348 matches
-
și femeile frământă lut și fac un om în miniatură pe care îl botează Caloian sau Scaloian, îl pun într-un sicriu, îl plâng ca pe mort, îl tămâiază și îl îngroapă la o fântână sau la puțul satului, cântând: "Caloiene, Iene, Caloiene, iene, / Du-te-n cer și cere! / Să deschidă porțile, / Să sloboadă ploile, / Să curgă ca gârlele, / Zilele și nopțile, / Ca să crească grânele. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / Zilele și nopțile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frământă lut și fac un om în miniatură pe care îl botează Caloian sau Scaloian, îl pun într-un sicriu, îl plâng ca pe mort, îl tămâiază și îl îngroapă la o fântână sau la puțul satului, cântând: "Caloiene, Iene, Caloiene, iene, / Du-te-n cer și cere! / Să deschidă porțile, / Să sloboadă ploile, / Să curgă ca gârlele, / Zilele și nopțile, / Ca să crească grânele. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / Zilele și nopțile, / Să umple
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mort, îl tămâiază și îl îngroapă la o fântână sau la puțul satului, cântând: "Caloiene, Iene, Caloiene, iene, / Du-te-n cer și cere! / Să deschidă porțile, / Să sloboadă ploile, / Să curgă ca gârlele, / Zilele și nopțile, / Ca să crească grânele. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / Zilele și nopțile, / Să umple șanțurile, / Să crească legumele / Și toate ierburile. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Du-te-n cer la Dumnezeu, / Ca să plouă tot mereu, / Zilele și nopțile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tămâiază și îl îngroapă la o fântână sau la puțul satului, cântând: "Caloiene, Iene, Caloiene, iene, / Du-te-n cer și cere! / Să deschidă porțile, / Să sloboadă ploile, / Să curgă ca gârlele, / Zilele și nopțile, / Ca să crească grânele. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / Zilele și nopțile, / Să umple șanțurile, / Să crească legumele / Și toate ierburile. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Du-te-n cer la Dumnezeu, / Ca să plouă tot mereu, / Zilele și nopțile, / Să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să deschidă porțile, / Să sloboadă ploile, / Să curgă ca gârlele, / Zilele și nopțile, / Ca să crească grânele. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / Zilele și nopțile, / Să umple șanțurile, / Să crească legumele / Și toate ierburile. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Du-te-n cer la Dumnezeu, / Ca să plouă tot mereu, / Zilele și nopțile, / Să dea drumul roadelor, / Roadelor, noroadelor, / Ca să fie îmbelșugată, / Țara toată, lumea toată."386 La trei zile după înmormântarea "păpușii de lut", fetele și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
porțile, / Să sloboadă ploile, / Să curgă ca gârlele, / Zilele și nopțile, / Ca să crească grânele. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / Zilele și nopțile, / Să umple șanțurile, / Să crească legumele / Și toate ierburile. / Caloiene, Iene, / Caloiene, Iene, / Du-te-n cer la Dumnezeu, / Ca să plouă tot mereu, / Zilele și nopțile, / Să dea drumul roadelor, / Roadelor, noroadelor, / Ca să fie îmbelșugată, / Țara toată, lumea toată."386 La trei zile după înmormântarea "păpușii de lut", fetele și femeile îl
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Anul Nou, Noaptea Strigoilor), cu durată de o zi (Dragobetele) sau mai multe zile (Zilele Babei, Filipii), patronate de sfinți creștini (Sântoader, Sângiorz, Sântilie, Sâmedru, Foca, Moș Alexie, Lăzărelul, Dochia) sau fără a avea vreo legătură directă cu creștinismul Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Joimărița, Marțolea, Martinii, Filipii, Circovii, Bestecarii.48 Calendarul popular, privit în concepția unitară asupra lumii, are rolul unui orologiu cosmic, biologic și social. Unitățile de măsură proprii anului anotimpul, lunile, zilele săptămânii, ceasul bun sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înființat un stat la sud și nord de Dunăre, apoi au stăpînit toată Muntenia și Moldova, de unde veneau trupe militare în ajutorul oștirii valaho-bulgare cînd purtau lupte cu grecii sau latinii iar cererea către papă din anul 1200 a lui Caloian de a fi recunoscut rege confirmă această realitate. Mare parte din aceste informații se găsesc în colecția Hurmuzaki care este la Academia Română. Cam o treime din aceste înscrisuri au fost traduse de M. Eminescu și publicate în diferite articole, restul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
divinități feminine (Dochia, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzărițele, Ielele, Fata Pădurii), zeițe-mame (Maica Precista, Mama Pădurii), zeițe bătrâne (Sfânta Vineri, Sfânta Varvara, Baba Dochia). Dacă unele întruchipări mitice au luat numele unor sfinți creștini, altele nu au nici o relație cu creștinismul (Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Sânziana, Joimărița, Martinii, Berbecarii, Circovii, Ziua Lupului), fiind sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale, sau reprezentând creații autohtone. Cele 950 de articole ale dicționarului definesc succint fenomenele, le precizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
Nou reîncepe Creația. Și miturile, atât cele cosmogonice, cât și miturile de origine, sunt acelea care le amintesc oamenilor cum a fost creată Lumea și tot ce s-a Întâmplat după aceea. Din această perspectivă, un rit de vară precum Caloianul ne oferă o multitudine de elemente ceremoniale și de configurații mitologice: În unele părți din Muntenia este datina ca În fiecare an să se adune În marțea a treia după Paști, des-dimineață, mai multe fete, În etate de la 5 sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
facă un om mic de lut, mai ales un copil, iar În unele sate chiar și două de aceste chipuri mititele, și anume: unul bărbătesc, iar celălalt femeiesc. După ce au făcut ele acest om, care se numește În cele mai multe părți Caloian sau Scaloian, iar pe alocurea Muma Ploii, Îl pun Într-un sicriu mic, făcut anume spre acest scop, sau pe o scândură, Îl Îmbracă În straie țărănești cu opinci și cu căciulă, Îl Înconjoară cu coji de ouă roșii păstrate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Osiris, Adonis, Iason, Odin, precum și a asocierii lor cu divinitatea feminină a fertilității (Isis, Demeter, Freya) și cu cetele de femei care celebrează, orgiastic, moartea și nașterea lor (M. Detienne, 1997b, pp. 275-287; M. Eliade, 1992, pp. 322-330). Moartea tânărului Caloian atrage după sine un doliu generalizat, cosmic, sinonim cu instaurarea unei perioade de sterilitate a Întregii naturi. Eroul este căutat de mama sa, care parcurge un spațiu fabulos și interoghează stihiile prin aceleași formule prin care colindele și baladele prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Întregii naturi. Eroul este căutat de mama sa, care parcurge un spațiu fabulos și interoghează stihiile prin aceleași formule prin care colindele și baladele prezintă căutarea Maicii Domnului sau a mamei ciobanului mioritic (M. Coman, 1980, pp. 221-226). Trimiterea Caloianului pe apă, Împreună cu cojile roșii ale ouălor de Paște ne duce cu gândul la legendele despre tărâmurile Blajinilor, deținători ai secretelor lumii chtoniene (A. Olteanu, 1998, pp. 28-30): Înainte de Înmormântare Însă, una dintre fete se face popă, alta dascăl, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1998, pp. 28-30): Înainte de Înmormântare Însă, una dintre fete se face popă, alta dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă În vârf, Înaintea popii, și iarăși alta sau și două duc sicriul sau scândura cu Caloianul, căruia Îi urmează celelalte cu lumânări aprinse, plângând și rostind următoarele cuvinte: „Iane, Iane,/ Caloiane!/ Te caută mă-ta/ Prin pădurea deasă/ Cu inima arsă,/ Prin pădurea rară/ Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu lacrimi de sânge,/ Iane
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un loc, se duc la locul unde a fost Îngropat, Îl dezgroapă și apoi, bocindu-l: „Caloiene/ Ene!/ Mă-ta/ Te cată/ Prin pădurea deasă,/ Cu inima friptă, arsă,/ Prin pădurea rară,/ Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat și aici Îl aruncă Într-o fântână sau Îi dau drumul cu sicriul sau scândura pe vreo apă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat și aici Îl aruncă Într-o fântână sau Îi dau drumul cu sicriul sau scândura pe vreo apă curgătoare, urând ca anul să fie ploios și plin de belșug. În cele mai multe locuri Însă, Caloianul e Întâi frânt În bucăți și abea după aceea diferitele sfărâmături sunt aruncate prin fântâni sau puțuri, prin bălți sau prin grâne (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 324). Ansamblul mitico-ceremonial al Caloianului sintetizează teme mitologice, scheme epice, figuri legendare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plin de belșug. În cele mai multe locuri Însă, Caloianul e Întâi frânt În bucăți și abea după aceea diferitele sfărâmături sunt aruncate prin fântâni sau puțuri, prin bălți sau prin grâne (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 324). Ansamblul mitico-ceremonial al Caloianului sintetizează teme mitologice, scheme epice, figuri legendare și toposuri, pe care le activează cu ajutorul unor structuri rituale eteroclite, provenind din diferite sisteme specifice culturii folclorice. În jurul temei dominante a fertilității, el construiește cu ajutorul acestor elemente un „rit magic, având un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia magică (călușarii, jocul fetelor de la Căpâlna), geografia mitică (Tărâmul Celălalat, Apa Sâmbetii, Valea Plângerii, Mănăstirea Calu-Gastru) și sărbători, ritualuri, ceremonii culturale (Hodăițele, Armindeni, Caloianul, colindele, Ziorile, Brezaia). Este evident, pentru orice persoană familiarizată cu folclorul românesc, că autorul acestor rânduri posedă o cunoaștere superficială a domeniului clasificat: el pune figuri omogene În clase diferite (de exemplu, Sântoader și Sântilie) sau figuri eterogene În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Interviuri. Addenda (2000), un jurnal al omului public S., unde sunt descrise „peisajul” și stratagemele editoriale al anilor ’70-’80 din secolul trecut, cunoscute în chip direct. De o atenție deosebită se bucură cazul Ion Lăncrănjan, cu odiseea publicării romanului Caloianul și atmosfera de la Editura Albatros. SCRIERI: Cu și fără ghiozdan, București, 1956; Sub lupă, București, 1957; Micii noștri prieteni, București, 1958; La telefon... telefonul!, București, 1961; 32 de premianți..., București, 1962; Băiețelul de hârtie, București, 1963; Extemporale și... alte lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
dar când acesta se produce, ea nu ezită să echilibreze balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat într-un metaroman. Protagonistul, Dumitru Ghețea, un scriitor bătrân și ratat, își rememorează viața și compromisurile sociale sau politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat într-un metaroman. Protagonistul, Dumitru Ghețea, un scriitor bătrân și ratat, își rememorează viața și compromisurile sociale sau politice săvârșite de-a lungul carierei; țelul său este conceperea unei cărți mântuitoare, Caloianul. Dorindu-și înfrigurat identificarea cu eroul mitic din titlu, simbol al fertilității, nu reușește decât să caligrafieze, pe zeci de file, titlul operei pe care o plănuiește. Subiectul (evocarea vădit documentară a anilor ’50, precum și meditația asupra problemelor politice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
însă valoarea acestui roman - Suferința urmașilor -, care nu stă în stil. MIHAI UNGHEANU SCRIERI: Cordovanii, I-III, București, 1963; Eclipsă de soare, București, 1969; Vuietul, București, 1969; Fragmentarium, București, 1969; Ploaia de la miezul nopții, Cluj-Napoca, 1973; Drumul câinelui, Cluj-Napoca, 1974; Caloianul, București, 1975; Nevoia de adevăr, București, 1978; Suferința urmașilor, București, 1978; Fiul secetei, București, 1979; Cuvânt despre Transilvania, București, 1982; Eclipsă de soare. Drumul câinelui, București, 1982; Vocația constructivă, București, 1983; Toamnă fierbinte, București, 1986; Lostrița, București, 1990; Omul de sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]