534 matches
-
Nu te uita la mine, spuse ea trăgîndu-și mîna. — De ce? — Eu... eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil că Helen ațipi. Își dădu vag seama că Julia se ridicase din nou, se Îmbrăcase În capot și coborîse la baie, dar era În miezul unui vis absurd și se trezi de-a binelea cînd Julia Închise ușa la Întoarcere. — CÎt e ceasul? Întrebă ea. Ridică repede ceasul deștepător al Juliei. Dumnezeule, e unu fără un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cine sunteți, ce a pățit? Aproape că mușc receptorul, dar ea strigă, vă sun de la secretariat, are febră aproape patruzeci, i-am dat paracetamol, dar febra nu scade, încercăm deja de o oră să o ajutăm, arunc pe mine un capot de casă decolorat și alerg așa cum sunt, fără să mă pieptăn, fără să mă spăl pe față, tăvălită prin transpirația mării, conduc ținându-mi ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne curățăm, cum și când ne odihnim, cum ne îmbrăcăm, ce program de timp liber ne facem, pe ce se dau banii în casă, ce educație zilnică primim. Ei bine, în acest lung șir de decizii în șorț sau în capot, bărbații sunt minoritari. Ei decid în costum. În halat de casă se odihnesc, nu își asumă responsabilități decât prin excepție. Este drept că „entitățile” asupra cărora se răsfrâng consecințele hotărârilor femeilor nu sunt destul de abstracte (plâng, se plâng, fac mofturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
prostituția, nu politica”. Mesajul conținea îndemnul: „Curvele pe centură, nu în politică”. Trebuie să le fie impus un Apel către curve, asemănător Apelului către lichele. La case mai publice, bărbații de stat nu discută cu persoane care „fac politică în capot” (premierul), consideră femeile „pete de culoare” în peisajul politic și spun că nu se consumă pe luptă electorală cu femeile (președintele). În cazul în care nu le trimit pe „centură”, le trimit la cratiță (șeful opoziției). Cultural, suntem invadați de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-o familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dintr-o familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Un fior trecu prin inima lui Broanteș văzând decăderea cumplită în care ajunsese vestimentația otomană. O asemenea risipă de material, proasta alcătuire a croielii, întreținerea de mântuială a capotului îl cutremură. Vădit lucru, era ceva putred în Imperiu. Și totuși, nu-și putea lua ochii din pământ; vederea țigăncușei îi tulbura și mai tare. Iar aceasta, cu imemoriala grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umăr. — Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce-i punea în valoare biblioteca de nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon fu Metodiu. Aruncă o privire blândă, dar scurtă doamnei și zise în polonă: — Obișnuit nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tashiro știe să folosească un obiectiv cu unghi larg de deschidere. Apoi, mai era albumul „Semnificația amintirilor”. Ea fusese pe deplin conștientă că este fotografiată și chiar Își luase o poză corespunzătoare... o fotografie de-a ei... Îmbrăcată doar În capot, prin care se distingeau clar conturile. (Oare cum de Își permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
auzit (mai ales cel șoptit...) să-și lase ultima silabă pe pat, moale, amețită, sfârșită într-un abandon plin de promisiuni și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
de figurine și de câteva fire de beteală. Am găsit chiar și cadouri sub ramurile lui : un pulover și un pantalon tricotate de mână din lână albă pentru Minodora, o carte ponosită în limba franceză pentru Marina Pavlova și un capot din molton pentru mine. Mare a fost surpriza tuturor să descoperim și un neașteptat pachet ambalat în celofan și legat cu o fundă roz pomponată, pe care nu știam cine și pentru cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare, țuguiată îi împungea capotul moale, lucios, din zanana. De la ea află că mama lor se dusese la un frate al ei care era inspector într-un alt oraș. Se pare că îi găsise un post acolo la o uzină, ceva pe la birouri, o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama, îi spuse deja înviorat și-și trase din frigider pachetul cu unt, gemul, brânza topită. Ai putea să-mi faci un ceai, îndrăzni el mai mult ca să-i încerce buna dispoziție și când o văzu că scormonește prin buzunarul capotului după chibrit, știu că se petrecuse ceva, că Sidonia pune la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe Ovidiu plecat, Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru ei, un personaj de seamă, nespus de important și gândirea lor simplistă o făcea să se simtă oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu siguranță ora marilor bătălii. Pensionarii nu fuseseră încă sedați de încălzirea centrală înăbușitoare și de injecțiile letale ale programelor TV din timpul zilei. Păreau chiar să-și fi păstrat câteva urme din personalitățile lor autentice. O bătrână îmbrăcată în capot refuza cu hotărâre terciul. Luați porcăria asta de-aici, repeta plină de importanță. Vreau un croissant. Umplut cu cremă de migdale și învelit în zahar și nucă. Chiar acum. Fran fu uluită recunoscând-o în această scorpie irascibilă pe bătrânica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dat pisicii să mănânce și ea ceva. După ce le-a ros leneș, a țâșnit dintr-odată printre tufișuri direct în stradă. M-am luat după ea, am găsit-o în fața unei porți aspre de fier; o mângâia o femeie în capot alb. Deasupra porții stătea scris amenințător: Spitalul de psihiatrie. — E pisica ta? m-a întrebat femeia, jucându-se cu pisica. — Da, a fugit de mine în parc, i-am răspuns. — Aha. — Știți vreun magazin pe aici, de unde să-mi cumpăr
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
totul alta decât în prima zi când, întorcându-se cu copiii de la casa bătrânească de la țară, către munții Buzăului, a găsit-o lenevind pe o canapea, făcându-și unghiile, cu picioarele-i lungi încrucișate sub ea, îmbrăcată într-unul din capoatele ce nu-i aparțineau. A fost atât de surprinsă, încât n-a reușit să-i spună nimic de indignare, uitându-se doar cum își strânge ustensilele fără o vorbă, se ridică, își petrece capotul peste ea și se grăbește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sub ea, îmbrăcată într-unul din capoatele ce nu-i aparțineau. A fost atât de surprinsă, încât n-a reușit să-i spună nimic de indignare, uitându-se doar cum își strânge ustensilele fără o vorbă, se ridică, își petrece capotul peste ea și se grăbește spre dormitorul profesorului. Ce rost ar fi avut să o întrebe ce caută acolo? Era cu siguranță ultima achiziție a soțului ei, de multă vreme o înșela, era convinsă de asta, dar până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Marga Pop și la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână, la intervale neregulate, peste genunchii întinși, acoperiți cu un pled. „Și mie.“ „M-am gândit la o mulțime de lucruri despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai mult voia să se gândească la ea, cum e, nimic altceva. Despre asta ar fi vrut să-i vorbească. Nu crede că se vor repeta clipele alea. „Știu“, zicea Andrei Vlădescu, o privea cum își scoate batista din buzunarul capotului, își șterge nasul și buzele, cu un amestec inconștient de bucurie și tristețe; se gândea: ar trebui să-mi inspire milă, dar nu simt altceva decât respect pentru credința ei, cât e de lucidă; și s-a răsucit cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am spus să plece. N-a vrut. M-a amenințat. Am fost în stare să mă împotrivesc, deși eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
A urmat o frână bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cristal și metal argintat, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, care a aparținut familiei Ghica, se află în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei (256, p. 21). Ienăchiță Văcărescu Șade-n poartă la Dudescu Cu ciubuc de diamant, Capot roșu îmbrăcat, Cu anteriu de atlaz, Moare Doamna [Moruzi] de necaz (284). Astfel suna un cântec din folclorul urban din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cu un veac înainte, fastul oriental din locuințele boierilor români era cam același
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]