357 matches
-
scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
fost Bekch, fiul lui Iacob Kopasz, fost palatin al Ungariei. Dezideriu de Elewanth, amintit mai sus, a atacat „cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o cucerește și pe care o dăruiește regelui. La 1 mai 1329, Capitul din Pojon adeverește că văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcău, împreună cu fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Ban, Peceiu, Fizeș, Sâg, Aleuș, Halmășd, Tușa, Mykahaza și Thyreteluke (dispărute), Cizer, Stârciu, Meseșenii de Sus, Crasna, Recea, Drighiu, Zăuan, Oaia (cătun al satului Crișeni, astăzi dispărut) pe care Chemburg, fostul castelan de Valcău,...”" Un document adresat în anul 1342 Capitulului din Oradea ilustrează organizarea satelor românești de pe domeniul cetății Valcau, mențiune consemnata cu ocazia unei ședințe de judecată: „... fiii pomenitului magistru Donch, au pus să se cosească de către Tihomir Românul (voievodul lor) din Iaz și de ceilalți români din același
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
social de sorginte arhaica, prestatala”.14 de altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
din 1091, regele Ladislau I al Ungariei („Ladislau cel Sfânt”) a intemeiat pe acest loc o capelă pentru rugăciuni, distrusă de tătari la invazia din anul 1241. Primul act de cancelarie maghiară care amintește Mănăstirea Petridului a fost emis de Capitulul bisericii din Oradea la 6 octombrie 1278, în care se vorbește de stăpânul Țării Hășdății și despre mănăstirea de pe muntele Petridului. Mănăstirea Petridului a fost amplasată într-o poiană (căldare naturală, circ, rotondă) dintr-o pădure alcătuită predominant din stejari
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
în vecinătatea Catedralei Romano-Catolice. A fost construit în secolul al XV-lea, având rolul de reședință a principilor Transilvaniei, fiind modificat și extins în secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Inițial, clădirea a avut drept destinație de reședință pentru capitulul episcopal, adică locul unde se redactau și se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reședință princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 și 1600, edificiul a servit ca reședință a voievodului Mihai Viteazul
Palatul Principilor din Alba Iulia () [Corola-website/Science/316274_a_317603]
-
Cruciulița de munte ("Senecio carpaticus") este o plantă din familia Asteraceae, subfamilia Asteroideae. Tulpina este scundă și frunzoasă, de culoare roșiatică. Tulpina are 50-200 mm și în partea superioară are un singur capitul, cu diametrul de aprox. 30mm, în mijloc cu flori tubuloase, galbene, pe margini cu flori galben-aurii sau portocalii ce poartă ligule întinse orizontal sub formă de stea. Înflorește în lunile iulie-august. Frunzele sunt spintecate adânc. Cele de la baza tulpinii au
Cruciuliță de munte () [Corola-website/Science/323375_a_324704]
-
moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin al III-lea de Hainaut și al Yolandei de Wassenberg. Cunoscut și ca Balduin "Constructorul", el a cumpărat proprietatea Ath în 1158, unde a construit turnul Burbant. El a conferit localitatea Braine-la-Willotte (Braine-le-Comte) capitulului de Sainte-Waudru în 1158. În 1159, a încorporat senioria de Chimay, iar în 1160, castelele de Valencians și de Ostrevent. Balduin s-a căsătorit cu Alice de Namur, moștenitoarea marchizatului de Namur, cu care a avut următorii copii:
Balduin al IV-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324376_a_325705]
-
Foucher a fost numit în poziția de capelan al cruciatului Balduin de Boulogne în 1097 sugerează că ar fi avut o pregătire clericală, cel mai probabil la școala din Chartres. Cu toate acestea, este probabil că nu era membru al capitulului catedralei, dat fiind că nu este menționat în listele ce cuprind "Demnitarii Bisericii Notre-Dame din Chartres". Amănuntele despre Conciliul de la Clermont din scrierea sa sugerează că ar fi fost prezent în persoană la acel conciliu sau cel puțin că a
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german "Jakobsdorf" ("Satul lui Iacob"), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești prelați apare și un anume "Nikolaus Jakobsdorf " care dă pentru prima
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
Biserica evanghelică fortificată din Brateiu, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel german "Pretai" își au etimologia în
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
anul 1940 au scăzut la 745 de locuitori, pentru ca în anul 1995 comunitatea luterană din Brateiu să fie compusă doar din 24 de membri. În 1995 slujba la biserica satului era făcută de către preotul din Mediaș. Satul face parte din capitulul Mediaș. Cetatea bisericească este amplasată în partea de nord a străzii lărgite din mijlocul localității. În secolul al XIV-lea, se construiește o bazilică gotică timpurie cu hramul Sfintei Maria Magdalena. Corul are absidă poligonală 5/8 și o boltă
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
2010, cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a așezării se petrece în anul 1270 când regele Ștefan al III-lea dăruiește nobilului Bozouch satul Bazna, de pe Valea Morii aflată mai la vest de Boian. Bozouch neavând urmași a donat localitatea Capitulului de Alba. Bazna se numea în limba germană, la data atestării sale "Bassen", în ungurește "Felsőbajom" și în latină "Bassania sup.". În secolul al XIII-lea, Bazna este o comună de iobagi din comunitatea Cetatea de Baltă, dar curând în
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține administrativ de comuna Brateiu. Este situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori, iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este de
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
Mare de serviciul militar și de cheltuielile cu privire la găzduirea regelui dar nu și de plata impozitului anual de 400 de mărci de argint în ziua de Sfântul Martin. După doar câțiva ani, greavul Arnold de Birthaelm face o cerere către capitulului de Alba Iulia în vederea autentificării acestui privilegiu regal. În 1419 regele Sigismund autentifică faptul că Șeica Mică a fost și va fi în slujba regelui. În Șeica Mică, Reforma a fost inițiată de către un anume Hangasius. În 1605 are loc
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă de măciucă, situat ventral. El are pe fața sa numeroși spini recurenți. Cu ajutorul hipostomului căpușa suge sângele. Hipostomul pătrunde
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Romane. Începând din secolul al XVI-lea papii au numit, de asemenea, pronotari onorifici, care se bucurau de aceleași privilegii ca și cei șapte membri reali ai colegiului; pronotarii titulari aveau o poziție corespunzătoare în administrarea Ordinariatului episcopal sau în Capitulul catedral. Prin scrisoarea motu proprio "Inter multiplices" din 21 februarie 1905, Papa Pius al X-lea a definit poziția pronotarilor: privilegiile, veșmintele și însemnele membrilor celor patru clase: Începând din 1969 (după scrisorile în formă motu proprio ale Papei Paul
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
aceste teritorii. Într-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Țara Bârsei în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri), muntele Hărman (Mons Mellis) și Prejmer (Tartilleri) cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele.... Pe lângă fragmentele de
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
reședința comunei Ațel. Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că episcopul Petru din Alba Iulia l-a așezat în 1283 pe decanul Walter din villa Echellini (Ațel) în fruntea listei preoților din Capitulul de Mediaș. Atestată documentar din anul 1283 cu denumirea , cu referire la un anume "Walterus decanus de Villa Echelini", și făcea parte din "Terra Medies". Denumirea germană ortografiată "Hetzeldorf" datează din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
El acceptă atunci responsabilitatea de apărător al Sfântului Mormânt cu titlul de baron. Tocmai în calitate de apărător al Sfântului Mormânt, el a constituit, după modelul unei grupări de călugări pe care o întemeiase la Anvers înaintea plecării sale în cruciadă, un capitul al Sfântului Mormânt pentru a proteja mormântul lui Hristos și pentru a-ajuta pe patriarh să organizeze viața spirituală a comunității. În jurul acestei grupări, se adună într-o frăție bărbați și femei devotați care constituie o categorie aparte. Unii cruciați
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]