336,585 matches
-
Problema este cum se poate întemeia pe o supoziție de acest fel un demers istoric și critic. O atare ipoteză iese din sfera științei, e păgubitoare ca orice parti-pris și nu ne poate trezi cu adevărat interesul. De altfel, întregul capitol introductiv, Aspects d'un mythe (Aspecte ale unui mit), care parafrazează titlul unui cunoscut studiu al lui Eliade, urmărește să acrediteze ideea, reluată con brio în capitolul X și în acela, final, care trage Concluzia, că Eliade, Cioran și Ionesco
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
orice parti-pris și nu ne poate trezi cu adevărat interesul. De altfel, întregul capitol introductiv, Aspects d'un mythe (Aspecte ale unui mit), care parafrazează titlul unui cunoscut studiu al lui Eliade, urmărește să acrediteze ideea, reluată con brio în capitolul X și în acela, final, care trage Concluzia, că Eliade, Cioran și Ionesco și-au făurit, fiecare în felul lui, dar toți trei de conivență, un trecut mitic în stare să-l facă uitat pe acela real. Cît de adevărată
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
național-comunist, care are chiar și o idee de sistematizare a satelor avant la lettre. Și, să nu uităm, "antisemitismul lui inteligent și rece n-are nimic cu bufeurile agresive ale colegilor săi", cum scrie însăși Lavastine (pagina 155) într-un capitol intitulat totuși (de ce?) Ura lui Cioran. Ca și Nae Ionescu în prefața la De două mii de ani, Cioran e un antisemit metafizic, nu unul emoțional. Și care nu urăște. E. Ionesco n-are ce căuta într-o carte consacrată "uitării
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
operei în impunerea celor doi nu pare a fi luată cîtuși de puțin în calcul de Lavastine, preocupată exclusiv de a dovedi că a existat în schimb un calcul de impunere a valorii. Tendențiozitatea, de care am amintit, atinge în capitolele de la urmă culmi inabordabile pentru cititorii cu bun simț ai cărții. Totul (dar absolut totul) în ceea ce Eliade și Cioran întreprind, de la cărțile la amicițiile lor, e trecut prin filtrul acestui presupus calcul de obnubilare a trecutului. Prieteniile, de exemplu
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
face că o asemenea legătură dovedește o lipsă de spirit științific pe care o egalează doar lipsa de scrupul moral a autoarei? Nu pot intra în detalii. Ar fi să lungesc peste măsură acest articol. Îi trimit pe cititori la capitolul IX (Memoria și uitarea: trecutul în opere), cel mai scandalos din carte. Lavastine n-are nici o dificultate în a scrie negru pe alb: "Că pozițiile sale ideologice, expuse și argumentate de-a lungul a sute de pagini înainte de 1945, au
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
tragediei cretane Erofile, versiune care prezintă câteva - prea puține și neconcludente, aș zice - similitudini de text cu poemul cronicarului). Ne vom opri însă asupra părții a IV-a a studiului, Întâiul dramaturg român: Ion Budai-Deleanu, reprodusă cu mici modificări după capitolul O ciudățenie literară din teza de doctorat a cercetătorului Barocul literar românesc (Minerva, 1982). Piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa a fost scrisă în 1780 în colegiul românesc de la Blaj, discuțiile pentru stabilirea autorului ei stârnindu-se o dată cu
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
devenind unicul reper într-o existență ternă, lipsită de sens. Printr-un du-te-vino între trecut și prezent, naratorul-personaj recreează totodată și secvențe ce țin de background-ul social: episoadele navetei în diverse comune ale țării, în perioada ceaușistă (la acest capitol unele pasaje amintesc de atmosfera romanului șaptezecist, de pildă de Refugiile lui Augustin Buzura), conflictele cu superiorii, confuzia din zilele revoluției din decembrie, apoi meschinăria șefilor și a unor colegi, rutina sufocantă a orelor de serviciu (ca și a vieții
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
și triste. Cînd aveam 15-16 ani îi știam o groază de versuri pe dinafară. L-am recitit și mai tîrziu, cu o anumită, tot mai rezervată, plăcere. Dacă nu l-am comentat niciodată, este din cauza frazei prin care, în finalul capitolului din Istorie, îl definește G. Călinescu: "El nu-i niciodată așa de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet." Mi s-a părut mereu că nu mai este nimic altceva esențial de spus
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
fost inspirat de foaia albă de hîrtie primită, la capătul unei examinări scrise, de la unul din studenți (și pe care autorul ar fi mîzgălit cuvintele: "In a hole in the ground there lived a hobbit", ulterior apărute în deschiderea primului capitol), iar The Lord of the Rings ar fi codificat alegoric, în termeni de heroic fantasy, devastările celui de-al Doilea Război Mondial (explicație respinsă în prefața la a doua ediție a romanului chiar de către Tolkien, care nu putea suferi alegoriile
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
fost o referință importantă în discursul european despre suicid. Cîteva pagini conturează la finalul cărții, renunțînd la cronologie, orientările ulterioare ale Europei, pînă în secolul XX. Un paradox interesant, pe care Minois nu-l formulează direct, e sesizabil în orice capitol al acestei istorii: cu cît lucrurile se schimbă mai mult, cu atît ele continuă să rămînă neschimbate. Oricît de diferite ar fi fost de-a lungul timpului atitudinile față de sinucidere și explicațiile atribuite gestului, motivațiile sale au variat între aceleași
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
întreruperi 48 de ore. În fața unui auditoriu entuziast, provenind din toate straturile sociale și profesionale, care, desigur, este mereu altul, se perindă cei care citesc unul cîte unul un scurt fragment din roman, în ordine, de la primul la ultimul său capitol. Onoarea de a inaugura solemnitatea revine, conform uzanțelor, recentului cîștigător al Premiului Cervantes, urmat de personalități din variate domenii: politică, administrație, artă, educație, cultură, dar și de cititori anonimi care îl omagiază cu fervoare pe Cervantes. Anul acesta Álvaro Mutis
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
acestuia fiind tocmai predarea limbii spaniole - și de la liceele bucureștene "Cervantes", "Uruguay", "Iulia Hasdeu", "Sadoveanu" și de la Colegiul "Sf. Sava", hispaniști, profesori universitari, traducători, cetățeni spanioli aflați în trecere prin București. Actorii Valeria Cociaș și Florin Piersic jr. au citit capitolul final (în frumoasa tălmăcire românească a lui Edgar Papu și Ion Frunzetti). Shakespeare, celălalt geniu omagiat al serii, a fost de asemenea prezent prin recitarea în original a cîtorva din nepieritoarele sale sonete, iar Ion Caramitru a oferit un adevărat
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
gândirea participativă”: poziție dificil de acceptat într-un Paris dominat, la nivel academic, de un raționalism de mare și solidă tradiție (v. Benjamin Fondane între Lunea existențială și Duminica istoriei). Un studiu foarte dens și pătrunzător e consacrat, în același capitol, relațiilor dintre Fondane și Camus, de către Olivier Salazar-Ferrer (Universitatea din Glasgow), sub semnul interesului comun al celor doi scriitori pentru opera șestoviană, în timp ce Basarab Nicolescu (CNRS) întreprinde analiza lecturilor fondaniene din primele lucrări ale filosofului francez de origine română Stéphane
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
Ed. Crown Publishers, New York) și un thriller a cărui acțiune se petrece pe insula imaginară Waytansea, Diary (Ed. Doubleday, New York). Fugari și refugiați trece în revistă locurile bizare din Portland, muzeele lui de ciudățenii, industria sexului și lumea marginalilor. Între capitole sînt inserate „cărți poștale” acide, din care fanii lui Palahniuk pot constata că viața idolului lor seamănă leit cu a eroilor din cărțile pe care le scrie. „Ceea ce pot să fac mai bine e să aștern pe hîrtie ceea ce trăiesc
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
plagiator, că Președintele României, “garantul Constituției”, adică și al normelor morale care trebuie să guverneze societatea, justifică prin sofisme puerile gestul incalificabil al ministrului Sănătății! Așa se face că asistăm la apariția unui tratat academic de istorie a României cu capitole întregi plagiate, fără nici-o reacție serioasă și europeană din partea celei mai importante instituții culturale a țării, în fond unul din simbolurile naționale. Și, se pare că plagiatul a devenit un soi de sport național, judecând după dezvăluirile presei. Impunitatea plagiatorilor
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
și aprofundare. Mai sever distanțată de textul avut în vedere este Manuela Anton în Manualele școlare ca pregătire a orizontului de așteptare pentru cititorii români din secolul al XVIII-lea. Fondul istoriei își spune cuvântul, autoarea studiului și editoarea acestui capitol „străduindu-se”, cum își anunță demersul să desprindă și să precizeze „transformările structurilor de învățământ primar ortodox în limba română din Imperiul habsburgilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea”. Drumul cercetării nu este ușor, avansarea fiind proiectată
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
de secol XX. Aflăm că E. Lovinescu are destui precursori în persoanele lui Anghel Demetriescu, Pompiliu Eliade sau G. Panu, contemporani ai lui Caragiale convinși de perisabilitatea comediilor acestuia o dată cu epuizarea realității social-politice a vremii. Sau, în unul din ultimele capitole, Între legendă și adevăr, așa-numita ingratitudine a autorului față de cei care l-au ajutat în momente grele ale existenței sale este infirmată cu mai multe contraexemple. Deși abundă în documentație și exemplificări, cartea Dorinei Grăsoiu nu cade în păcatul
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
perspectiva modului în care l-au receptat pe Caragiale. Divagațiuni Cunoscut pentru înclinațiile sale către literatura marginalilor cum ar fi Blecher sau Octav Șuluțiu, Nicolae Florescu a ieșit la rampă cu un volum integral dedicat lui Anton Holban. Deși cuprinde capitole ce recompun biografia autorului și care propun modele interpretative ale romanelor și pieselor de teatru, cartea nu se vrea a fi o monografie, ci, după cum mărturisește criticul, „doar o colecție de însemnări, comentarii și considerații, scrise la mari intervale de
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
oglinda căreia se răsfrâng multe din personajele romanelor. Simetric, volumul se încheie cu un album cu fotografii comentate în aceeași direcție a stabilirii unui pact autobiografic, toate cele trei eroine fiind proiecțiile a trei iubiri ale lui Holban. În celelalte capitole ale cărții Nicolae Florescu propune noi chei de lectură ale romanelor, pe care le rezumă în formulări pertinente: O moarte care nu dovedește nimic, „cartea unei crime psihologice”, sau Ioana - carte a iubirii și a morții sintetizate în aceeași experiență
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
proustian din perioada interbelică, Nicolae Florescu nuanțează diferența de optică care îi separă pe cei doi scriitori: dacă la Proust se vehiculează sintagma „memorie afectivă/involuntară”, la Holban demersul confesiv e declanșat la nivel rațional. Unul dintre cele mai interesante capitole rămâne Literatura ca prelungire a existenței, în care criticul reconstituie din Testamentul literar al lui Holban, din corespondență, manuscrise și din presa vremii laboratorul de creație al unui prozator obsedat de problema scrisului, chinuit de fraze, precum Mihail Sebastian. Rezultă
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
modifica fundamental semnificația. În limba veche sînt atestate frecvent oscilații între forme echivalente, cu și fără în-: a întîlni/a tîlni, a întîmpla/a tîmpla etc. Multe dintre formele neselectate de limba literară s-au păstrat pînă azi în graiuri. Capitolul despre în- din tratatul Formarea cuvintelor în limba română (II, 1978) oferă un material lexical bogat, cuprinzînd și unii termeni neînregistrați în dicționarele generale, dar atestați de atlasele lingvistice și de glosarele dialectale: împanglicat, împudrat, a înforța, a înmărita, a
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
lui Liviu Rebreanu în funcție de cele trei stiluri epice enunțate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe se dovedește și ea pe deplin profitabilă pentru a scoate în evidență diversitatea (contradictorie din punct de vedere axiologic) operei primului mare romancier român. Capitolele Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism sînt fundamentale pentru înțelegerea întregii complexități a operei lui Rebreanu și un exemplu de cum poate fi interpretată opera unui scriitor interbelic cu uneltele criticii literare de azi. La șase ani după Rebreanu dincolo de realism
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
criticul a simțit nevoia să facă o... revizuire a revizuirii? Răspunsul la această întrebare este, categoric, negativ. Monografia Liviu Rebreanu nu este decît o variantă condensată a cărții din anul 1997. Ea păstrează fără nici un fel de modificări cele două capitole fundamentale (Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism; e drept în cadrul lor ordinea unor fragmente este inversată, dar aceasta nu schimbă cu nimic datele problemei), scurtează semnificativ secțiunea biografică, elimină întregul capitol Spectrul bibliografic, precum și subcapitolul Erosul rebrenian și renunță la
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Ea păstrează fără nici un fel de modificări cele două capitole fundamentale (Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism; e drept în cadrul lor ordinea unor fragmente este inversată, dar aceasta nu schimbă cu nimic datele problemei), scurtează semnificativ secțiunea biografică, elimină întregul capitol Spectrul bibliografic, precum și subcapitolul Erosul rebrenian și renunță la indicele de nume. În schimb, adaugă un foarte util capitol de referințe critice din perioada interbelică (sînt selectate texte de Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, G. Călinescu, Vladimir Streinu
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]