior; dificultăți în a merge cu bicicleta sau de-a lungul unei linii. În ultimele decenii au apărut mai multe teorii care încearcă să
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
atitudine contestatară, al cărei dramatism e sublimat metaforic. De aici, și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul tăios ca o lamă. Uneori poetul recurge la formula unor pseudopsalmi (Știu) ori la notația sentimentală, într-o delicată și grațioasă caligrafie imagistică (Ziua lacrimei), ca și la pastelul ingenios și rafinat. SCRIERI: Întâlniri cu peștera, Cluj-Napoca, 1979; Arcul voltaic, București, 1986; Chei și defilee în Munții Apuseni, Cluj-Napoca, 1988; Jocul cu umbra, Cluj-Napoca, 1994; Starea de labirint, Cluj-Napoca, 1995; Geografia turismului
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
de spus care ar fi fost traiectoria lui P. dacă destinul său ar fi fost altul. Senzația acută a materiei colcăitoare, teroarea de ceea ce e grotesc și absurd în ordinea naturii se traduc într-o notație lipsită, deliberat, de grația caligrafiei. Metafora e făcută să descurajeze ochiul obișnuit cu subtilități livrești... În această cruzime a sincerității poetice, trebuie să observăm nu numai o expresie temperamentală, ci și o reacție față de extraordinara inflație de abstracțiuni din poezia actuală. O neîncredere totală se
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Georgescu, Salvarea prin iubire, „Timpul”, 1994, 3; Cristian Tamaș, „... pe viață și pe moarte, cu patimă dansez ...”, DL, 1994, 14; Octavian Soviany, Poezie și exorcism, CNT, 1995, 6; Nicolae Turtureanu, Un poet laureat: Dorin Popa, CRC, 1996, 13-14; Victoria Luță, Caligrafii poetice, RL, 1999, 31; Faifer, Faldurile, 111-113; Cistelecan, Top ten, 90-92; Bucur, Poeți optzeciști, 178-181; Constantin Ciopraga, Dorin Popa: măștile poetului, CL, 2002, 10; Liviu Antonesei, „Introducere în studiul și istoria mass-media”. „Textul jurnalistic”, „Timpul”, 2002, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
Astronomic. Din 1990 este redactor la „Luceafărul” și redactor-șef adjunct al suplimentului acestei reviste, „Nouăzeci”. În 1994 este angajat ca redactor la secția culturală a cotidianului „Adevărul”; deține în „Adevărul literar și artistic” rubricile „Caiet de citire și de caligrafie. Fragmente de jurnal” și „Biblioteca rulantă”. Debutul editorial se produce în 1988, când îi apare volumul Cuvânt înainte. Este vorba de fapt de un semidebut - din două motive. Cu un an înainte, în 1987, publicase, în colecția „Cartea cea mai
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
fiind, în bună măsură, un ecou cultural intertextual. Sursele care alimentează acest mecanism sunt texte șablonizate, frânturi de texte, citate ultracunoscute, autori cu o circulație aproape generală. Principalii autori-sursă sunt Mihai Eminescu și I. L. Caragiale. Caiet de citire și de caligrafie (2003), volum postum, șantier al unui proiect care ar fi urmat să încorporeze două volume de câte 333 de fragmente, recuperează și remontează o parte a publicisticii risipite în revistele „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. Culegerea este tot un
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
altceva: „un jurnal cotidian și liturgic, în același timp sacru și profan, banal și esențial pe aceeași pagină” (C. Stănescu). Fiind o culegere unitară în sensul că spiritul autorului poate fi întâlnit în fiecare pagină, Caiet de citire și de caligrafie are, altfel, o alcătuire destul de eterogenă: poeme, fragmente de jurnal propriu-zis, ciorne, reflecții despre artă, eseuri religioase, amintiri, schițe după realitate, fișe de lectură etc. Se completează în nuanțe și detalii ceea ce fusese mobilat în scrierile anterioare: piesele de mobilier
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
strălucite altfel, sunt pasagere. Tragicul existenței este reasumat împreună cu comicul ei inerent. [...] Disocierea ironică, spectaculoasă, sfârșește într-o îmbrățișare sentimentală. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Familia Popescu, București, 1987; Cuvânt înainte, București, 1988; Arta Popescu, București, 1994; Caiet de citire și de caligrafie, îngr. și postfață Nicolae Țone, București, 2003. Repere bibliografice: Marin Mincu, Doi poeți postmoderniști, RL, 1988, 15; Nicolae Manolescu, Un tramvai numit dorință, RL, 1988, 41; Radu Enescu, „Cuvânt înainte”, F, 1989, 2; Traian T. Coșovei, „Familia Popescu”, CNT, 1990
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite. Fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie.” Ceea ce vizează, în chip principial, „anticalofilismul” camilpetrescian nu este însă adoptarea naivelor amintiri ale colonelului Lăcusteanu ca exemplu canonic al noii literaturi - scriitorul însuși atrăgând atenția, în prefața la Teze..., că „emfaza și verva excesivă” proprii unor articole sunt menite
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului și strivitorului model cultural maiorescian: eforturile Junimii de a „organiza” și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și în critica și estetica interbelice. Studiul Limba literară - concentrat asupra gestului genezic al lui Titu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și poezia. O primă plachetă este tipărită în Mexic, cu titlul Cele șapte anotimpuri (1961), iar a doua carte, antologia Poezii, apare în 1974. Poetul trăiește intens prezentul, vâltorile vieții născând mereu energii pentru timpul și viața „de-acum”. Totuși, caligrafia versului nu poate ascunde „praful neputinței” și cenușa „idealului înfrânt”. E mult mai intens dorul de pământul natal, autorul încheind apoftegmatic: „O singură doină / și numai o vorbă / ne vine de-acolo și merge aici / și-o singură cale așază
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
perspectiva asupra universului devine zbor, aspirație spre înalt. Poezia se construiește în jurul unor metafore ale perenității într-o înfiorare a preaplinului existențial, iar lumea se înalță și se purifică prin cuvânt (Litera imperfectă). Forța de seducție a versului emană din caligrafia discretă a imaginilor și din rafinamentul punerii lor în scenă. SCRIERI: Timpul știut, București, 1973; Împărăția sorilor, București, 1978; Semințe de timp, București, 1982; Litera imperfectă, București, 1985; Exerciții de melancolie, București, 2002. Traduceri: Jean-Louis Étienne, Pe jos, spre Pol
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
și al lui Teofil Olinescu, profesor de germană. După ce urmează gimnaziul la Pomârla (1907-1911) și Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani (1911-1915), este student la Academia de Arte Frumoase din Iași (1919-1921) și București (1921-1923), devenind profesor de desen și caligrafie la licee din Brad (1923-1926), Botoșani (1926-1927), Arad (1927-1937) și București (1937-1958). Debutează publicistic în 1918, la Huși, iar cu poezie în revista „Hyperion” din Cluj (1932). La Arad este în comitetul de redacție la „Hotarul” (1933-1940), publicație pe care
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
Masculin, feminin. Vor urma alte cărți de poezie, reportaje, povestiri, proză pentru copii. Deși semnalate de critică cu destulă bunăvoință, poemele scrise de N. nu par menite să rețină atenția decât cu titlu documentar. Autoarea s-a străduit să traseze caligrafii delicate, să-și decanteze filonul liric, însă cu rezultate de tot modeste. Nici emoție reală, nici pregnanță a rostirii. Doar unele imagini sunt conturate cu finețe. Ceva mai consistentă, deși pândită de convenționalism, este poezia ce pivotează în jurul unor simboluri
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]