680 matches
-
nevoită să zboare la ceruri și să devină zeiță. Unii spun că ea vine pe ascuns în unele nopți și se iubește cu muritorii. Orice adevăr are rădăcini, astfel deosebim falsitatea de adevăr. Furtuna - prin aer zboară delfini, lamantine și caracatițe. Cerul se acoperă de spumă, din ea se naște Venera. Ciudatul cântec al incasilor - Vom bea din tigva trădătorului/ din dinții lui vom face coliere/ din oasele lui - flaute/ din pielea lui - tobe/ iar noi vom dansa. Se crapă de
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
aici ca pe zdrențe, râd ca niște clovni buni și dispar, după ce taie crucea din ultimul sunet auzit de noi. Se lasă liniștea trup în labirint... *** Umblu năucă privind cerul cum împarte umbre omului, mișcând brațele soarelui ca pe o caracatiță obosită. Mă gândesc la noi, oamenii care întâlnim uneori iubirea și habar nu avem cum să-i mângâiem acoladele acelui sistem de atitudini legate între ele atât de profund cu propriile noastre destine sau poate că ele sunt una cu
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
ci chiar și cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăsluiește mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viața noastră a vieții Domnului Iisus Hristos, cea autentică. „Astfel înțeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatițe care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan și acțiune sistemului - ci de intervenția în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete și a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
trei ori în cornul lui cerând întăriri. Știam că Pașka, străbătând vara ca și iarna malurile Volgăi, visa în taină la întinderile marine. Eram fericit să găsesc în colecția mea franțuzească o luptă înspăimântătoare dintre un marinar și o enormă caracatiță. Iar cum erudiția mea se hrănea mai presus de orice cu anecdote, îi povesteam una strâns legată de pasiunea lui și de escala noastră în carcasa unei bărci vechi. Pe o mare de pe vremuri, plină de primejdii, un vas de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pericolele la care mă gândesc eu vin mai degrabă din alte părți. Uită-te la Zuul ăsta. O ființă capabilă ca, în numai câțiva ani, să-și altereze alcătuirea și fiziologia atât de mult încît din ditamai elefantul să obțină caracatița asta de uscat e una care ne poate rezerva multe surprize, care ne poate face rău fără să ne dăm seama. Trebuie să verificăm virușii ăștia prin care comunică și comandă lucrătorii. Trebuie să ne asigurăm că sunt inofensivi pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care nu s-a bucurat de popularitate. Studiile preliminare în direcția teoriei investiției au venit în sprijinul acestui model conceptual (Lubart și Sternberg, 1995) și au inclus probe care presupun: a) compunerea unor nuvel cu titluri neobișnuite (de exemplu, „Bascheții caracatiței”), b) executarea unor desene cu teme neobișnuite (de exemplu, pământul văzut de o insectă); c) crearea unor reclame originale la produse anoste (de exemplu, butoni de cămașă; d) rezolvarea unor probleme științifice neobișnuite (de pildă, cum putem stabili dacă o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ai trăit: modalitatea de a muri informează asupra conținutului învățăturilor profesate în timpul vieții. Niciun filosof nu are prostul gust de a opta pentru un sfârșit care să-i contrazică trecutul: în cazul lui Diogene, doxograful lasă alegerea între ingestia unei caracatițe crude și mușcătura unui câine; în ambele cazuri, el moare în conformitate cu preceptele profesate: natura crudă este de preferat culturii gătitului, iar animalele indică întotdeauna calea cea bună - inclusiv câinii turbați... Prima versiune: Simon Magicianul - trebuie să fii într-adevăr vrăjitor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învață așa ceva: nici animalele, atât de adeseori prezente în Apologia lui Raymond Sebond, nici sălbaticii aduși din Brazilia și văzuți de el la Rouen nu vădesc un asemenea talent în ura de sine! Ne putem oare închipui ariciul, arahnida, elefantul, caracatița, albinele inventând torturi cu care să se chinuie? Pe canibali nimeni nu i-a văzut vreodată punând la cale atentate contra lor înșiși, contra trupurilor și a vieții lor... Fiarele sălbatice ucid, desigur, dar numai pentru a se hrăni, niciodată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cum sunt algele: verzi, albastre, diatomee, dinoflagelatele....); bacterioplanctonul; zooplanctonul (cuprinzând mici animale precum protozoare, rotifere, copepode, cladocri etc.) Nectonul este format din animalele care înoată activ, nefiind obligați să urmeze direcția curenților de apă. E reprezentat în principal de pești. Caracatița cu inele albastre este doar de mărimea unei mingi de golf însă otrava ei este suficient de puternică pentru a ucide un adult în câteva minute. Nu se cunoaște vreun antidot. Singurul tratament consta în ore întregi de masaj cardiac
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
un adult în câteva minute. Nu se cunoaște vreun antidot. Singurul tratament consta în ore întregi de masaj cardiac și respirație artificială până când otrava se difuzează și se pierde în sistem. Otrava nu este injectată ci este înglobată în saliva caracatiței, care este secretată de două glande, fiecare de mărimea creierului ei. Otrava dintr-o glandă e folosită pe prada ei principală, crabii, și este relativ inofensivă pentru oameni. Otrava din cealaltă glandă servește ca apărare împotriva răpitorilor. Caracatița cu inele
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
în saliva caracatiței, care este secretată de două glande, fiecare de mărimea creierului ei. Otrava dintr-o glandă e folosită pe prada ei principală, crabii, și este relativ inofensivă pentru oameni. Otrava din cealaltă glandă servește ca apărare împotriva răpitorilor. Caracatița cu inele albastre fie secretă otrava în vecinătatea prăzii, așteaptă să devină imobilă și apoi o devorează, fie sare pe ea, o înfășoara cu cele 8 tentacule și apoi o mușca. Există două specii de caracatițe cu inele albastre: Hapalochlaena
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ca apărare împotriva răpitorilor. Caracatița cu inele albastre fie secretă otrava în vecinătatea prăzii, așteaptă să devină imobilă și apoi o devorează, fie sare pe ea, o înfășoara cu cele 8 tentacule și apoi o mușca. Există două specii de caracatițe cu inele albastre: Hapalochlaena lunulata, care este mai mare și crește până la 20cm măsurate cu tentaculele strânse. Cealaltă, Hapalochlaena maculosa, este mai mică și mult mai răspândită, cântărind cu greu 28 grame. Se întâlnesc în coralii de adâncime și bazinele
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
al cailor, iar la colțul stradelor la pas”. Cu două săptămâni înainte de Lăsata secului de Paști, ploieștenii fac chef cu potroace, apoi fac rugăciune și țin post, mâncând ciorbă de fasole, mazăre bătută cu ulei și praz, scordolea de raci, caracatiță cu lămâie, scoici cu piper, rasol de melci cu hrean, mânătărci, rasol de pește sărat cu usturoi și mămăliguță, plachie de crap cu ceapă și ardei roșu. Se bea și se mănâncă mult în proza lui I., ca și în
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
ci spre lume. Conștiința umană nu „vorbește” despre sine, ci despre obiecte, fenomene și evenimente exterioare ei. Ea se în-tinde spre lumea exterioară prin procese de percepție, de judecată, de imaginație. Conștiința ar putea fi asemănată cu un fel de „caracatiță cerebrală” - imaterială, invizibilă, infatigabilă - care își întinde tentaculele psihice pentru a „pipăi” lumea obiectivă pe care o percepe, generic, ca altceva, adică mediul și modul ei de viață. Este o analogie forțată, dar sugestivă și adecvată pentru a pricepe de ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de conștiință”. Greene (1973) observase acest fenomen în legătură cu percepția obișnuită; când este pusă întrebarea, acțiunea perceptivă se suspendă; această in-tendere a „brațului perceptiv” încetează subit și individul se retrage înlăuntrul conștiinței perceptive, adică înlăuntrul recunoașterii care constituie propria lume trăită; „caracatița cerebrală” își retrage „tentaculul perceptiv” cu care a pipăit lucrul, cu pipăit cu tot, în ea însăși, pentru a completa „lumea interioară” a individului pe care o creează și o recreează continuu. Această activitate obiectivă, naturală a conștiinței este obiectul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tipografice pentru textele eventual respinse în totalitate, a apărut și ștampila cu „BC”, adică „Bun de cules”. După „desființarea prin multiplicare” a cenzurii, ultima ștampilă le-a revenit directorilor sau redactorilor-șefi din redacții, oficializându-se astfel rolul lor activ în caracatița ce a devenit cenzura. În cazul revistelor studențești, șefii redacțiilor, studenți fiind, nu prezentau, probabil, suficiente garanții „de securitate”, așa că magica ștampilă era în grija unui cadru didactic de încredere, membru de partid și aprobat de Comitetul Județean al PCR
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1965; Frumusețea pietrei nevăzute, București, 1965; Acolo unde vântul rostogolește norii, I-II, București, 1966; Aventură și contraaventură, București, 1966; Febră de origine necunoscută, București, 1967; Chirie pentru speranță, București, 1968; Înotătorul rănit, București, 1969; Terr-Orr, București, 1969; Știi, Lavinia, caracatițele..., Cluj, 1970; Moartea ca o floare de „nu mă uita”, București, 1970; Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky, Cluj, 1971; Teroare pentru colonel, București, 1971; Acoperiș cu demoni, București, 1973; Casa Isolda sau Cutremurul, București, 1973; Blondul împotriva umbrei sale, București
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
Toporul de argint”, GL, 1965, 3; Virgil Cuțitaru, „Celălalt prezent”, IL, 1966, 2; Constantin Cubleșan, „Febră de origine necunoscută”, TR, 1967, 39; Teodor Tihan, „Chirie pentru speranță”, ST, 1968, 11; Valentin Tașcu, „Terr-Orr”, TR, 1969, 32; Dana Dumitriu, „Știi, Lavinia, caracatițele...”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Știi, Lavinia, caracatițele...”, TR, 1970, 32; Mircea Iorgulescu, „Acoperiș cu demoni”, LCF, 1973, 23; Ion Marcoș, „Casa Isolda sau Cutremurul”, TR, 1973, 23; Virgil Ardeleanu, „Casa Isolda sau Cutremurul”, ST, 1973, 7; Sanda Radian, „Blondul
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
Celălalt prezent”, IL, 1966, 2; Constantin Cubleșan, „Febră de origine necunoscută”, TR, 1967, 39; Teodor Tihan, „Chirie pentru speranță”, ST, 1968, 11; Valentin Tașcu, „Terr-Orr”, TR, 1969, 32; Dana Dumitriu, „Știi, Lavinia, caracatițele...”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Știi, Lavinia, caracatițele...”, TR, 1970, 32; Mircea Iorgulescu, „Acoperiș cu demoni”, LCF, 1973, 23; Ion Marcoș, „Casa Isolda sau Cutremurul”, TR, 1973, 23; Virgil Ardeleanu, „Casa Isolda sau Cutremurul”, ST, 1973, 7; Sanda Radian, „Blondul împotriva umbrei sale”, VR, 1974, 1; Petru Poantă
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
Ia forma unei rețele de prestigiu și influență, este impenetrabilă, netransparentă și omniprezentă. Împarte privilegii și sancțiuni, apără porți de intrare și deschide ușile excluderii. Construită în numele autonomiei universitare, al colegialității și al libertății academice, oligarhia universitară e ca o caracatiță ce prinde și desprinde conform propriilor reguli și principii. Când se asociază cu o ideologie a vârstei, fie tinere, fie gerontocratice, lupta pentru putere academică este și o luptă dintre generațiile care nu se mai succed natural, ci se exclud
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
localitatea din romanul The Killer Inside Me - evident, din Texas!). Doar forțele maligne - asasinii, contrabandiștii, patronii de bordeluri, escrocii - posedă suficientă energie pentru a face să palpite viața în aceste veritabile sicrie de dimensiuni înfricoșătoare. Lupta lui Marlowe cu imensa caracatiță e, de fapt, o luptă cu spiritul metropolei moderne. Raymond Chandler și-a însușit, desigur, teoriile privind malignitatea marilor conurbații ivite în a doua parte a secolului al XIX-lea. Într-o lume idilică, pastorală, în care oamenii se cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Iugoslavia - același lucru se Întâmplă și În România. Dacă s-ar face un Who’s Who al marilor firme vizibile și invizibile din România, s-ar putea observa cum se alcătuiește această Încrengătură de tip octopus - se vorbea cândva de caracatiță - În viața politico-militaro-economică din țară. Temele centrale sunt problema ziariștilor, chestiune esențială ce ține de libertățile civice, și o problemă specifică României, cea a copiilor. Dacă vrei să fii respectat În Uniunea Europeană, trebuie să rezolvi problemele. Acestea sunt regulile jocului
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
pânză de sac, având sub cap, drept perne, vestele de salvare, Încercau să doarmă, să se deprindă cu tangajul vaporului și să se adapteze la mirosuri. Pasagerii aduseseră la bord tot felul de mirodenii și de bomboane, conserve de sardine, caracatiță În sos de vin, pulpe de miel marinate cu căței de usturoi. Pe vremea aceea puteai identifica naționalitatea unei persoane după miros. Stând Întinsă pe spate, cu ochii Închiși, Desdemona detecta aroma de ceapă care o trăda pe unguroaica din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]