915 matches
-
noi, cu un peisaj cum nu mai văzusem. Peste tot pomi înfloriți, livezile de pruni revărsau perdele albe de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor de soare pe lama coasei, dar rolul acestuia este decisiv: Dimineața atârnă plumburie (Vâltoarea). Astfel, prin referire la ritmul circadian, autorul oferă un reper temporal, o
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
știu că sunt iubit. Privesc în juru-mi, văd doar suferință, Văd tragedii, calamități, amar, Mai știu că-n noi păcatu-a luat ființă Și de atunci suntem făr' de hotar. Ca sâmburul ce-i sec și nu dă roadă, Visând din carapacea-i un lăstar, Așa ne este viața, goală, fadă, Dacă uităm de Lege și de Har. Privim adesea plini de părtinire, Făr-să-mplinim Cuvântul bun și sfânt, Nu arătăm c-avem în noi iubire, Celor robiți, legați de-acest pământ. Ne
NE IARTĂ DOAMNE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374933_a_376262]
-
stare, momente vizuale cu cerneri contemplative de un diafan trist, bacovian, cu presărări fine de elemente realiste, ceea ce, simbiotic resimțit, duce la un poiesis al liniștii, al tăcerii, excepțional transmis. “Ce liniște, doamne, strigătoare de timp se năștea și spărgea carapacea secundei ce liniște năruitoare de spații se abătea peste ochiul gândului”...(De parcă) Versul este gând și filtrare de imagini, ancorând universal sinele, în tot ce înseamnă materie, mișcare, undă și umbră. Citind, te vezi acel atom important în lanțul cromozomial
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
consilierului Gligore Crabstone un unchi din partea nevesti-sii, un nemernic idiot care și acum în mijlocul unui dramatic brainstorming halea alunele de protocol și își trăgea mucii, total indiferent la suferințele enunțate de șef. După corecția suportată, bătrânul consilier se replie în carapacea sa și nu mai scoase nici un scâncet. Vicleanul Costel Gellfish, un cumătru, mai țăran el, dar foarte alunecos și toxic, prinse din zbor mișcarea și, cum voia să promoveze, se prefăcu foarte afectat: - Dar, spune-ne, prea iubitule Suprem ce
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
mai bărbat dar rămăsesem necopt, întârziat, adolescentin, dar activ, prea activ și... neselectiv. Între escapadele păcătoase fără frâu și cumpătare, stors până la epuizare, mă simțeam mizerabil, îmi era silă de mine, mă autorepudiam, mă mustram și mă sancționam retras în carapace, jurându-mi cumințenie și să mă lepăd de apucăturile carnale. Încercam să îmi spăl conștiința cu tinctură de lecturi, cu parfum de poezie, cu esență de cultură... Din aiurea, în asemenea intervale de meditație, reculegere și căință, întors din rătăciri
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
CU TIMPUL „Ce de țestoase”, îmi spun, „Ce de țestoase pe pământul rece al oceanului! Cât de încet se mișcă ele, și ce siguranță a trecerii timpului prin propriile celule aduc acum pe foaia albă din fața mea. Cum se tăinuie carapacea între mișcătoarele Lumii perechi de ochi și cât de pictoresc se colorează în repetiție adevărul lor nerostit.” „Așa”, îmi spun, „Așa să ne îngropăm în nisip. să ne găsească noaptea cu gândurile curate ale viețuitoarelor de lângă noi.” „Așa”, îmi zic
TREI MONOLOGURI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347777_a_349106]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > SUFLET ROMÂNESC Autor: Milena Munteanu Publicat în: Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Ce dragoste adâncă, înțelegătoare, are Dan Puric pentru țara lui! Ce frumos explică mecanismele defensive în fața adversității, carapacea, retragerea din istorie, în interesul statorniciei cu care poporul român este dotat. „Văzută din afară de un ochi străin ar semăna cu o hibernare, o lașitate, un defetism, o neputință, sau, în ultimă instanță, cu un fatalism". Ce splendid articulează că
SUFLET ROMÂNESC de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347810_a_349139]
-
cu același „primordial semn de-ngenunchere”; urcă răzvrătind cuvintele, nemulțumindu-l până la disperarea cea mai lucidă. Totuși, aceste patru „Evanghelii”, gravate de poetul Theodor Răpan pe zidurile conștiinței noastre, nu mai lasă nicio îndoială, pentru că ... , „freamătul mărilor nu mai încape în carapacea” tot mai meschină a sensibilității noastre, spărgând-o pentru ca noi să-i dăm, după merit, adăpost și cinstire. Crezând că poetul Theodor Răpan se ridică împotriva „a ceva” facem o greșeală de esență și de sens al ființei umane; nu
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
reântoarce cu nedumerită insistență asupra lor, ca și cum ar sesiza că dintr-o dată invizibilul devine vizibil, anorganicul devine organic, nemișcarea se transformă imperceptibil dar sigur, în mișcare, iar tăcerea devine șoaptă. Și în miracolul ce se petrece chiar sub ochii privitorului, carapacea de mineral amorf se desface și din ea țâșnește unduind planta, vegetalul. Poate că mai pregnant decât în oricare alt tablou, acest lucru este vizibil în tabloul intitulat „Semn”. Tufișul de dimensiuni modeste se înalță din pământ și își etalează
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
de ani...când dansatoare oltence...acum e la... dentiste! “Hai, ține degețelele frumos!“ Mie, îmi face mereu el, personal, mărțișorul ... de când ne știm. Anul acesta mi-a făcut o broscuță țestoasă, cu șnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde și are un clopoțel la codiță. “Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuțo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Și clopoțelul...că ești zgomotoasă !!!!!!!!” Râde și mă sărută ca un copil obraznic
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
și cream furtunos, cu o vervă teribilă, iar peste zi eram incapabil să scriu. Îl zăream, îl pândeam pe inginer... Mă sâcâia tentația să îi tai calea, să îl aștept, să îl salut și să încerc să-l scot din carapace, să-l desconspir... Fără succes! Devenisem irascibil, precipitat și tot mai indiferent la probelemele asociației, absent de la propria mea activitate artistică... Editorii mă asaltau, mă somau... Psihologul la al cărui cabinet mă programasem m-a asigurat că sufăr de o
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
alb, sau liber, ne convinge că Puiu Răducan stăpânește bine frazarea și nu este împiedicat să-și exprime ideile de chingile versului cu ritm și rimă. Declarația sa patetică, uneori romantică, în care resemnarea virilă se deschide ca dintr-o carapace a unui melc, este produsul unei gândiri vizionare, al impulsului frenetic de a sălta ființa în metafizic:” Când/ sculptorul din vis/ a început/ să-mi creioneze sufletul,/ l-au apucat / durerile de mâini,/și atunci el/ s/a repezit/ spre
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]
-
aici. Minunat spectacol de lumină și culoare. Ramase un timp sprijinită de balustradă, amuzându-se de prostiile celor ce pretindeau că fac înviorarea. Și-ar fi dorit să poată fi și ea asemenea lor, dar nu reușea să spargă acea carapace în care se simțea încă închisă, nu se putea exterioriza. Referință Bibliografică: VACANTA LA MARE / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
singurul care are calitatea de simplu consumator de poezie în această ipostază, că se rostește mereu ieri pentru un azi problematic, al cețurilor și al lipsei de speranță. Este dincolo de cuvinte șoapta unei ființe plecate definitiv într-un exil interior, carapacea sufletului fiind achiesată cu o insulă a naufragiului, ba chiar poezia sa însăși e un exil pe o altă insulă a lui Euthanasius: ’’Ca într-o gară prăfuită, fără nume,/ Când trenul trece, fără să oprească,/ Se duce tot ce-
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
răspăr, Soli ai rațiunii suntem, nu iscoade. Când din pomul nostru pică iar un măr, Înțelegem legea după care cade Și suntem aproape iar de adevăr, Care luminează cerul unde șade. TATUAJ Ne îmbrăcăm în solzi de dinozaur Și-n carapacea dură de la broaște, Așa încât nici nu se mai cunoaște Frumosul artei, numărul de aur. La modă ne-nchinăm precum la moaște, Din tatuaje facem un tezaur, Pe trupul de efeb, un cap de taur, Ce doar sudalme știe să împroaște
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
place în mod deosebit, iar despre Minodora ce să spun, parcă nici nu exista până acum, cu toate că o întâlneam zilnic în cancelarie sau pe holurile liceului. De la întâlnirea din bar, însă a început să-i captiveze atenția. I-a spart carapacea în care se închisese și spre regretul lui, observa că începe să cedez în fața tentației de a-și găsi o parteneră. - Mă învârt într-un cerc vicios în care mă aflu cu trei femei și nu știu ce să fac. Prima era
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LIBER SCHIMB Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm
LIBER SCHIMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376409_a_377738]
-
se surpă cuvintele în gură,le înghit, scap teafărși nu-mi vine să cred.... IV. LIBER SCHIMB, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site de argint, totul se întrupează în liberul schimb cu natura. Citește mai mult Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdămși nu închiși în carapace,trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcușclapele unei orgi într-o catedralăașază-n inimi extaz.Nu ne istovește nimeni tăind oasele visuluileagănul între stâlpii cerului,mișcare răcoroasă ca vântul.Liberi zburdăm cu ceasuri sub pielePeste
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
minunății. Zina nu-și mai putea lua ochii de la muscă. Tot privind-o, începea să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
înfoiată, apoi a tras de un colț și a aruncat indiferent șervetul desfăcut și mototolit pe scaunul de alături. - Mă socoțiți flegmatic? Impertinent? Indiferent la suferințele altora? E dreptul meu să mă arăt lumii așa cum vreau. Mi-am construit o carapace care să-mi apere spatele osos și burta vulnerabilă. Nu voi permite nimănui, mă auziți, nimănui, să se apropie de inima mea ca s-o rănească sau s-o zgârie măcar! Nu intenționez ca în viitorii douăzeci de ani, sau
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele cerului / și să mă închidă-n carapacea luminii. / Împreunează-mi mâinile în rugăciune! / Ocrotește cuvântul ce nu mă omoară / și acopere-mi cerul / cu întregul Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri, tendințe , detalii și tonalități radiante, visele lirice
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
la milioane de întrebări. Cine e marea hrănită cu lacrimi de dor? Când ne gândim la ea, ne trec calde fiori. O iubim, căci nu știm calea de-a nu o face, fără ea, am fi afoni în a noastră carapace. Referință Bibliografică: MAMA / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
alții i-ar fi secătuit, am fost mințită și înșelată cât pentru zece vieți și tot pentru atâtea vieți am vărsat lacrimi, dar am fost precum o stâncă. Au trecut peste mine furtuni ce ar fi putut să-mi spargă carapacea sufletului, dar m-am încăpățânat să trăiesc și am visat - chiar și atunci când sufletu-mi îngenuncheat cerea îndurare, milă și izbăvire de atâta durere - că într-o zi voi ajunge scriitoare... Atunci când veți citi lucrările mele, veți găsi părticele din
CITEVA CUVINTE DESPRE MINE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373052_a_374381]
-
prin omătul afânat. Nici nu simțeam că suntem uzi până la piele, ci doar că eram numai noi doi, în primul nostru concediu, într-un peisaj ca în filme, cei mai fericiți oameni de pe pământ. Obrajii lui Genny erau roșii, precum carapacea racilor din amintirea copilăriei mele și radiau de fericire. Când am intrat în cameră eram complet uzi, dar cine se uita la asta? Trăiam prin toți porii această minunată senzație, singuri - în mijlocul peisajului de basm. Ea era pentru prima dată
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]