686 matches
-
la poartă, mă privise cu atâta dureroasă speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Întreb dacă nu cumva s-a abțiguit un pic. — Bă, da’ chiar așa, se aude vocea lui Gabi, vreți să vă spun cîtă armată mai avem? — Nouă luni și restul zile! țipă Marius și se Închină cu gesturi largi și caricaturale. Un an și patru luni! — Multă, căca-ne-am pe ea. — Nouă luni? Băga-mi-aș... NOUĂ LUNI? Aproape că s-a Întunecat și din cele șapte cucuie roșcate de pe movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ia pe Michel Maffesoli drept călăuză pentru a explora tranziția noastră ca oscilație între modernitatea prevestită și postmodernitatea mai curând primitivă decât ca restituire a complexităților primare va găsi unelte conceptuale pentru înțelegerea experienței noastre societale mai curând ca dezordine caricaturală a ordinii morale pe care acest gânditor original o întrezărește sub formele baroce, adeseori paroxistice ale efemerului și sociabilității inițiatice sau ale tribalismelor comunitare în procesele și fenomenele contrastante ale revrăjirii lumii în era sa postmodernă. Tranziția interminabilă pe care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aceste forme dezlănțuite nu mai sunt excepții anomice. Ele tind să devină chiar regularitatea canonică a manifestărilor artistice. Și asta pentru că sunt congruente cu imaginarul nocturn constitutiv spiritului timpului contemporan. Poate că nu trebuie să ne lamentăm prea ușor. Figurile caricaturale despre care am vorbit pot fi considerate ca o formă de detașare. Pierdere a eului mărunt într-un Sine mai vast: acela al comunității. Pierdere a eului în Celălalt care poate fi considerată ca o adevărată divinizare. Zeificare (theôsis) prin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și plecați cât mai mult prin țară, dacă vreți să scăpați de marasmul indus de media și să faceți infuzii de speranță...“!!) Ce să (le) mai spun? Că una așteptam după jumătate de veac de aneantizare, și cu totul altceva - caricaturalul hâd, adică - s-a ales!? Că politicianismul ne-a pervertit iremediabil, consumismul ne-a tâmpit la nivel național, că nu mai suntem o etnie cu cod moral, ci o populație de pungași asistați de Stat, iar mass-media ne-a ucis
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o dupăamiază de gastro-oeno-poezie cu Mircea Dinescu, recitaluri Alexandru Tomescu și Alexandru Andrieș, expoziție de caricaturi Ion Barbu, bașca tămbălău cu Sarmalele reci și Cargo, printre care ne am strecurat și noi, echipă și colaboratori: Ion Barbu și lumea lui caricaturală, de haioasă, înduioșătoare deriziune, exigentul Vintilă Mihăilescu și nobila-i Doamnă, subtilul Sever Voinescu și grupul său de cuminți, dar inteligenți admiratori pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
arhitectonică, financiară...) într-o geografie iremediabil alterată de laxismul ortodoxiei, cu o latinitate paradoxală, deopotrivă slavizată, turcizată și țigănizată, variat colonizată și incandescent parohială, bovarizând catolicizant în contexte istorice invariabil cariate de precaritate, improvizație, fatalism, claustrofilie reacționară, risipitorism inconștient, mimetism caricatural și permisivitate autodisolutivă!?! Ca să evit riscul victimizării nombriliste, am băgat la înaintare circumstanțele atenuante. Unu: între cinci și nouă secole de întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație. Timp în care am slujit și plătit la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
moleculare, cercetarea neurologică a făcut progrese fenomenale în ultimii câțiva ani; nu același lucru se poate spune despre abordarea din ce în ce mai subțire și mai anecdotică a lui Gerald Weber. Se întoarce și de data asta cu poveștile lui bine cunoscute, puțin caricaturale, ascunzându-se după o pledoarie total previzibilă, dar irefutabilă, pentru toleranța la diferitele tulburări psihice, chiar dacă poveștile lui se află la granița de încălcare a confidențialității și exploatare a unor probleme de interes secundar... Să vezi cum o personalitate atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care să te distingă de acești - arătă cu mâna spre ceilalți Troog de la masă - de acești prieteni ai tăi? Ochii mari se holbară. Gura mică rosti: - Toți avem nume. Dar nu-și rosti numele. Rămase liniștit pe scaun, o copie caricaturală a unei ființe umane, - Am impresia, spuse Gosseyn că prietenii tăi nu sunt egali cu tine. - Noi suntem Troog. Tonul căpătase, brusc, o notă imperioasă. Expresia puterii personale îi sugeră o altă întrebare lui Gosseyn: - Tu ești - ezită - împăratul? Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un teren pietros și după aceea iar un pod și auziră în depărtare o goarnă, o chemare caricaturală la luptă. — Față-palidă, zise Boab. O luară repede pe cărarea cu zgură, intrară printr-o poartă și ieșiră într-o stradă. Thaw descoperi o stradă ciudat de străină. Locuințele erau placate cu piatră cenușie în loc de roșie, ferestrele de la paliere erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la echilibrul arcadic al unei comunități și la seninătatea asociabilă acesteia. Al doilea episod din voiajele lui Tintin este unul nu mai puțin problematic ideologic : în Tintin au Congo, criticii lui Hergé au văzut doar elogiul ordinii coloniale și profilul caricatural al populației africane. Și poate că Hergé este marcat de retorica ce exaltă virtuțile civilizatoare ale Belgiei. Dincolo de acest nivel al conformismului datat istoric, Tintin nu este europeanul rasist pe care ni l-am putea imagina. Ceea ce predomină este evocarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
existenței umane. Valeții săi sunt oameni pe rotile, în vreme ce simpaticul domn Pump mănâncă, spre a economisi timp, în maniera avansată pe care personajul chaplinian o experimenta, la rândul său. Mecanizarea și automatizarea sunt zeii la care se închină această Americă caricaturală a domnului Pump. Chiar și moartea sa este grăbită de religia eficienței. Zelul său de a crește viteza mașinii sale îi precipită accidentul și moartea. Îi va fi dat acestui credincios al religiei fordiste să lase în urma sa testamentul ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mereu în insignifiantul sat pe care abia am ajuns să-l cunoaștem și care din oraș nu știe decât ce ieșea în calea mașinii, va putea acum să-și petreacă timpul plimbându-se, rătăcind, scuturându-și penele, expresie figurată și caricaturală care trebuie să vină din vremuri trecute când nobilii și domnii de la curte aveau pene la pălărie și ieșeau să se aerisească cu ele fluturând în vânt. Are la dispoziție și parcurile și grădinile publice ale orașului unde vârstnicii obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
femme fatale (hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primele încercări literare ale lui Vinea, Tzara și Adrian Maniu în paginile Noii reviste române tindea să asocieze, de pe poziții conservatoare, politicianismul cu modernizarea liberală, în cazul de față avem de-a face cu o critică de la stînga. O „fiziologie” caricaturală a politicianului mic-burghez oferă — sub indicativul „Note“ — Ernest Poldy în Ionaș Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romanul Crucișătorul M.O.B”. Jacques G. Costin își subintitulează „fabula” Bîrna și paiul: „Proect de roman pentru sfîrșitul săptămînei engleze”. „Absint anonim, proza experimentală erotizantă și „toxicomană” a lui G. Mănciulescu (necitat de nici un comentator al avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se va estompa însă în manifestele și textele poetice ale „grupului suprarealist român” din anii ’40 (Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun, Virgil Teodorescu). De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pictură, De Chirico, cu lumea lui de statui și manechine, pronunță acest final al vechii noastre reprezentări despre noi, prin descoperirea omului mecanic. Bouvard și Pécuchet sînt copiști, ființe cu existență mecanică, și copiști redevin după relativ scurta lor dereglare caricaturală în științe, arte și sentiment. De aici pînă la eroii mecanomorfi ai lui Urmuz nu a mai fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au pronunțat elogios nu puțini poeți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se opri În fața ușii superiorului său. Ciocăni, auzi un sunet și deschise ușa. În timp ce procedă așa, Își dădu seama cu Întârziere că sunetul pe care-l auzise nu fusese o invitație de-a intra. Scena era un amestec de clișeu caricatural și cel mai urât coșmar al oricărui birocrat: În fața geamului, cu cei doi nasturi de sus ai bluzei desfăcuți, stătea Anita de la Biroul pentru Străini; doar la un pas de ea, dându-se În spate, era un vice-questore Patta roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
toată Calea Victoriei, pustie, și se înfundă în Șosea, până la G. Călinescu Hipodrom. Pe măsură ce mergea și obosea, sufletul i se calma și începea să aibă o viziune mai obiectivă a lucrurilor. Adunarea la restaurantul lui Iorgu îi apăru de o hibriditate caricaturală. Moș Costache, avarul care vânduse localul, mânca la masa cumpărătorului. Stănică și Olimpia, hiene avide de moșteniri, făceau pe moraliștii. Georgeta, curtezană, și generalul, stricat bătrân, îl ocroteau pe el, care avusese legături cu Georgeta. Politețea, mai mult, delicatețea lor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
premierile și pedepsele, și mai ales În care, ca În orice altă Întreprindere, trebuia să domine frica. Cenzura omniprezentă În sectoarele societății controlate de Partidul Comunist se manifesta și În viața comunității evreiești. Această cenzură era sufocantă și lua forme caricaturale. Astfel, În 1951, Comitetul Central C.D.E. trimitea o circulară secretarilor regionali C.D.E., cu specificarea „Strict confidențial”, În care se cerea: „1. Trierea cu atenție a cărților religioase sau de altă natură aflate la comunitate, și scoaterea din inventare a cărților
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
dintre ele. Cînd examinăm portretul făcut conducătorului de Le Bon și Freud încercăm o senzație stranie. Dintr-un anume unghi, portretul pare verosimil, este conform cu faptele descrise de istorie. Privit din alt unghi însă, este doar o imagine șablon, exagerată, caricaturală. Reflectă mai curînd prejudecățile unei epoci decît observarea impersonală a celei în care trăim. În fapt, avem de-a face cu o asemenea diversitate de lideri corespunzînd unor forme de autoritate atît de variate să-l comparăm pe Roosevelt cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
regimului său, dar ele se cuvin a fi analizate ca atare, fără proiecții literare, folclorice sau mistice, ci doar la nivel de fapte politice. Hiperbolizat, însă, ca „monstru”, „vampir”, „căpcăun”, firește că dictatorul putea fi lichidat într-un stil absurd, caricatural sau extrem de brutal, fără respectarea legalității. „Teroriștii”tc " „Teroriștii”" Ciudat sau nu, primul care vorbește în decembrie 1989 despre „acțiuni teroriste” este Nicolae Ceaușescu, atunci când se referă la complotul extern împotriva României, incriminat de dictator în ultimele ședințe cu membrii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]