344 matches
-
și eu destinul rusesc al Charlottei, dar în felul meu. Unele amănunte abia evocate se amplificau în capul meu, alcătuind un întreg univers secret. Alte evenimente, cărora adulții le acordau o importanță considerabilă, treceau neobservate. Astfel, curios, oribilele imagini de canibalism din satele de pe Volga m-au impresionat foarte puțin. Tocmai citisem Robinson Crusoe, iar semenii lui Vineri, cu veselele lor rituri de antropofagie, mă vaccinaseră romanțios împotriva atrocităților reale. Și nu munca grea de la fermă m-a mișcat cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În 1486), vrăjitoria diabolică s-ar individualiza prin câteva note specifice: a) pactul cu Diavolul; b) repudierea lui Isus; c) Întâlniri nocturne secrete; d) curse (de obicei, În zbor) nocturne; e) orgii nocturne, sacrificii, de obicei infanticid și acte de canibalism; f) profanarea Euharistiei și a crucifixului (J.B. Russell, 1987, vol. XV, p. 417). Un exemplu edificator privind dialectica internă specifică unei acuzații de vrăjitorie este cel al unei moașe (Dichtlin) și al fiicei acesteia (Anna), judecate În anul 1502, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de teren (arheologice și etnografice) nu au putut confirma: a) existența unor hoarde umane primordiale, dominate de un mascul atotputernic; b) generalitatea totemismului și a sistemului de tabuuri; c) generalitatea sacrificiilor de tip totemic (și a corelației dintre acestea și canibalism); d) generalitatea complexelor oedipiene sau a sentimentelor de vinovăție „sacrificială”; e) existența unor mecanisme (culturale și psihologice) care să conducă la Încastrarea În memoria genetică (complexul lui Oedip) a unui eveniment istoric real (omorârea tatălui din hoarda primitivă). În 1972
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sihastru este urmașul preoților daci, practicând o doctrină pitagoreică (la fel cum ar fi, de altfel, și solomonarii), sau că vânarea cerbului din basmul Harap-Alb este o urmă a tauroboliei din ritul mithraic. Romulus Vulcănescu (1986) va găsi „transimbolizări” ale canibalismului ritualic practicat În vechime pe aceste meleaguri În jocurile de priveghi și va vedea În „omu’ mare” din descântece omul sălbatic, strămoș al pelasgilor, În Făt-Frumos un „musaget” ca Orfeu (pentru că are un fluier vrăjit) și În ciobanul Dobrișan, erou
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau rămâne printre cei vii din cadrul tribului, apoi „sufletul pleacă Într-un loc anume hotărât pentru șederea lui” și revine pătrunzând În pântecul mamei, când trebuie să se nască un copil. Apoi cercul de morți și renașteri se repetă 233. Canibalismul s-a menținut la unele triburi până la mijlocul secolului al XIX-lea ca urmare a faptului că În credințele magico-religioase, exista ideea că În acest fel Își Însușeau calitățile celor uciși, fie ei rude sau dușmani. „Părul celui mort era
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rugau ca puterea celui mort să se cuibărească În trupurile celor ce vor mânca din carnea mortului. Negrii din aceste triburi nu mâncau niciodată carnea celor bătrâni, schilodiți sau bolnavi, deoarece aceasta, În loc să-i Întărească, i-ar fi slăbit”234. Canibalismul se practica cu regularitate, uneori În cazuri de foamete. Exagerările În legătură cu acest fenomen sunt neîntemeiate și În multe cazuri tendențioase și rău intenționate. A.W.Howitt amintește că uneori noul-născut putea fi sacrificat de părinți pentru a hrăni pe ceilalți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
etnograf, A.W.Howitt relatează afirmația unui membru al tribului: „L-am mâncat fiindcă l-am cunoscut și l-am iubit cu toții foarte mult”235. Față de dușmanii uciși În război Își manifestau ostilitatea și răzbunarea, ca În cazul tribului ngarigo. Canibalismul avea un caracter ceremonial și nu constituia baza principală a alimentației aborigenilor. „Viața băștinașului e atât de puțin prețuită, Încât adeseori o moarte tragică reprezintă pentru ceilalți un spectacol amuzant, fiind prilej de durere numai pentru rudele celui mort”236
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fructelor. Cultul morților și al craniilor este atestat la australieni și la alte popoare primitive de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii În deplasările lor. Aceste fapte au mai fost interpretate ca dovezi de canibalism, ritual sau profan. „Credința Într-o supraviețuire post-mortem pare demonstrată, pentru cele mai vechi timpuri, prin utilizarea ocrului roșu, substitut ritual al sângelui, deci «simbol» al vieții. Obiceiul de a presăra cadavrele cu ocru este universal răspândit, În timp și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
asupra Întregii culturi materiale a maorilor: uneltele de piatră au fost Înlocuite cu cele de fier, a Început cultivarea cerealelor, creșterea vitelor și a porcilor, utilizarea armelor de foc a dus la accentuarea caracterului sângeros al războaielor și la răspândirea canibalismului. Astăzi maorii reprezintă 10% din populația Noii Zeelande, cultura lor recâștigând teren, În școli se Învață limba maori, iar arta tradițională (tatuajele Ta Moko) este readusă la viață. Un mare răsunet l-a avut expediția pe pluta „Kon-Tiki”(28 aprilie-7
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Matei, S.Negruț, I.Nicolae, op. cit., p. 178-179. 598 fildeș, statuete feminine din lemn sau fildeș etc. Localnicii dorm În colibe sau adăposturi pe rogojini Îngrijit Împletite. Numărul și vechimea rogojinilor dintr-o casă arată bogăția sau sărăcia locuitorilor ei. Canibalismul, atestat frecvent În Fiji, insulele Solomon, făcea doar uneori parte integrantă din sistemul ceremonial. În timpul protectoratului britanic, instituirea unui model oficial de organizare socială, formarea unei culturi dirijate de stat și impunerea unei limbi standardizate au afectat diversitatea acestor societăți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă el rămâne fascinat de temele tragediei cu sânge și vede
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altă origine și care ar fi putut fi impregnate cu legături religioase doar indirect sau Într-o etapă secundară. Acesta este cazul antropofagiei, a retezării scalpului sau a trofeelor sau a altor prevederi limitative ori tabu. Încercarea de demonstra practicarea canibalismului În preistorie este foarte dificilă și este imposibil să Îi dovedim finalitatea religioasă Înaintea celei alimentare. Astfel, scalpuri și trofee, bine atestate la sfârșitul paleoliticului superior În zona mediteraneană, nu denotă prin ele Însele nimic dincolo de sfera ideologiei sociale. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstrat În repetate rânduri că nu există nici o dovadă sigură În acest sens (Leroi-Gourhan, 1964; 1976). Printre mormintele musteriene, vestigiile de la Kebara ne constrâng să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți. Etnologia ne arată cât de complicat este acest cadru. De exemplu, folosirea corpului unui om ucis În cadrul unor manifestări non-mortuare (canibalism, tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie legată de alte funcții culturale, mai ales din sfera socială. Desigur, este diferit cazul jertfei umane sau al mesei canibalice Înțeleasă drept o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperirea la Cnossos a unei grămezi de oase de băieți Între zece și cincisprezece ani, cu urme evidente de cuțit, comparabile cu semnele lăsate de cuțitele măcelarilor pe oasele animalelor, face să se ridice concreta bănuială a unui act de canibalism ritual care nu mai este, oricum, Întâlnit În restul insulei 1 și evocă, În același timp, spectrul Minotaurului devorator al adolescenților atenieni, situat de mitologia chiar greacă În „labirintul” cretan. Libațiile completau sacrificiile, dar, cu siguranță, puteau exista și independent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască ordinea Într-un prezent echilibrat. Încălcarea legii, alterarea legăturilor familiale și sociale, frângerea tabuurilor, canibalismul sunt modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce, prin contrast, se Înalță imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare era Încredințată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vestul Ucrainei și regiunea mediană a Volgăi, trecând prin Basarabia, recoltele slabe și seceta au adus zona În pragul foametei În toamna anului 1946: agențiile de ajutorare menționau copii de un an cântărind numai trei kilograme și raportau cazuri de canibalism. Asistenții sociali din Albania vorbeau de o „dezolare Înspăimântătoare”. A venit apoi iarna anului 1947, cea mai grea după 1880. Canalele au Înghețat, străzile au fost impracticabile săptămâni la rând, punctele nevralgice au paralizat rețele feroviare Întregi. Fragila refacere postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]