5,781 matches
-
a zis că vrea să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l acopăr; dar tot neam de curvar era, ce, nu știu?! În vara în care ai lucarat cu el, de-ați fost udători de flori noaptea, naș-tu Ion stătea toată ziua în cemera uneia, muiere frumoasă, ajunsă șefă de cantină. Știi ce fusese aia înainte de '50? Prostituată de lux, avea interdicție să intre în București, că prea-i trecuseră prin pat toți oamenii mari ai țării... Naș-ta Zînica stătea singură acasă, cu fiică-sa, Violeta, care devenise porcăriță; creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clasă muncitoare: portar. Abia dacă-i rămînea ceva să-i dea și lui Corneluș, pentru plata căminului. L-am luat în cameră cu mine, deși era într-un an mai mic, mînca pe cartela mea sau făcea blat-ul la cantină; eu dădeam meditații la Franceză uneori, el dormea; eu jucam pocher, el se plimba sau dormea nu-mi închipui că citea prea mult -, de la pocher aduceam de băut și-i dădeam; ba i-am făcut rost și de-o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reflectorului, care m-a întîmpinat într-un birou întunecat, mi-a rîs în nas, informîndu-mă că femeia aceea fusese pe timpuri una din prostituatele Bucureștiului; după ce s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul Constanța, la o cantină. Cică umbla cu marinari... ea, care era nec plus ultra... oftează Mihai îndurerat. Inflorea foaierul teatrului cînd se plimba printre spectatori, vînzînd programe de sală... Cică a urcat cu niște marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
preparate, din care nu lipsesc carnea, legumele, supa sau ciorba. În loc de pâine, chinezii mănâncă orez (mifan) sau pâine chinezească (mantou). Pentru cei care lucrează în instituții sau fabrici, masa de prânz este mai simplă și se servește de obicei la cantină un castron de orez, un fel sau două de mâncare și supă sau ciorbă. Cina se ia de regulă acasă, cu toată familia și constă în trei, patru feluri de mâncare. În zilele libere (sâmbătă, duminică și la sărbători), sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capcane ca și-n mintea mea. La intrarea dinspre nord-vest a aeroportului am întors în zona de serviciu. În peninsula aceea dintre gardul împrejmuitor și drumurile de acces spre Western Avenue se afla un complex de firme de închirieri auto, cantine non-stop, birouri de transport marfă și stații de benzină. Aerul de seară era străbătut de luminile de navigație ale avioanelor de pasageri și ale vehiculelor de întreținere, de mii de faruri care străbăteau Western Avenue și podul rutier. Lumina tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
imaginare, euforia de a fi aproape de Vaughan și de a-i accepta pe deplin logica. În mod ciudat, Vaughan rămase abătut și deprimat, indiferent la reușita sa de-a mă converti într-un discipol zelos. Pe când luam prânzul într-o cantină de pe marginea autostrăzii, el își hrănea gura înconjurată de cicatrice cu tablete de amfetamină, însă aceste stimulente nu făceau decât să-i dea probleme mai spre seară, când își revenea ușor. Își pierdea oare determinarea? Simțeam deja partenerul dominant din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să culeg banii aruncați de îndrăgostiți și de fetele de la profesională, să li se împlinească dorințele, sau îi pescuiam cu magnetul legat cu sfoară, cu multe plante rare și sere, dar au ras-o când au construit liceul, internatul și cantina. Bătrânul Hausser și-a pierdut mințile atunci, s-a agățat de mașini, l-au trântit la pământ, a vrut să moară și n-a mai mâncat săptămâni întregi, l-au legat și l-au hrănit cu perfuzii. Fiică-sa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băiatul, adică eu, și-a intrat în partid... așa se lăuda la toată lumea! M-a botezat maică-mea pe ascuns, că el nu voia s-audă, zice partidu’ că nu, nu... S-a dus cu mine să mă arate la cantină, frumos băiat i-a făcut femeia, are și gropița-n bărbie ca tat-su, m-a desfășat s-arate că-s dotat de mic, a pus mesele cap la cap, a cinstit pe toată lumea, au cântat și m-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Crăciunescu din spate. O să fie distracție, va ieși scandal, madam Pârvulescu susține că erau moștenire de la familia ei și el n-avea nici un drept asupra lor, că ăsta era un coate-goale când s-a măritat cu el, mânca la cantina studențească pe bonuri de la alții, că trăia din meditații și umbla cu flaneaua țârâită-n coate, jigărit. Ea e din familie bună, fiică de doctori cu școală veche, interbelică, fată educată, ăsta mai talpa țării, să-l fi văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei o cafea. Ai cantine staliniste, hale reci, dughene chinezești, bombe nenorocite duhnind a mahoarcă și așa-zise cafenele mai spălate, un fel de fast-fooduri cu gresie, metal și mese de plastic. Toate cu muzica dată la maximum. Lângă mine: - Băăă, ne-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu mi-am băgat în geantă foile pe care-am desenat cu aplicație hârci cu trandafiri ieșindu-le din orbite. Potrivit ritualului, urmează masa la unul dintre cele mai luxoase restaurante, în cazul de față într-o fostă sală de cantină decorată cu tufănele de plastic și garoafe de hârtie. Aici se desfășoară și cele mai multe nunți, mi s-a spus. - ...bune? Cu gura plină, n-am putut decât să dau americănește din cap, e OK!, totul merge strună. De fapt, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la una, mult mai cumplită, pentru a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita în urma lor. Vorbiră despre această întâmplare și Cristina își tachină colega pentru cucerirea pe care o făcuse. Seara, la ieșirea din cantină, dădură nas în nas cu băiatul din cofetărie. Își continuară drumul dar, plin de curaj, tânărul prinse mâna Luanei. Stai puțin. Vreau să vorbesc cu tine. Fata izbucni în râs și dădu să plece dar el o opri din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zi acasă, în sânul familiei. În tramvai prinse speranță, imaginându-și ce-ar fi dacă l-ar găsi așteptând-o în fața blocului. Ernest nu apăru nici în ziua următoare. Cu inima strânsă de un oribil presentiment, Luana îl așteptă la cantină. Știa că are ore după-amiază și că va apare să ia masa în jur de opt. Spera însă să nu-l găsească acolo, să fie la Hunedoara, gândindu-se la ea, așteptând cu nerăbdare s-o revadă. Când îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci îi veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-l va ierta niciodată. Intră la cursurile de după-amiază un alt om. Un coleg făcu o glumă seacă și de prost gust și ea gândi cu superioritate: "Un alt nefericit". Orele se terminară la opt. Mâncă, în fugă, la cantină apoi luă tramvaiul spre casă. La a doua stație, în timp ce privea pe geam cu gândurile aiurea, se apropie de scaunul ei un bărbat. Își lipi gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
electric. Cum majoritatea aveau cursuri și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la Iași. Luana simți că-i dau lacrimile. Se întoarse și se prinse cu mâinile de balustrada terasei. El veni lângă ea. Te-am urmărit vreme de un an. Când ieșeai de la cursuri, în timp ce-ți luai masa la cantină. Am stat ascuns ca un hoț, visându-te nopțile, așteptând, ca tine altă dată, să învie minunea ochilor tăi. Am sperat într-un miracol dar viața nu mi-a dat nici o șansă. M-am însurat, la cererea tatălui meu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
c-atunci nu erau cu antibioticele astea, i-a intrat puroiul în sânge și s-a dus, ce, crezi că-i joacă? Carmina își puse în priză computerul și lucră până la prânz fără întrerupere. Atunci se ridică și merse la cantină. Trebuia să mănânce, ce naiba, nici așa să trăiască cu aer, abonamentul la cantină ar trebui să fie obligatoriu! Cât timp așteptă la masă să fie servită, avu de două ori senzația că leșină din pricina mirosului, a foamei. Pe scaunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și s-a dus, ce, crezi că-i joacă? Carmina își puse în priză computerul și lucră până la prânz fără întrerupere. Atunci se ridică și merse la cantină. Trebuia să mănânce, ce naiba, nici așa să trăiască cu aer, abonamentul la cantină ar trebui să fie obligatoriu! Cât timp așteptă la masă să fie servită, avu de două ori senzația că leșină din pricina mirosului, a foamei. Pe scaunul din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut mâncând frunze de urzici crude și lăstari de vie, le mesteca îndelung, până făcea un bol potrivit de mare, îl împingea cu limba către cerul gurii și înghițea ajutat de iaurt. În pauza de masă nu se ducea la cantină, consuma un măr sau două, avea un sistem special de a mesteca, nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la investiții. O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la investiții. O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]