483 matches
-
fanfaronade gratuite", turuind cu exaltare și făcând gesturi dramatice, grandilocvente, în spațiul cenușiu și jegos, atât de trist, al celor douăsprezece închisori prin care trece, ea este indubitabil un personaj. Putem prezuma că nu numai colegele de celulă și de carceră (hoațe, prostituate și politice), ci și anchetatorii plus temnicerii de toate gradele rămâneau literalmente cu gura căscată în fața acestei fete grăsuțe și cu părul vâlvoi - un model livresc de insubordonare întrupat, neverosimil, la Jilava, Ghencea sau Malmaison. Ilustrativ pentru psihologia
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
care era vizat direct în vituperările din foile volante. Ei erau descumpăniți, căci chemarea la violență era transmisă de un moșneag care tremura fără putere, dar se încăpățâna să ațâțe pe cei cu bastoane, tânjind parcă să fie azvârlit în carceră. Păstrând un calm suveran, de Gaulle i-a potolit pe paznici rostind formula care va deveni faimoasă: „un Voltaire nu poate fi arestat!”. Era inclus, desigur, un aspect de tragedie în degringolada minții excepționale, hărăzită să facă minuni și totuși
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
A primit solemnul avertisment să nu mai apuce condeiul în mână. în caz de recidivă i se vor anula toate drepturile cetățenești, va fi arestat ca un tâlhar de codru (în realitate o parte din pedeapsă o și executase în carcera din cazarma regimentului). Schiller va experimenta printre cei dintâi ce înseamnă să trăiești din scris, ca un profesionist, hărțuit de cămătari, cerșind o păsuire, sforțându-se să apere în anii de burlăcie un crâmpei de libertate (porția de tabac, de
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
O poezie de sorginte concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, ei și-au scris versurile pe pereții celulelor și carcerelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
dinții ca mărgelele din șirag, „că, deh, tărâțele pe care le mâncam n-aveau vitamine”. Din prizonierat a rămas doar cu doi dinți. Odată a refuzat să iasă la muncă, din pricina picioarelor. „Îndărătnicia” l-a costat scump: 10 zile de carceră cu o felie de pâine și o cană cu apă o dată la două zile... Acolo a făcut descoperirea zguduitoare care l-a marcat pentru multă vreme. Pe unul din ziduri erau scrijelite, probabil cu un cui, numele a 10 căpitani
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
pentru că l-am crescut de când era cât o nucă./ Nu pentru că l-am adăpostit de fiecare dată în pumn./ (Și pumnul, la mine, moare ultimul.) Nu./ A venit de capu' lui în baraca mea,/ după ce executasem vreo patru luni de carceră și-mi mai trebuiau vreo două zile până s-o iau razna/ de tot./ Eram singur și anul mai avea mult până să compenseze ochiul/ pe care i-l scosesem puștiului care mă furase la barbut./ De când l-am văzut
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
-n lung și-n latul lumii. Poteca ta către minune Oriunde -ai fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie de monah? Cum chemi în carceră lumina Când nu mai știi nici un cuvânt? Aprinzi în gând o lumânare Și desenezi pe zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
un anume context istoric și cultural". Sînt cuvinte prilejuite de prima carte postumă a lui Marian Papahagi, transformate într-o veritabilă profesiune de credință. În tumultul vieții, căci cronicile din prima parte radiografiază în bună măsură pagini din exil, din carcera comunistă sau din subteranele torturii, "cronicarul" înregistrează nu culisele senzaționale, nici scenele polemice, care macină energii, ci dovezile unei etici exigente, mărturiile scrisului văzut drept conștiință a unei misiuni. De altfel, gravitatea raportării la un text (văzut întotdeauna ca semn
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
liberă". Asta cred că m-a salvat cumva, altfel o luam razna, mă urcam pe pereți, mă scrânteam de-a binelea. (Oricum, ajunsesem să mi se pară că îmi crește din trup, ca o prelungire a mea, un fel de carceră în care stau vârât tot timpul.) Într-o bună zi, la "actualitatea românească" am auzit citită o poezie de-a mea publicată de ion mircea în "transilvania", au reluat-o câteva emisiuni la rând. Asta m-a răcorit. Dar m-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
Doina Uricariu Repetiție Baraca s-a golit de deținuți, Trupurile lor nu mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
a predat la Secția 2 de Poliție din Capitală. Pedepsele lui Adrian Năstase din dosarul Trofeul Calității și Dosarul Zambaccian ar putea fi contopite. În acest caz, Adrian Năstase va putea solicita eliberare condiționată, după executarea a 16 luni de carceră, fix termenul de o treime din condamnare, prevăzută de lege în cazul deținuților cu vârsta mai mare de 60 de ani. Din această perioadă însă, se scad cele nouă luni de închisoare executate deja de fostul premier în dosarul Trofeul
Vezi cât va mai sta Adrian Năstase în închisoare. Fostul premier s-a prezentat la Poliție by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/52043_a_53368]
-
remarcă prin excese comice. Acuzat aiurea că a încălcat regulamentul, Tuțu Spiru, student încarcerat din Iași, spune unui asemenea ambițios că se numește Caius Iulius Cezar și că e închis pentru reincarnare. Gardianul, mulțumit că are pe cine trimite la carcera, cheamă la raportul de seară deținutul să ispășească pedeapsă. Doar că Iulius Cezar nu e de găsit. Nici nu poate fi recunoscut. Toți deținuții sunt slabi și îmbrăcați la fel. Nimeni nu recunoaște. Superiorului îi este însă limpede că Iulius
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
insinuarea subtilă a grotescului și trivialității, nu în ultimul rând, forța teatralității. Adrian Ălui Gheorghe insistă pe două mari tipuri de evaziuni, definitorii: mai întâi visul, reacționar prin oferta suprarealității și, deci, o formă de libertate. Apoi, gândurile din singurătatea carcerei, vătămătoare și esențiale pentru cel ce coboară în abisul interior până dincolo de sine. Cele două evaziuni interzise sunt prelucrate prin relația intimă cu voință. Înțelegem că urmele sunt periculoase prin ideea de libertate transmisă simbolic, arătând o slăbiciune a sistemului
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
ideologici. Toate dau mai departe seama de absurdul unei lumi ce se scufundă încet și sigur. Totodată, urmele au aceeași semnificație cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă cu dialogul interior al lui Gurii Lovin din carcera este emblematica pentru transferul realităților. „Vezi că există o ieșire de fiecare dată?” se întreabă prin una din plăsmuirile interiorității. Interogație ce aduce, evident, cu „Răzbim noi cumva la lumină”. Tot cuvintele magice ce preced sinucideri întârziate prin dialogul prelungit
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie martorul carcerelor comuniste. Echivocul nu mai ia naștere din limbaj, nici aici, nici aiurea, ci (o noutate aproape absolută la Foarță) din trama epică. Sunt, desigur, calambururi cât pentru o întreagă copilărie, sunt rarități terminologice cât să legitimeze prezența unui glosar, dar
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
copilăroasă, având în vedere că era prima ninsoare mai zdravănă din acel an... Cioancă zisese mai întâi, după ce își aprinsese una din mărășeștile lui puturoase: Io... dacă era după mine... io îți ardeam o lună dă zile la mititica... la carceră, filfizonule,... cu apă ș-o cojă dă pâine, atâta!... și consemn trei luni să nu te mai duci duminica la curve și să ți-o iei la labă, la mititica, m-auzi?! Cioancă parcă dădea în bobi. Cum era nou
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
înainte de defilare, motocicleta Java parcată undeva aproape de Gara Brașov, poate că istoria recentă a țării noastre ar fi fost alta. Tinerii, de loc dintr-un sat de lângă Miercurea Ciuc, au fost prinși, torturați și condamnați la 20 de ani grei de carceră pentru atentat la siguranța Republicii Socialiste România. Se spune că cei doi „atentatori“ făceau parte dintr-un grup numeros, răspândit în mai multe orașe ale României, printre care și Timișoara, Cluj, Constanța, Ploiești, unde dictatorul urma să apară la defilări
Agenda2004-30-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282677_a_284006]
-
spre deosebire de Steinhardt, care, pornind de la o anumită pagină din fabuloasa lui autobiografie, dă numele lui Bukovski „celei de-a treia soluții de supraviețuire într-un univers concentraționar”, pe mine alt episod mă uluise. Prima dată cînd a fost trimis la carceră (povestește disidentul rus în Și se întoarce vîntul, Fundația Academia Civică, București, 2003) - pentru gura lui mare a fost trimis foarte curînd după întemnițare -, cînd s-a trezit singur în cutia doar ceva mai mare ca un coșciug, gîndindu-se ce
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
observator atent al culturii țărilor zise "de Est" (sau "post-comuniste) de dupa 1989, poate constata că, în România, a apărut cea mai bogată și mai "diversificata" recolta literară memoriala, mărturii directe ale suferințelor deținuților politici în închisori. Dar nu numai in carcere! Am scris "diversificata" pentru că lucrările apărute aveau în vedere și Canalul Dunăre-Marea Neagră și viață grea a deportaților în Bărăgan dar, mai ales, arătau lupta anti-comunistă a partizanilor din munți (fenomen singular în cadrul rezistenței anticomuniste și antisovietice din celelalte țări
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
îl contrez eu imediat. Adevărul e că imaginea aduce binișor cu ambii... Dar, prim-plan: o, e Președintele nostru, domnul Traian Băsescu, fără șuvița-moț! Uraaaa! Dar parcă nu mai e el: pentru prima dată după o lună de zile de carceră, reușește să evadeze din "celula de criză" de la Cotroceni și spune ziariștilor că "răpiții din Irak sunt în viață", că pentru domnia sa ei nu sunt ziariști (în istorie s-a mai întâmplat ca oarecine să li se adreseze chiar cu
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
Direcțiunii Penitenciarului Văcărești care este anunțată că lotului din care făceau parte Alexandru Marcu și Mircea Vulcănescu („lotul Ion Antonescu”, n.m.) i-a fost respins recursul. Alte documente de importanță istorică sunt cele de la filele 41 („Copie de pe foaia de carceră a Penitenciarului Văcărești” prin care „deținutul Alexandru Marcu, doctor în litere, arestat pentru crime de război” era „închis pentru 12 ani temniță grea fără acte, pe timp nelimitat”, deoarece nu era menținută data începerii pedepsei, prin lipsa mandatului de arestare
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
găsește pe Alexandru Marcu în Penitenciarul Craiova. Grav bolnav. Conducerea penitenciarului trimite, la 29 decembrie, adresa nr. 14741 către Formațiunea 0951 București - Serviciul Sanitar Ministerul Afacerilor Interne: „Înaintăm alăturat referatul medical privind pe deținutul criminal de război Marcu D.Alexandru, carcera 82/949 a penitenciarului Aiud și 2919/1954 a penitenciarului Craiova, care este condamnat la 12 ani temniță grea pentru crimă de război, pedeapsa începe la 30 august 1946 și expiră la 26 august 1958. Din referatul medical reiese că
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
Actul de verificare a morții” susține: „Subsemnatul dr. Moțiu Eugen încredințez că examinând în Spitalul Văcărești cadavrul Marcu Alexandru am constatat că moartea a fost reală și nu există nici o bănuială asupra cauzelor ei.” Nici o bănuială, în afară de regimul perpetuu de carceră la care fusese supus, nici o bănuială în afară de munca în condițiile și torturile anchetelor de temniță grea... Ultimul document pe care-l citim la fila 62 este emis de penitenciarul Văcărești - Biroul Evidență, Dosar nr. 82 /949 criminal de război adresa
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
de tăgadă, exterminarea profesorului Alexandru Marcu, cu metodele unei torturi lente, la care a rezistat 7 ani, cu boli grave ale organelor vitale, cauzate de condițiile inumane. Mai avea de executat încă 5 ani de temniță grea în condiții de carceră. Nu mi-e greu să spun că, din fericire, biologia a cedat și chinul vieții lui s-a oprit. Citind dosarul altui martir al închisorilor, Mircea Vulcănescu, am constatat asemănarea cutremurătoare a destinelor lor. Dar aceste destine se multiplică la
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
urmă, o doamnă căreia natura i-a luat cochetăria, lăsîndu-i pasiunea excentrică, iar cultura (din '47 încolo) i-a luat blazonul literar, lăsîndu-i doar sertarul și refuzul. Apoi, și mai aproape de vremea noastră, două femei exersînd burlescul supraviețuirii, într-o carceră atît de absurdă că-ți vine să rîzi, atît de concretă că-ți vine să plîngi. Mai tîrziu, doamna cu care ,istorisirea" pleacă din țară, desfăcîndu-se într-o pereche de povești, una care pătimește în amintirea Mamei furate, aici, alta
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]