518 matches
-
umane ce rezonează consensual cu valorile etice este caracterul. Acceptată ca atare, această realitate atenționează managementul afacerii asupra faptului că efectele pozitive ale codurilor nu apar îndată ce acestea au fost elaborate și făcute publice. Forța caracterului este cumulativă și profilul caracterial este mai ușor de păstrat decât de schimbat. În plus, în operaționalizarea infrastructurii etice, managementul organizației trebuie să admită și alte aserțiuni: * Etica nu este un subiect care poate fi delegat. * Un cod etic nu devine forță și avantaj competitiv
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
prin prisma întâmplărilor ce îi definesc maturizarea și cărora ea le conferă un aer de agreabilă stranietate. Dominată de prezențe feminine (Mama, mătușa Mătăsica, Bertha, Păuna, domnișoara Herbst, caracterizate în roman cu lux de amănunte, de la detalii vestimentare până la date caracteriale), evoluția Augustinei pendulează între o accentuată nevoie de ocrotire și asumarea conștientă a propriului destin, eliberat de influența celorlalți. Voluntară, inteligentă și rafinată, eroina trăiește experiențele amoroase ca pe o necesară inițiere, fără să le confunde însă cu iubirea autentică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o flagrantă opoziție a două caractere morale, temperamentale: Matei - un tipic sceptic, eu - un tip dogmatic, în sensul pe care-l dădeau vechii greci acestor două apelative, atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un miting studențesc de solidarizate cu revolta maghiară și condamnat la cinci ani de detențiune penitenciară și doi ani D.O. (domiciliu obligatoriu, în Bărăgană. Fire sangvino-colerică, ins extrovert, suferind de multe „boli” ale unui tânăr intelectual - verbiaj excesiv, versatilitate caracterială, ambiții mari, capacitate de a se mișca în medii diverse -, impunea totuși, mie, cel puțin, printr-o capacitate intelectuală ieșită din comun, ceea ce se cheamă în genere inteligență și adesea e confundată cu o anume vioiciune de spirit, cu „deșertăciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce tind a deveni modele de urmat, modele noi și atât de necesare „noii societăți” după o jumătate de secol de false modele, ignoră oare faptul că o exemplaritate morală sau profesională nu se poate clădi pe „schimbare”, pe versatilitate caracterială, oricât ar fi aceasta „de cerută” de „vremi”, de noile „repere” sau de noile și uneori la fel de arbitrarele criterii! Politicul, noua scenă politică de după ’89 să fi fost atât de „absorbantă”, de „chemătoare și promițătoare”, încât să te facă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru mine și arta mea, cu aceea neacceptare a majorității criticilor buni - cu excepția lui Manolescu - a „experimentului tipologic” pe care l-am încercat în Bunavestire cu personajul Grobei, ambiționând cu acesta și „cele două fețe ale sale”, printr-o ambiguitate caracterială totală, să „demonstrez” viabilitatea romanului realist-clasic, azi, într-o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale romanului „secolului al XIX-lea”. Modelul lui Grobei, am mai spus-o, l-am găsit tot în universul tipologic dostoievskian, și anume la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primul rând, pe care am opus-o, instinctiv, încă din adolescență, celei a lui Arghezi - Arghezi pe care îl știu și îl admir și azi, dar care, pentru spiritul meu din tinerețe și dintotdeauna, reprezintă „sudul”! Sudul literar, dar și caracterial, temperamental, cu panașul și podoabele sale incontestabile, dar „străin” cumva mie, eului meu profund și irațional, care rămâne cumva rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
consolideze propriul Eu. Oglindirea cea mai elocventă a teoriei psihanalitice în pedagogie o oferă ansamblul relațiilor profesor-elev. Eficacitatea activității educative desfășurată de către profesor pare a fi determinată de caracterul și intensitatea activității prin care elevii se simt legați afectiv-emoțional și caracterial de propriul lor educator. Demersul instructiv-educativ al profesorului cu proprii săi elevi trebuie să aibă un caracter directiv pentru a putea contribui la continuarea demersului de cristalizare a ,,supraeului” la elevi, absența spiritului autoritar al educatorului provocând elevilor un sentiment
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
reformelor sociale înregistrate la cumpăna secolului XX cu secolul XXI și în perspectiva actualului mileniu. Educația pentru tehnologie și progres are ca obiectiv esențial formarea și cultivarea unor atitudini generale și speciale, dar și cristalizarea unor atitudini afective, motivaționale și caracteriale, aferente liniei de aplicare socială a tehnologiilor de ,,vârf” în condiții economice, politice și culturale, specifice modelului societății postindustriale de tip informațional. Educația mediatică urmărește formarea și cultivarea abilității de valorificare culturală a informației furnizată de presă, radio, televiziuni, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
glischroid, vâscos, epileptoid; d) tipul displastic, în care nu intră nici una din clasificările de mai sus, împrumutând trăsături de la fiecare; acesta este din punct de vedere temperamental apropiat tipului exploziv, epileptic. Fiecăruia dintre tipurile enumerate îi corespund o anumită configurație caracterială și o anumită formă de sănătate mintală. Aceasta ne apare ca o trăsătură temperamentală naturală, dar reprezintă în același timp terenul pe care, în anumite condiții favorizante de morbigeneză, se pot dezvolta unele boli psihice. Astfel, picnicii sunt predispuși la
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nosologice. În sensul acesta, bolnavii psihic pot fi: persoane care reacționează patologic la experiențele vieții trăite (nevroze, stări reactive); persoane care-și schimbă regimul de personalitate în funcție de un proces de dezechilibru interior, endogen, nefiind influențate de factori externi (psihoze); constituții caracteriale anormale ale personalității (psihopații); nedezvoltări intelectuale, afective, neuro-motorii (oligofrenii); persoane care simulează tulburări psihice pentru obținerea unor avantaje; afecțiuni psihice induse prin sugestie, de tipul ipohondriei, sau bolnavi imaginari (stări ipohondriace); crize scurte, de tipul unor accidente emoțional-afective și vegetative
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mintală, factorii de protecție sunt cei care mențin sau favorizează starea de sănătate mintală. S-ar părea că există aici o suprapunere de termeni. Trebuie însă precizat că factorii de protecție sunt legați de constituția bio-psihică, de temperamentul și tipul caracterial ale individului, de ereditate, de capacitatea acestuia de a asimila noul și de a se adapta la mediul ambiant, fizic și social. Factorii sanogenetici sunt în primul rând factori exogeni, care pun în mișcare anumite situații circumstanțiale în producerea stării
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dirijării lor adecvate sau a corectării lor, în cazurile în care apar tulburări ce amenință sănătatea mintală a individului. Instinctele grupează pulsiunile, trebuințele, tendințele, totalitatea actelor reflexe automate și inconștiente cu care individul se naște și care poartă amprenta tipului caracterial al personalității acestuia. S. Freud pune instinctele la baza vieții psihice, acordând cea mai mare importanță instinctului sexual. A. Adler vorbește despre tendințele sau instinctele orientate către putere, către voința de afirmare și dominare a individului, valorificând în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sănătate mintală, constituind un stimulent al acesteia din urmă. Spre deosebire de ea, inactivitatea are consecințe extrem de negative (cu forme și intensități diferite). Consecințele inactivității pot fi: biologice, de ordin fiziologic sau metabolic; psihice, de natură emoțional-afectivă, comportamentale și chiar de tip caracterial; sociale, reprezentate prin izolare, deprofesionalizare, dificultăți de ordin economic; profesionale, legate de inactivitatea profesională, modificarea profilului profesional, schimbarea locului de muncă, a condițiilor de muncă, retehnologizări etc.; morale, care implică o afectare, o alterare a imaginii de sine, a sentimentului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
parteneri; interesele materiale comune; nivelul social și profesional; aspectul moral și religios confesional; situațiile impuse; nivelul cultural-educativ. În cazul în care aceste aspecte sunt neglijate, pot apărea situații conflictuale, stări de tensiune sau chiar manifestări patologice de tipul devianțelor: diferențe caracteriale și de temperament între parteneri; bărbatul cu personalitate dizarmonică, brutal, impulsiv, alcoolic, imoral; femeia leneșă, inafectivă, rece, imorală, alcoolică; mentalități opuse în ceea ce privește modul de a vedea viața; stări de tensiune și conflicte între parteneri; intervenția sau pătrunderea unor persoane străine
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tulburări de tip nevrotic, idei sau tentative de suicid, conduite de refugiu și izolare (alcoolism, toxicomanii etc.). Un grup cu un risc crescut de vulnerabilitate este reprezentat de copii. G. Mauco și P. Rambaud aduc interesante explicații cu privire la tulburările afective, caracteriale și de comportament ale copiilor. Ei constată prezența indisciplinei școlare la copiii unici, a instabilității afectiv-temperamentale la primii născuți, a tulburărilor de vorbire la copiii intermediari și a nevrotismului la benjamini. b) Psihiatria familială relațională Aceasta se ocupă de analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caracter cu totul special, fiind diferită de „nevroza-boală” din Clinica psihiatrică. 4. Nevroza de instituționalizare Nevroza de instituționalizare nu trebuie privită și înțeleasă ca având aceeași semnificație cu entitatea clinico-nosologică omonimă din psihiatrie. Ea trebuie înțeleasă ca fiind o structură caracterială a personalității celor instituționalizați, datorată frustrărilor, carențelor afective, situațiilor castratoare etc. Substituirea situației oedipiene cu complexe dintre cele mai diferite (inferioritate, rușine, vinovăție, inutilitate etc.) marchează psihobiografia acestor indivizi. În această situație, „nevroza de instituționalizare” apare ca o „reacție” a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a timpului său. În acest scop esențială este cunoașterea problemelor personale ale fiecărui copil încredințat lui. O bună cunoaștere nu se poate realiza decât prin permanenta colaborare cu familia elevului, cu care învățătorul trebuie să-și unească eforturile în vederea desfășurării caracteriale a copilului. Colaborarea cu familia se referă atât la cunoașterea cât mai detaliată a condițiilor familiale și a climatului educativ din familie, cât și la orientarea și îndrumarea activității educative a părinților. CAPITOLUL 2 ÎNVĂȚĂTORUL - MANAGER AL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
socială, bazată pe respingerea din start a educației diferențiate. în mod ciudat, aceeași opinie publică a acceptat de la bun început formele de învățămât diferențiat care se adresau, însă, nu elitelor, ci populației 6 școlare cu deficiențe mintale, senzoriale, motorii, chiar caracteriale, încadrate și acestea, conform autorilor Tiberiu Bogdan și Iulian Nica (9, p. 5), tot în categoria excepționalității. Această mentalitate specifică secolului trecut continuă să se perpetueze în contemporaneitate și este foarte evidentă, încă, și în orientarea învățământului românesc. Pentru echitate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
186-187): 1) Factori psihici: a) Factori intelectuali: fluiditatea, flexibilitatea, caracterul divergent, originalitatea, imaginația creatoare; b) Factori aptitudinali: inteligența și aptitudinile speciale; (R. B. Cattell, 1971) (sublinierile ne aparțin - n.a.). c) Factori nonintelectuali și de personalitate: factori motivaționali, atitudinali, temperamentali și caracteriali. Inventarierea trăsăturilor de personalitate ridică multe probleme de natură metodologică, întrucât ele se află într-o continuă transformare, nu pot fi izolate și măsurate cantitativ. Cele mai recente cercetări converg spre recunoașterea rolului crescând al acestor factori în domenii diverse
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
de independență, etc.), curiozitatea, interesele, nivelul de aspirație ș.a.. Atitudinile creative intensifică relația subiect sarcină, facilitând valorificarea componentelor intelectual-aptitudinale. Trăsăturile afectiv temperamentale sunt cele care se referă la echilibrul afectiv, introversiune-extroversiune, tendințe obsesive, impulsivitate, instabilitate, forța eu lui, etc.. Factorii caracteriali însumează tendința de afirmare, încrederea în forțele proprii, egocentrism, ambiție, meticulozitate, etc.. 2) Factori sociali: condițiile economico-sociale și contextul psiho-social în care este integrată personalitatea umană. în domeniul atât de stufos al clasificării factorilor creativității, I. Radu și M. Miclea
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
vizate. Valorificarea aptitudinilor speciale în procesul de creație este mediată de climatul creativ. Un climat favorabil le poate stimula, în timp ce unul nefavorabil le inhibă. între factorii de personalitate cu impact deosebit asupra creatorilor, autorii includ și motivația: Multe dintre dimensiunile caracteriale sunt energizate prin intermediul afectivității. în 1946, Rene Zazzo (apud A. Munteanu, 17, p. 83) afirma: Fenomenul complex al creației cunoaște și o altă categorie de factori, cei de ordin stimulativ și inhibitor asupra creativității, după cum i-a clasificat A. Stoica-Constantin
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Umberto Eco, creativitatea literară ar contribui la , deci asigură continuitatea ființei umane. M. Bejat și A. Perju (5) susțin că . Se adaugă capacitatea empatică, sensibilitatea și simțul estetic. Tot în procesul creației literare întâlnim și un set diversificat de trăsături caracteriale și volitive, precum și prezența unui evantai bogat de interese față de natură și semeni, față de valorile autentice ale culturii umane. Sunt trăsături pe care le întâlnim la toți marii creatori adevărați. Geneza și condițiile care duc la cristalizarea talentelor de orice
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
celor care învață prin comportamentele și atitudinile sale, prin empatia și relațiile sale cu aceștia. Ipotetic cel mai mult ar conta anumite aptitudini cognitive și profesional-didactice ale profesorului, competențele acestuia și o serie de caracteristici intelectuale, afectiv motivaționale, comportamentale și caracteriale cum ar fi: inteligența, capacitatea comunicativă, motivația profesional-didactică, atitudinile și autoritatea profesorului în clasă, modul de relaționare cu elevii, empatia, capacitatea de imaginație creatoare și spiritul de dreptate, expectanțele înalte, respectul și interesul pentru elevi. Nu se poate vorbi despre
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
În această construcție există etape critice, manifestate prin puternice contradicții interne. O astfel de etapă critică, poate cea mai semnificativă, se constată la vârsta școlară mare. În adolescență se produce un salt în integrarea funcțiilor cognitive, afective, motivaționale, volitive și caracteriale. Se desfășoară, așa cum observă Rousselet (1969) și alți autori, un intens proces de autoanaliză și autoevaluare, de raportare la un ideal de viață și de integrare socială. Precumpănitor în această etapă este, cum subliniază și Erikson (1959), sentimentul identității, mai
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]