431 matches
-
cu Florența, unde regina-mamă își petrecea exilul, nici o altă comunicare nu era posibilă. Oficial, din așa numite « rațiuni de stat » în realitate din interese, resentimente și manevrări mai mult sau mai puțin discrete ale camarilei”. Voevodul respingea repetatele încercări ale Camarilei de a-l capta în sfera ei. Clasa și profesorii l-au ajutat în acea perioadă: „Îl ajutam să nu se simtă singur și neînțeles; să aibă, ca personalitate în devenire, încredere în sentimentele, judecățile și reacțiunile sale; să știe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
le voi numi aici. Voi spune, în schimb, cât de mult au contat pentru mine prietenii mei scriitori. Cei dotați cu o natură specială, de prieteni adevărați, deci nu având naturi de tovarăși de interese de grup literar sau de camarilă, cum li se întâmplă altora. Ci oameni cu fire de zei. Căci ei, prietenii adevărați, există, da, și în viața mea. Zei ai libertății. Ca modele, ca sfătuitori, confesori și admirabile redute ale bunei credințe și libertății interioare. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a propus și a și pus În practică arderea unor cărți și tablouri „antiumane și anti-germane!”. Gravă, dincolo de aserțiunile primitive, brutale, ale acestui Popescu - el, de altfel, preia În unele din articolele și intervențiile sale tonuri și clișee propagandistice tipice camarilei ceaușiste, care la intervale regulate asmuțea opinia publică contra intelectualilor și creatorilor! - a fost, mai ales, lipsa totală de reacție a instituțiilor de cultură, În speță a Uniunii Scriitorilor și a Academiei Române. Ambilor președinți, cu care sunt prieten și cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de acțiune a păturilor largi! -, că putem compara ceea ce am trăit cu una din acele tiranii din evul nostru mediu târziu; cu aceleași injoncțiuni ale vreunei „mari Porți streine” - rusești, austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași Domni, cu camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens al cuvântului chiar și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
instalarea sa În puterea absolută, care În final ajunge un spectacol grotesc și tragic, apropiindu-se, cum o spuneam, de medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noștri, care, scoși Însă din mediul lor și din echilibrul și demnitatea lor tradițională, au devenit destul de iute arme ale dictatorului, baza sa de putere! Deoarece, cum spuneam mai sus, doar naivii sau ne-informații pot crede că Ceaușescu și camarila lui se bazau numai pe poliție și pe frica organică, „istorică”, a Românilor! Nu, Ceaușescu a fost un formidabil manipulator de oameni și conștiințe, spre nenorocirea și Întârzierea noastră gravă În istorie și spre nefericirea lui; de la asmuțirea „masei” contra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare, mai neașteptată, căderea dintr-o autocrație ce nu semăna cu nimic din jur, ci poate cu altele, din evul mediu târziu al țărilor române, cu Domni ce-și cumpărau tronul În altă parte și se lăsau Înconjurați de o camarilă servilă, excesiv, suspect de servilă care, după ce le ridica monumente desfrînate, Îi izola de lume și de realitate și apoi Îi ucidea. Într-un fel sau altul, prin otravă, cuțit sau glonț. Bucuroasă de libertate - deși libertatea Încă nu era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au opus lui Ceaușescu când acesta a schițat primele gesturi de eternizare a sa în postul de secretar-general nu i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia unui interviu la postul național de radio, întrebat fiind dacă „noi, intelectualii mai mult sau mai puțin dizidenți, ne aflăm în acord cu Pârvulescu care, în plin congres al partidului, s-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o temă strict filozofică, ontosul, viul și ființa, descoperiri esențiale ale gândirii moderne de la Nietzsche la Heidegger. Dar, o dată cu „bucuria” mea, cum o spuneam, a apărut și neînțelegerea criticii, „ajutată”, e drept, și de boicotul susținut al forurilor politice, al camarilei ceaușiste, din partid și cultură. Și cu „neînțelegerea” a apărut și singurătatea necesară unei arte „mari, ambițioase”, e adevărat, dar nesuferită unui bărbat ce voia încă să placă, să fie încurajat, să se bucure de acele o mie și una
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de continent și meridian, aceleași obiective lupta pentru libertate, independență, autoguvernare și pentru o viață mai bună. În multe cazuri, inclusiv în America latină și Africa, de aceasta libertate câștigată și de viața mai bună aveau să beneficieze în special noile camarile locale, Bolivia nefă-când în acest context o excepție, de succesele insurgenților lui Simon Bolivar și a independenței câștigate la 1825 nebeneficiind în majoritatea sa poporul bolivian. La sosirea lui Che, la 141 de ani de la declararea independenței, bolivienii "li-beri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
La București se intriga în lipsa lui și se alcătuise o listă în care figurau Franasovici, Victor Antonescu și câțiva pe care el nu-i dorea. Puse lui Duca condițiuni și declară că nu va intra de nu se va elimina camarila, adică prefectul poliției, comandantul jandarmilor, directorul poștei, primarul Bucureștilor și guvernatorul Băncii Naționale, precum și pe Franasovici, care își consolidase la Curte situația, invitând pe Lupescu. Duca era pentru concesiuni și ca el aproape toți fruntașii, afară de Lapedatu, Dimitriu, Sassu și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
schimba: Duca a fost omorât și nu se știe încă de cine, eu, de voi fi omorât, va ști nu numai țara, dar [și] Europa de cine.“ Făcea aluzie la placa de gramofon care în re gistra conversațiile, pe care camarila le prezenta în urmă regelui, și la o scrisoare în care el spune pe cine bănuiește. A doua zi de formarea guvernului, se convoacă Delegația și Comitetul central pentru alegerea șefului. Pe când cei mulți soseau la Dinu, Tătărescu, Franasovici, Victor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
te mai ține suflul; nu mai face plimbări lungi, că nu te mai țin picioarele; amorul, o amintire... de retrăit, livresc, în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
le face lor ,,un bine”! - Apoi, pentru că lumea rămânea pe străzi, nu pleca acasă și îi încurca planurile, nu lăsa noua putere ,,să lucreze în liniște”, tot pentru ,,binele lor” s-a apelat la ajutorul ,,teroriștilor” lui Ceaușescu. Iliescu și camarila au găsit de cuviință că trebuie împușcați niște oameni tot pentru ,,binele lor” și tot pentru ,,idealurile socialismului”. La fel ca și în cazul naziștilor, poate au fost și din aceea care n-au omorât oameni cu mâna lor, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Vâlcu) erau absolut necesare în acel moment, și nu mai târziu, episodul 23 august ar fi trebuit analizat mai pe îndelete ; nu sunt istoric, însă este evident că acest lucru nu a fost urmarea unui capriciu al suveranului (sau al camarilei sale, așa cum lasă să se înțeleagă filmul). Oglinda consideră însă oportun să zăbovească asupra procesului Mareșalului. când Antonescu își rostește testamentul politic în sala tribunalului, filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus angelicat, devine clar pentru oricine că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ale cercurilor iudeo-masonice în schimbul angajamentului de a lichida mișcarea naționalistă, că s-a angajat să permită venirea în România a 150000 de evrei. Căpitanul Legiunii considera guvernul condus de I.Gh.Duca ca fiind rodul acțiunii grupării masonice și evreiești din cadrul camarilei. Corneliu Zelea Codreanu intuia că guvernul va declanșa o campanie dură împotriva legionarilor drept pentru care, le-a adresat legionarilor o circulară prin care, le cerea „să fie gata de moarte”. Propaganda electorală desfășurată de legionari se baza pe o
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
-lea nu a avut adversari politici de anvergură, care să-i impună respectarea întocmai a normelor constituționale. Oamenii politici din deceniul al patrulea au avut o atitudine oscilantă sau negativistă și s-au mulțumit să critice actele guvernului sau ale „camarilei”, dar erau preocupați să mențină relații bune cu regele, deși se știa că acesta era principalul promotor al manevrelor vizând compromiterea regimului democratic din România. Regele Carol al II-lea și-a dat seama că oamenii politici români puteau fi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
formație de marș, se opreau la biserică, se închinau, cântau cântece legionare. În anii 1935 și 1936, autoritățile au fost tolerante cu organizațiile de extremă dreaptă, nu au luat măsuri ferme împotriva actelor de violență ale legionarilor. De altfel, preocuparea „camarilei regale” era de a găsi alternativă la politica Partidului Național Țărănesc, ostilă regelui. În acest context, regele Carol al II-lea l-a convins pe Octavian Goga că ar fi utilă fuziunea partidului său Național Agrar cu Liga Apărării Național
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de neagresiune din 1937 nu a dat rezultatele scontate de liderul național țărănist, ci din contră, au facilitat acțiunile lui Carol. Pe de altă parte, Ion Mihalache când a fost președinte PNȚ a avut o atitudine oscilantă, căutând să menajeze camarila și trecând cu vederea încălcarea normelor constituționale de către rege; amânarea întrunirii din 15 noiembrie 1935 a constituit în acel context o adevărată capitulare în fața regelui. C.I.c. Brătianu a adoptat o atitudine de defensivă, a criticat atitudinea guvernului Tătărescu dar
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
alcătuit din exponenți ai grupării liberale conduse de Gh.Tătărescu și ai grupării național-țărăniste în frunte cu Armand Călinescu, care de altfel, au asigurat baza tuturor cabinetelor din timpul acestui regim până în iulie 1940. Alături de aceștia se aflau membri ai camarilei, militari și tehnicieni. În data de 30 martie 1938 s-a publicat decretul lege de constituire a Consiliului de Coroană ca organ permanent, format din membri desemnați de rege, care primeau o remunerație, dar avea un rol consultativ, hotărârile sale
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
bine potrivite situațiilor. Pe lângă aceasta, îmi va aduce nesfârșite complicații politice, atât interne, cât și externe. Guvernul condus de Gh.Argeșanu avea misiunea de a reprima energic Mișcarea legionară. Acțiunea a fost coordonată de Gabriel Marinescu, membru de bază a „camarilei regale”. În câteva zile au fost executate toate căpeteniile legionare aflate în lagăre și închisori, precum și câte 3-4 legionari din fiecare județ, corpurile lor fiind expuse ca și cele ale asasinilor lui Călinescu, în piețe publice. Aproape 200 de persoane
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
redactată astfel: „(...) 2) Pentru comemorarea deportărilor În Auschwitz. În orașele din Ardealul de Nord, unde În zilele de 3-6 Mai se Împlinesc 5 ani dela deportarea totală a populației evreești (de care s-au făcut răspunzători ungurul Miklos Horthy și camarila sa fascistă, n.n.), se va comemora În cadru intern (subl.ns.), fie Într’o sală Închisă, fie pe locul fostelor ghettouri, fără Însă a face procesiuni prin oraș (subl.ns.)”. De teama celor arătate mai sus, Bucureștiul continuase cu asemenea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
convins că, așa cum le spusese profesorul Costin, nu urmărește decât să domine ca un dictator și din această cauză i -a înlăturat pe politicienii valoroși (așa cum a fost Nicolaie Titulescu) și guverna cu ajutorul unor oameni fără caracter, lacomi și egoiști, „camarila regală”, cum îi spunea profesorul. Climatul politic se înrăutățea din ce în ce mai mult; Carol al doilea năzuind să devină un dictator, a dizolvat partidele politice în 1938, și a înființat un fel de partid unic, Frontul Renașterii Naționale, care nu avea nici un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Naționale, care nu avea nici un fel de program politic și nici susținere publică, în afară de cel acordat de către numeroșii funcționari ce primeau lefuri de la stat. Mai grav a fost faptul că monarhul a încurajat multe afaceri murdare, participând și dânsul și camarila de devotați, la jefuirea avuțiilor țării. Patronând o campanie gălăgioasă de înzestrare a armatei, și regele și acoliții săi au jefuit fără scrupule fondurile adunate din contribuțiile cetățenilor patrioți, care se gândeau la întărirea armatei pentru a fi capabilă să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]