517 matches
-
de randament ca o falsă lene, se poate strecura o lene caracterială, componentă supraadăugată, și permanentă după dispariția substratului organic. -A doua categorie de lene-și cea care interesează din punct de vedere pedagogic în mod deosebit,-este lenea propriu-zisă, caracterială. Tendința de a nu lucra, ca și opoziția voită la orice efort intelectual și fizic cu un anumit substrat constituțional, este socotită lene. În general sunt considerați leneși acei copii care manifestă un interes interes deosebit pentru repaus, care se
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acestora se înscriu minciunile antisociale, acuzațiile calomnioase, cu consecințe medico judiciare grav. Minciuna psihogenă, mult mai susceptibilă de reeducare, are la bază situații conflictuale și perturbări afective care împiedică dezvoltarea normală a personalității. Ea se întâlnește asociată cu alte tulburări caracteriale, ca negativismul, in toleranța, stări regresive, reacții de culpabilitate și de compensare etc. În asemenea situații este indicată orientarea copilului către o înaltă concepție despre adevăr, dublată de detestarea minciunii, care trebuie asemuită constant cu microbul moral ce deteriorează relațiile
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
corectă și prețuită, spre a o putea reprezinta în mod corespunzător, nedeformat. -Fuga și vagabondajul .Trebuie să se facă distincție între fugă și vagabondaj declanșate de o boală neuropsihică și cele care se prezintă ca un fenomen psihosocial de natură caracterială. Fuga apare ca o tendință de evaziune, mai mult sau mai puțin voită și irezistibilă, din mediul în care se află copilul (familie, școală), pentru un timp scurt, și cu o motivație precisă, sau ca o rupere brutală de obișnuințele
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
furt nu este recomandabilă, căci furtul înseamnă de drept sustragerea frauduloasă a unui lucru care nu-ți aparține. După conținutul, motivația și circumstanțele furtului, putem distinge mai multe categorii : furtul din necesitate, furtul ca reacție de imitație (în cazul copiilor caracteriali provenind din părinți cu acest viciu), furtul prin antrenare sau îndemn, furtul de performanță comis în scop de valorificare și afirmare proprie. De asemenea, se diferențiază și furtul ca act de răzbunare sau împotriva persoanelor care au fost nedrepte în
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
trebuințe imediate de alimente, îmbrăcăminte, dulciuri, frecventarea cinematografului, jocuri de noroc sau pentru a poseda un lucru mult dorit. Negativismele. În general, apar ca simptome ale unor suferințe somatopsihice sau ca fenomene reacționale de tip nevrotic, dar și ca manifestări caracteriale de tipul îndărătniciei, îmcăpățânării, opoziționalității, care interesează cu deosebire când — prin stabilitatea, durata intensitatea lor, — devin la copil un mod de conduită aparte. Negativismul se prezintă ca o tulburare în sfera activității caracterizate printr-o rezistență pasivă sau activă la
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
rezistență pasivă sau activă la solicitările externe sau interne într-un mod oarecum automatizat., Este posibil să se confunde uneori încăpățânarea temperamentală, ca expresie a modalității de reacție a persoanei la stimuli inadecvați, cu negativismul etico-social care exprimă opoziții pur caracteriale față de normele morale. Evident, această însușire negativă a cara cterului este în cea mai mare parte consecința deficiențelor de ordin educativ. In cadrul unor suprasolicitări se pot întâlni așa-numitele forme mascate de încăpățânare, care se manifestă prin acțiuni foarte
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
prin delăsare și renunțare continuă, generând treptat lenea, ca o altă trăsătură negativă a caracterului copilului. 2.4.2.Devieri de conduită după simptomul prevalent Cele mai multe dintre manifestările amintite se organizează, relativ unitar, în diverse atitudini, care formează temeiul conduitelor caracteriale. Se diferențiază două tendinițe fundamentale de regrupare a simptomelor potrivit cu sensul afirmativ sau negativ al atitudinii copilului față de alții, în realitate, această bivalență marcată prin replierea copilului față de cei din jur, sau prin afirmarea pe calea introducerii directe în universul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și chiar la limita inferioară a normalului a copiilor cu devieri de conduită , iar pe de altă parte, interesul scăzut pentru valorile intelectuale. S. și E. Glueck <footnote M.N.Turliuc, curs Psihologia comportamentului deviant footnote> cercetând un lot de 500 caracteriali delincvenți minori față cu un lot martor de 500 copii normali, constată că defectivii se dovedesc mai apți în relațiile directe cu obiectele concrete, dar că martorii îi depășesc net în gândirea abstractă, și de generalizare. De asemenea, datele unei
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
mai mult de 36%. Abaterile de conduită ale copilului insuficient dezvoltat intelectual sunt deosebite de devierile de conduită ale copiilor normali mintal. Kurt Schneider <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> analizând rolulul trăsăturilor temperamentale în constituirea manifestărilor caracteriale, pune în evidență la caracteriali trăsături afectiv-temperamentale relativ rudimentare, insuficient înnobilate cu conținut relațional social adecvat. Unele conduite reprobabile ale copilului caracterial se pot structura datorită reacției explozive sau instabilității sale, dar ele, conduitele respective pot să apară și prin
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de conduită ale copilului insuficient dezvoltat intelectual sunt deosebite de devierile de conduită ale copiilor normali mintal. Kurt Schneider <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> analizând rolulul trăsăturilor temperamentale în constituirea manifestărilor caracteriale, pune în evidență la caracteriali trăsături afectiv-temperamentale relativ rudimentare, insuficient înnobilate cu conținut relațional social adecvat. Unele conduite reprobabile ale copilului caracterial se pot structura datorită reacției explozive sau instabilității sale, dar ele, conduitele respective pot să apară și prin mecanismul de proiectare directă a
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Kurt Schneider <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> analizând rolulul trăsăturilor temperamentale în constituirea manifestărilor caracteriale, pune în evidență la caracteriali trăsături afectiv-temperamentale relativ rudimentare, insuficient înnobilate cu conținut relațional social adecvat. Unele conduite reprobabile ale copilului caracterial se pot structura datorită reacției explozive sau instabilității sale, dar ele, conduitele respective pot să apară și prin mecanismul de proiectare directă a unui temperament dificil, dominat de impulsul afirmării. În aceste cazuri în care tendința de aserțiune proprie este
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
social, moral, pedagogic, legate de situații ca: infidelitate, concubinaj, părăsire, divorț, deces, narcomani, vicii sexuale etc., fără a mai aminti de însăși absența mediul familial ca în cazul copiilor orfani, abandonați, copii din rândul cărora se recrutează diferite tipuri de caracteriali, cum ar fi acela al “abandonicului revendicator afectiv” <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> , dominat de manifestări depresive.Tot un aspect negativ al structurii îl oferă reconstituirea de familii din văduvi sau divorțați, cu copii rezultați din
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
igienico-sanitară deficitară, căci e de știut că acolo se întâlnesc și greșeli de educație și că ele dau astfel numărul cel mai mare de copii cu tulburări de conduită; acestea ar putea fi puse însă pe seama disocierii familiale. Dar, când caracterialii provin din familii normal constituite, fără defectuozități de structură, atunci apare mult mai evident că tulburările se pot datora greșelilor de educație. Desigur, funcția de părinte, asemenea marilor acțiuni umane, nu este ușoară și nici scutită de insuccese. În mod
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
greșeala mamei este îndreptată la vreme. Altfel, devierile se pot structura în forme stabile dacă aceste greșeli sunt persistente. Afecțiunea exagerată din partea mamei creează o stare de suprasaturare care depășește capacitatea emoțională de adaptare a copilului, producând tulburări de dezvoltare caracterială, psihosocială. D.Levy <footnote Editura Științifică și Enciclopedică, 1987 footnote> constată că o dragoste exagerată din partea mamei tinde să intensifice relația dintre mamă și copil până la un punct în care ea devine nesănătoasă pentru copil. Ea devine ,,supraprotecție maternă,, sau
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sau licee (porecle, invidii, bătăi etc.), precum și unele greșeli pe care le pot comite cadrele didactice în raporturile cu elevii(de la micile neatenții și plictiseli în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau licee sunt prezentați cadrelor didactice ca fiind copii dificili, dezordonați, neatenți, leneși, neascultători; distrag pe colegii lor, fură; sunt încăpățânați, aroganți, vindicativi, bătăuși, obsceni, trișori, mincinoși, distrugători de materiale școlare etc. Nu încape însă îndoiala că supraîncărcarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
să învețe și cu cine să fie prieten. Toate aceste eforturi au rostul lor, dar de îndată ce depășesc măsura, devin cicăleli torturante care produc o reacție de frustrare în sufletul copilului. „Atenția exagerată, alintarea excesivă pot conduce și ele la deformări caracteriale. Victimele se numără în special printre copiii mai mici ai familiei sau cei care sunt singuri la părinți” (Vlad, 1978, p. 96). Efortul părintelui poate avea ca rezultat aversiunea elevului pentru școală (de exemplu: ajunși acasă, elevii trebuie să reia
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
Problema modificărilor survenite în climatul familial, ca prim factor de influențare educațională și potențarea adaptativă a copilului nu este nouă. Părinții exercită asupra copiilor influențe latente, căci există un anumit specific al unui proces invizibil, prin care copiii "absorb" structura caracterială în special, a părinților, pe lângă cea genetică. Cercetările care s-au făcut în ultimele decenii, pe cazuri de copii arierați sau cu deficiențe majore în procesul adaptării și integrării socio - școlare, atestă faptul că factorul familial constituie cauza principală. Diferențele
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
contact, ba chiar și animalele." Relațiile dintre părinți și copii se construiesc prin comportamente specifice. Sursa principală și faza inițială a relațiilor dintre părinți și copii rezidă în structura personalității părinților, în concepția lor despre viață și societate, în trăsăturile caracteriale, atitudini manifeste, tip de temperament. Părinții trebuie să cunoască acest lucru și să devină conștienți. Bloom spunea că "părinții trebuie să cunoască, să devină conștienți de influența pe care o exercită prezența lor în viața copilului și de asemenea să
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
preocupărilor școlare. Mulți învățători menționează că "lenea" este o trăsătură sugestivă a voinței, ca o forma de manifestare. I.Strachinarul o încadrează ca deviere de conduită realizând de altfel și diferențierea dintre lenea ca substrat organic, falsa lene și lenea caracterială, care trebuie s-o delimităm de lentoare, adică ritmul lent în lucru, fie limitat la sfera intelectuală, fie motrică, sau atât în plan psihic cât și în motric. f) Tulburări de comportament Tulburările de comportament constituie una din cele mai
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
de însușiri bio-psihosociale. În cadrul acestui ansamblu de structuri funcționale, factorii intelectuali dețin o pondere deosebită. După unii specialiști, cca. 50% din reușita școlară ar fi rezultatul maturității intelectuale, cealaltă jumătate datorându-se unor factori nonintelectuali de personalitate (particularități afective, motivaționale, caracteriale, volitive) sau altor caracteristici psihologice, educaționale, sociale etc. care acționează corelat și intercondiționat cu factorii intelectuali. Întrucât în centrul factorilor intelectuali se situează gândirea, dezvoltarea operațiilor acesteia reprezintă o premisă esențială a pregătirii corespunzătoare a copilului pentru a face față
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
aptitudinilor intelectuale, se realizează de la naștere și până la această perioadă în proporție de 50%. Aceasta este perioada în care influențele externe lasă cele mai durabile urme, în care se constituie premisele personalității și se așeaza bazele eului cognitiv, afectiv-evoluțional și caracterial. După cum se știe, dezvoltarea psihică a copilului la vârstă preșcolară, este condiționată de mai mulți factori. Sub influența jocului și a tuturor activităților ce se desfășoară în grădiniță sub îndrumarea educatoarei și a părinților, copilul dobândește noi particularități psihice. Experiența
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
fi realizate prin cooperare. Sarcinile de învățare pot fi unitare pentru întregul grup sau diferențiate pentru membrii acestuia. În cadrul grupului de lucru, fiecare copil și educatoare aduce cu sine cunoștințe, interese și experiențe, precum și trăsături de personalitate proprii (temperamentale, aptitudinale, caracteriale), aspect ce diversifică activitatea. Prin apartenența sa la grup, copilul este supus influențelor, normelor și modelelor de comportare. Este imperios necesar ca educatoarea să ajute copilul să se simtă important și respectat, tratat cu seriozitate, simpatie; astfel, el va învăța
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
praxis. Leibnitz, potrivit căruia existența răului în lume, nu infirmă bunătatea lui Dumnezeu, creează spiritul teodiceei, lucru ce va face să înflorescă sufletele frumoase ale tinerilor. Care ar putea fi oare pârghiile prin care ar putea fi angrenate acele trăsături caracteriale ale oamenilor pentru a transforma răul în bun? Poate fi oare lipsa modelelor moral-intelectuale? Să fie oare fenomenul de aculturație? Dacă ar fi să numim doar câteva nume începand cu: Origen, Evagrie Ponticul, Sfântul Ioan Gură de Aur, și mai
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
d) Profesia e) Anturajul (Carmen Crețu, 2005, pp.50-51) Andrei Cosmovici, Luminița Iacob susțin ca necesară cooperarea multimplă, în cadrul procesului de creație, a următorilor factori: 1. Factori de natură intelectuală a) imaginația b) memoria c) nivelul gândirii, inteligenței; 2. Factori caracteriali a) motivația b) aspirația c) voința fermă, perseverența 3. Aptitudini speciale 4. Factori sociali a) condiții socio-economice și culturale b) stadiul dezvoltării domeniului respectiv c) condiții educative:nivelul de pregătire al profesorului; - influența predecesorilor, mediul ambiant, a profesorului, a școlii
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
ceea ce se răsfrânge asupra productivității și eficienței. E. Caracterul - ansamblul de atitudini direcționate divers: către sine, alții , către muncă, norme și valori. Puterea de muncă, perseverența, răbdarea, conștiinciozitatea, inițiativa, curajul, încrederea în sine, independența nonconformismul, capacitatea de risc sunt trăsături caracteriale cu o pondere particulară în creativitate. Caracterul desemnează ansamblul însușirilor psihice care privesc relațiile unei persoane cu semenii săi și valorile după care se conduce. În timp ce temperamentul este în cea mai mare parte înnăscut, caracterul se formează pe parcursul vieții ca
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]