356 matches
-
ale fetelor torturate și sacrificate (să ne amintim că-n primele pagini Mundt dă un sens sacrificiului, aici nu e cazul. Jodie Foster nu e scriitoare.), și, plutind deasupra tuturor, cu Anthony Hopkins geniu rafinat al răului, fermecător, nemilos, psihiatru, canibal, lacom, ce ascultă un concert pentru pian În vreme ce mănîncă limba unui polițist aflat Încă la datorie și exercită constant o stranie fascinație asupra lui Jodie, asupra noastră și a lui Ridley Scott, ce-l va reedita Într-o construcție picturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
CÎnd nu e Hannibal Hopkins, după ce-a fost Picasso În regia aproape feminină a lui John Irving. De ce trebuia să fie Picasso pare cu neputință de răspuns. Un actor perfect pentru roluri de valet al rămășițelor zilei sau de canibal suprainteligent (un soi de Newton cu alte gusturi culinare), maestru În diferite științe cabalistice cum ar fi psihiatria. Filmul sugerează să-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o cruciadă (o implantare de cruci, cred!) și ar distruge această citadelă sau capelă a excomunicaților!... N-am înțeles exact, deoarece spumega, era bălos și mi se făcuse greață urmărindu-l. L-am făcut și eu rușine a Universului!... Niște canibali nespălați! A fost o vreme în care își fierbeau și mîncau dușmanii, iar de spălat au început să se spele curent abia cu vreo două secole în urmă... Cam așa au luat sfîrșit relațiile noastre diplomatice... O specie cu numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
-și în gura mare păcatele, tratîndu-se drept fii ai lui Belial și, scufundați în mizerie, lăudîndu-l pe supraomul (Stalin) sub ale cărui picioare erau făcuți pulbere"563. Pe măsură ce ei devin tot mai mici, iar el le înfulecă biografiile, ca un canibal, peste tot se aprinde, ca beculețele pe o hartă de stat major, numele lui Stalin, în locul celui al lui Troțki, Buharin, Zinoviev. Acesta capătă anvergură. Proțăpindu-se în poziția de singur mare om al revoluției el este de două ori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar mecanismul este în linii mari același: deconstruirea convenției. Mecanismul fondator al glumei este suspendarea voluntară a "judecăților implicite" care infrastructurează acțiunile și reacțiile noastre cotidiene; Escarpit distinge judecățile afective (suspendarea acestora putînd explica succesul umorului negru, al glumelor cu canibali etc.), judecățile morale (de aici succesul glumelor sexuale, dar și sexiste sau rasiste) și judecățile filosofice (a căror ocultare ne îndreptățește să caracterizăm comicul drept libertate carnavalescă de inversare a semnelor ordinii sociale). Din antichitate pînă la Freud, Bergson, Eco
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
La Goutte d'Or. A doua zi, vedem că articolul jurnalistei începe cu aceste cuvinte: "Ieri, un elev a mușcat un supraveghetor". Nici un cuvânt despre ședința de prezentare, numai un articol despre "sălbaticii" din La Goutte d'Or, de ce nu canibali? Fără să cred că jurnalista și cu atât mai puțin ziarul sunt rasiști, mi se pare evident că acest tip de articol e periculos, fiindcă alimentează tema violenței etnice. Cum am arătat în introducere, violența copiilor în școli a devenit
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înainte de a-l sacrifica. În timp acest ritual a primit mai mult un caracter mitic în care sacrificiul taurului, autorul creației era un simbol al regenerării naturii în totalitatea ei. Sacrificiul nu era o jertfă de sînge adusă unui zeu canibal ca în mozaism, pentru că nimeni nu se sfințea ci renăștea, fie numai una temporară a sufletului naturii din care făcea parte și inițiatul alături de întreg neamul omenesc. Dar limba în care se slujea religia geților/mitraismul sau religia înțelepților cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
calcul indivizi care nu fac rabat - dacă nu li se impune într-o formă sau alta, nu neapărat prin constrângere și (abuz de) putere - de la intensitatea pozițiilor lor și nici nu se repliază pe valorile lor exclusiv în sfera privată: canibali/poligami acasă, „multiculturali” în mediul festiv, de carnaval etnofolcloric al orașului postmodern. Cred că trebuie să existe un set de valori comun împărtășite pentru a putea construi o societate bună, dar rămân deschis discuției privind temeiul, substanța, poziționarea relativă, aplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Triunghiul amoros a fost popularizat de vodevil: soția, amantul și încornoratul. Primii sunt persoanele "care își dau consimțământul"; cel de-al treilea nu este consultat, totul se în-tâmplă pe la spatele său, este subiectul amuzamentului general. Am citit în 2004 povestea "canibalului din Rotenburg". Acesta ucisese cu cuțitul, tranșase și apoi mâncase parțial un inginer de sistem din Berlin. Autorul acestor fapte și-a întâlnit victima pe Internet. Pretindea că "pe Internet există mii de bărbați care își doresc să fie devorați
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pretenția de umor crud duce la trivialități și putem cita ca mai plastic un prânz de leproși vagabonzi: Aduce fiecare Nemăcinate grâne Cu sine pe spinare Servind în loc de pîne Bucata-i de mâncare Cu vrun ciolan de câne La prânzul canibal: Sau un picior de cal! Răzvan și Vidra, singura piesă viabilă, pare a fi ecoul unui complex de inferioritate, căci Hasdeu avea o mică vână de sânge evreiesc. Ea e drama individului apăsat de prejudecată publică. Răzvan e un țigan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întoarcă la acea stare în care l-a lăsat Creatorul și anume, la starea de sălbăticie, Un adevărat vînător de balene este la fel de sălbatic ca un Irochez. Eu însumi sînt un sălbatic și nu mă supun nimănui altcuiva, decît împăratului canibalilor, deși sînt gata oricînd să mă răzvrătesc chiar și împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre punțile corăbiilor - ca niște cîini hămesiți strînși în jurul unei mese pe care se taie carne - gata să se repeadă la orice cadavru aruncat în mare; e drept că, spre deosebire de vitejii măcelari ai mării, care taie pe punte, ca niște canibali, carnea de balenă cu cuțitele lor aurite și înciucurate - rechinii, aceste animale cu boturile ghintuite cu juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit; de fapt, însă, e cam același lucru, adică o treabă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oricare ucigaș. Duceți-vă în orice sîmbătă seară la halele de carne și veți vedea o mulțime de bipezi vii zgîindu-se la lungile șiruri de patrupezi morți. Oare această priveliște nu i-ar smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ucigaș. Duceți-vă în orice sîmbătă seară la halele de carne și veți vedea o mulțime de bipezi vii zgîindu-se la lungile șiruri de patrupezi morți. Oare această priveliște nu i-ar smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orice sîmbătă seară la halele de carne și veți vedea o mulțime de bipezi vii zgîindu-se la lungile șiruri de patrupezi morți. Oare această priveliște nu i-ar smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din ce-i făcut, oare, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calm spre intendentul uimit și-i spuse în șoaptă: Ă Ghimber? Păi, fii bun, domnule Cocuță și spune-mi la ce folosește ghimberul? Este oare ghimberul combustibilul pe care dumneata, Cocuță, îl folosești pentru a aprinde un foc în acest canibal rebegit? Ghimber! Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la tine! Iată acum o altă tălmăcire, a aceluiași text. Tot soiul de oameni, într-o singură lume... Ia să ne-ascundem! Uite-l pe Queequeg - seamănă el însuși c-un Zodiac, într-atîta de tatuat i-e trupul. Ce zice Canibalul? Pe legea mea, compară semnele! își privește coapsa, crezînd desigur că soarele e-n coapsă, în pulpă sau în mațe, așa cum cred doftoroaiele de la țară cînd vorbesc de astronomie. Dar iată, a găsit ceva acolo, în preajma coapsei! te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se pierde în coadă, are o lățime de numai doi inch și seamănă cu o bilă albă de biliard. Mi s-a spus că balena avusese și cîteva vertebre mai mici, care fuseseră însă pierdute de copiii preotului, niște ștrengari canibali care le furaseră ca să joace „arșice“. Vedem așadar cum pînă și coloana vertebrală a celei mai uriașe viețuitoare sfîrșește într-o joacă de copii. Capitolul CIII BALENA FOSILĂ Prin însăși masivitatea ei, balena constituie o temă copioasă, asupra căreia te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
senine ca asta! Ă Sînt, sînt... Le-am trăit și eu - unele zile de vară, mai ales dimineața. Cam pe vremea asta - da, băiețașul se trezește, vioi, din somnul de la amiază, iar maică-sa îi vorbește de mine, de bătrînul canibal, îi spune că-s plecat pe mări, dar că mă voi întoarce ca să mă joc cu el. Ă Așa-i și Maria, Maria mea! Mi-a făgăduit că-l va duce în fiece dimineață pe băiatul meu tocmai sus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ini? ial5 c? va intra �n ac? iune �Omul de Fier�, ajung�ndu? se la un r? zboi perfect mecanizat. Iorga sim? ea c? paradiziacul s? u secol al XIX-lea era �n mare primejdie: �R? zboiul acesta m�r? av, dansul acesta de canibali, care ne transform? fie �n oameni deranja? i mintal, fie �n terori? ți. Va produce pierderi imense culturii omene? ți�6. Atunci c�nd va lua sf�r? it, pagubele materiale produse de el vor putea fi remediate. Chiar ? i vie? ile pierdute vor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
stilistă. Una, contra francezilor, care totuși, nu?, l-au adoptat cu dragoste. Explicația lui Cioran privind întîietatea limbii engleze în lume și pierderea terenului de către francezi: "Asta pentru că englezii au colonizat America și Indiile în timp ce francezii i-au colonizat pe canibali". De recunoscut, și aici, umorul (aparent) radical, tipic cioranian. Din care se vede că noblețea autentică nu face discriminări: în anii periculoși ai războiului, Martha Bibescu, în drum spre București, e oprită la granița italo-iugoslavă, de carabinierii mussolinieni. Cum e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întrajutorare mutuală. In 2006 aceasta numără mai mult de 140 asociații. Legea 1901. Tricot, 2005. In ciuda fragilității resurselor lor financiare, cotizațiile aderenților fiind, pentru multe dintre ele, principala sau chiar singura lor resursă. Vezi capitolul 3. Psihiatru psihopat și canibal din celebrul Silence des agneaux. Vezi capitolul 3. Gruyer, Romo și Aubry, 2003. Unele persoane "descoperă" la patruzeci, sau chiar la cincizeci de ani că viața lor a fost ratată datorită unei fobii sociale apărute în adolescență. "Cum vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea nu rămâneau nemișcate. Fotograful își strângea trepiedul, iar țăranii ce părăseau cadrul fotografiei - a cumplitei fotografii cu canibali - reîncepeau să trăiască în derutanta simplitate a gesturilor zilnice. Da, continuau să trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și nu știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scenă care (după Freud) se va fi repetat de mai multe ori, În diferite hoarde, În trecutul primordial: pentru a-și putea satisface instinctele sexuale, copiii s-au unit, și-au atacat tatăl, l-au omorât și, adaugă Freud, fiind canibali, l-au și mâncat. Sentimentele de eliberare și satisfacție (au scăpat de tatăl dominator și au putut să Își astâmpere dorințele sexuale) au fost curând urmate de sentimente de vinovăție și remușcare: Referirea la sărbătoarea prânzului totemic ne permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tatăl și În felul acesta au pus capăt hoardei paterne. Coalizați, ei s-au Încumetat să facă ceea ce individual nu ar fi putut face. ș...ț Că și-au mâncat tatăl, lucrul e de la sine Înțeles În cazul unor sălbatici canibali. Strămoșul tiranic era cu siguranță modelul pizmuit și temut al fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]