8,551 matches
-
acest volum de sare se păstrează mortul dezbrăcat. Mașina primăriei părăsește curtea ca să ducă mortul la capelă. Pe vremuri, acest ultim drum se facea la pas, conform unui vechi obicei popular, în ritmuri de fanfare, cu tot satul înșiruit în urma carului mortuar și cu bocitoare la căpătâiul mortului. Nimic nu a mai rămas. În urmă rămâne poarta deschisă pentru că nu mai există nimeni interesat ca să ocrotească ceva. La scurt timp, intră în curte proprietarul buldo-excavatorului. Primarul îl așteaptă, obosit după atâta
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
un covor! - Este uimitor cum am ajuns să-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi. - Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
datorită razei mari. Dar celelalte curbe precum lănțișorul obținut prin întinderea unui lanț din zale sau tractricea adică curba trasată de roțile din spate ale trăsurii la viraje? Nu există nici curbe (pluralul) nici drepte. Există o singură linie curbată car poate avea curbură constantă, cazul cercului, sau variabilă cazul hiperbolei. Ori ce altceva sunt combinații de raze și curburi. Și cum a fost primită această îndrăzneață teorie de confrați? Nimeni nu mai vorbește cu mine. Și totuși mai particip în
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
de ea, Nici când ajunge-vei-n pământ. Omului rău Ce țel avut-ai tu în viață, De ai făcut doar răutăți? Viața-i delicată ca o ață, Cum ai ajuns să ți-o trăiești! Dac-ai avut iubiți cu carul, Tu ai crezut, în sat, că ești vedetă, Acum ai terminat și capitala, tot localul Precis vei deveni atletă. Din epoci preistorice era stimat, Omul inteligent și învățat, Dar am ajuns în epoca această, Să fie admirată ființa cea mai
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
un covor! - Este uimitor cum am ajuns să-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi. - Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
un covor!- Este uimitor cum am ajuns să-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi.- Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
curte, dar găsit nevătămat, a doua zi), s-ar putea să o valorific pe coperta unei viitoare cărți... Volumul ,,Poemele ființei’’ se încheie în forță, așa cum a și început, cu poezii precum ,,Picasso și iubirile sale’’, ,,Orașul văzut dintr-un car’’ (trimitere deloc voalată la Marin Sorescu: ,,în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc...’’), ,,Visătorul versus realitate’’, ,,Mă lupt, iubito, cu epidemia de tine’’ și, mai ales, cel din urmă: ,,Necunoscuta misterioasă...’’, care poate a fi chiar
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
ar putea să o valorific pe coperta unei viitoare cărți... Volumul ,,Poemele ființei’’ se încheie în forță, așa cum a și început, cu poezii precum ,,Picasso și iubirile sale’’, ,,Orașul văzut dintr-un car’’ (trimitere deloc voalată la Marin Sorescu: ,,în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc...’’), ,,Visătorul versus realitate’’, ,,Mă lupt, iubito, cu epidemia de tine’’ și, mai ales, cel din urmă: ,,Necunoscuta misterioasă...’’, care poate a fi chiar Moașa nașterii ființei întru Domnul (Moartea): ,,chipul ei
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
În pofida faptului că trezirea noastră, a românilor din ținutul bucovinean, e dificilă și anevoioasă, totuși, cu greu și scârț, urnim carul din loc. Și dacă în ultimul timp nu prea avem motiv de bucurie, o veste minunată a luminat din nou chipurile noastre - și la Cupca, localitate românească, cu vechi și frumoase tradiții, unde aproape 100% din populație o constituie românii
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
se facă nevăzuți în desișul de lângă tufișurile care înconjurau biserica. Printre aceștia fusese și Nicolas, prezbiterul bisericii. Lucas nu avusese parte de acest noroc, căci fusese prins și legat, apoi luat în primire de oșteni, care-l aruncară într-un car, ca pe un snop, alături de alți nefericiți. Mulți fuseseră prinși atunci în templu și duși până la primăria orașului Genova, unde fuseseră aruncați în temniță. La o parte dintre ei, la copii, femei, sau cei mai umili, fără funcții însemnate în
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
trebuie să fi căzut pe Gara de Nord. După ce se mai potoli prigoria ce zic eu: ,,Ia să dechid eu valiza să văd ce e în ea... -Și ce credeți, fraților că era?- îi întreba el pe prieteni când se întâlneau la Carul cu bere. -Ce dracu putea să fie ?- îi lua Leu vorba din gură. -Bani, băăă, era plină cu lire italiene !- le spunea el încet, conspirativ. Lire italiene, da,da, era tixită cu lire italiene...și aruncai pușca, fraților, cât colo
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
și-a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -Și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru... Referință Bibliografică: VALIZA CU BANI, fragment din romanul PRIVEGHIUL / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
În sufletu-ți - mister în miez de vară? Ai scrie, oare, tandru cu suspin, Iubirea sacră pe a lui petală? De te-aș iubi, ai întona plăcut, În inimă-ți acorduri de chitare, Înveșnicind secunda de-nceput, Nopțile privind spre carul mare? De te-aș iubi, ai înțelege, oare, Puterea dragostei ce te-ar susține? Care pătrunde în inimi și-n simțire, Pecetluindu-ne întreaga veșnicie? Baia Mare, 19 iunie 2016 Nedumerire Stele sărută fruntea nopții-n taină. Pe cer cununi de
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
Că ne-a invadat trecutul și ne duce surdomutul Nimeni zău nu înțelege patria e făr-de-lege Patrioții toți ne fură și din mână și din gură Pâinea este vai nocturnă și ne mână ca pe-o turmă Hăis și cea carul cu boi plin de toate și nevoi Doamne zău ne-am săturat și femeie și bărbat Fiind mereu cică pereche alergăm ca dați în streche Și facem naveta zău din spital iar la bulău Și de-acolo-n cimitir pensie
DOINĂ DE (S)PUS LA RANĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382219_a_383548]
-
cântec de amor; Știți că fiecare este Cel mai bun cantautor ! Cu doi greieri nu poți ține Un concert colo, pe deal, Fiecare din ei crede Că-i artist fenomenal ! Cu doi greieri nu poți duce O căruță sau un car, N-au veleități de bivol, Nici de bou sau de măgar ! Cu doi greieri nu poți face Niciodată un duet, Știți că fiecare are Mici orgolii de poet ! Cu doi greieri, bucuria Seara poți să o trăiești, Să-i asculți
CU DOI GREIERI... de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382326_a_383655]
-
la poartă” - pentru a îngemăna, în final, zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
a îngemăna, în final, zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
mi-i mumă, ea mi-i tată,/ În ograda fermecată”. Șotron cu ecouri mitice pare a fi inscripția ,,În jurul stelelor”: ,, M-am jucat cu Luna,/ Ca să port cununa/ Și cu stelele -/ Să-mi mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc” -, pentru ca brusc, instantaneu, imprevizibil, să cadă ghilotina fulgerătoare a unei mărturisiri dureroase, cutremurătoare prin franchețe: ,, Nu m-am simțit nicicând iubită,/ Doar de ciori, carnea mi-i râvnită,/ Uită că sunt
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
țăranilor s-au ridicat la nivel urban și, cum nu se putea altfel, salariile funcționarilor de la primărie s-au ridicat la același nivel. Ce să mai zic de ultima creștere de salarii a primarilor? Circul electoral se apropie și roțile carului trebuiau unse din vreme. Condițiile de trai au rămas cam tot aceleași în orașele-fantomă. Ici, colo, cîte un gospodar cu posibilități și-a mai luat rolul în serios, în rest..., urbanizarea promisă sătenilor, la mila primarilor. Electrificarea gospodăriilor și satelor
ORAŞELE-FANTOMĂ, PUTIN ŞI VÎNĂTORUL-ŞEF [Corola-blog/BlogPost/93163_a_94455]
-
bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără grai el zace acum și face necontenit semn, chemând pe fiicele sale cari sunt înmormântate în flacări! ” ” Timpul”, [9 decembrie 1881] Chestiunea producerii de incendii în incinta teatrelor din Europa este reluată într-un articol scris de Eminescu în numărul din 14 martie 1882, în care cesta remarcă următoarele: ” Nu era de ajuns
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
despre cuvinte) echivalează cu a vrea să faci echilibristică pe o frînghie dedesubtul căreia nu mai există plasă de protecție și, pe deasupra, să vrei s-o faci mimînd convingerea că activitatea ta se află în plină ascensiune. Faeton urcîndu-se în carul solar tras de cai înaripați și prăbușindu-se de pe bolta cerească sugerează foarte bine destinul filozofiei: o cădere lamentabilă după o cursă în care, secole de-a rîndul, filozofii au trecut drept posesorii solari ai adevăratei cunoașteri. Dar azi cursa
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
Profesorul. O carte e ca un copil. La tine e prima carte, parcă. Debutul... de unde ai avut bani de editură? Sau ai avut sponsori? Te-o fi sponsorizat Bicuță, te pomenești. Ba nu, ar fi știut tot târgul. - Am făcut CAR, m-am adresat și primăriei că pentru unii au putut să dea bani. M-au refuzat politicos, au zis că nu e în interesul comunității..." (p. 35) Toată lumea ia parte la discuție. Firește, principalul interlocutor este Profesorul, dar până și
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
în care criteriile au operat perfect, cu argumente estetice ce nu au lăsat loc pentru nicio ezitare. Ceea ce demonstrează că sunt cazuri când unanimitatea, de atâtea ori pe drept pusă la zid, din partea ei trăgându-ni-se deseori ponoase cu carul, câteodată nu e numai benefică, dar e și imposibil să nu fie decizională. Fac această afirmație nu ca un observator de pe margine, ci ca un ins implicat în chestiune, fiind unul dintre cei trei "vinovați" de "oferta" propusă pentru premiere
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să ne amintim că Tudor Vianu și G. Că-li-nescu vedeau în balcanismul poetului Ion Barbu, al cărui volum apărea în 1927, adică în plină epocă de glorie a școlii de pictură de la Balcic, o replică la tradiționalismul epigonic
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci de cărți, sute de fișe vârâte în plicuri au fost calabalâcul meu de
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]